Reducerea cheltuielilor de judecata proportional cu activitatea

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj Sectia Conflicte de Munca si Asigurari sociale sub nr. 8253/63/2011 contestatorul  F.D. a chemat in judecata SC R. FILIALA ILFOV SRL  si a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea partiala a deciziei de concediere nr 18/ 17.02.2011 in ceea ce priveste modalitatea si temeiul juridic al incetarii contractului de munca decizie emisa de intimata si sa oblige pe aceasta la plata drepturilor banesti datorate pe perioada detasarii in Franta.
In motivarea actiunii  contestatorul a aratat ca a fost angajatul societarii parate si ca  prin decizia de concediere nr 18/ 17.02.2011 s-a dispus  incetarea contractului de munca in baza art 65 din Codul muncii.
Contestatorul considera ca masura concedierii este nelegala intrucat este vorba despre o concediere colectiva fapt care nu este precizat in decizia contestata si considera ca aceasta este  lovita de nulitate si ca  este indicata gresit  instanta la care se poate face contestatie.
Cu privire la drepturile banesti pe care le solicita arata ca acestea sunt drepturile salariale neacordate in tara pana la data incetarii raporturilor de munca cat si a drepturilor cuvenite pe perioada detasarii in Franta de 1 an de zile  in conditiile art. 3 alin 1 lit c din Directiva Parlamentului European   si a Consiliului 96/71/ CE din 16 decembrie 1996 respectiv plata unui salariu minim in Franta si a orelor suplimentare  prin raportare la dispozitiile art . 47 alin 4 si 5 din Codul Muncii.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.  47, 68 si urm art. 161-166 , art. 382 din Codul Muncii , art. 70 ,80 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national , Directiva Parlamentului European   si a Consiliului 96/71/ CE din 16 decembrie 1996.
In dovedirea actiunii a depus copii dupa urmatoarele inscrisuri : decizia nr. 18/ 17.02.2011, decizia de concediere nr. 26/ 14.02.2011, contractul individual de munca nr. 7/08.03.2009 , modificat prin actele aditionale nr. 28/ 20.05.2009 , 124/02.12.2009 si  nr. 3/04.01.2010.
Intimata la data de 04 aprilie 2011 a depus intampinare prin care a solicitat respingerea in principal ca inadmisibil si in subsidiar ca lipsit de interes a celui dintai capat de cerere si respectiv ca neintemeiat a celui de-al doilea capat de cerere si a solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii intimata arata ca intre acesta si contestator a fost incheiat contractul individual de munca nr. 7/08.03.2009 , modificat prin actele aditionale nr .28/ 20.05.2009 , 124/02.12.2009 si  nr.  3/04.01.2010 contract incheiat pe perioada nedeterminata.
La nivelul societatii la finele anului 2010 a avut loc un proces de reorganizare in agent de munca temporara conform art.  87-100 din Codul Muncii si HG nr. 938/2004 in aceasta situatie contractele individuale de munca incheiate pe perioada nedeterminata urmand sa inceteze  si sa se incheie alte contracte pe perioada determinata  faptul acesta  fiind adus la cunostinta angajatilor  inclusiv contestatorului prin adresa nr .305/21.12.2010 comunicata prin posta precum si personal.
Contestatorul nu a fost de acord cu incheierea unui contract de munca pe perioada determinata si in aceste conditii societatea a emis decizia nr .18/ 17.02.2011  de acordare a preavizului si la data de 14.02.2011 a fost emisa decizia nr .26/2011 prin care  s-a dispus  incetarea contractului de munca in baza art. 65 din Codul muncii.
Intimata cu privire la prima exceptie invocata prin intampinare respectiv  lipsa de interes a contestatorului in a formula primul capat de cerere arata ca prin actiunea introductiva contestatorul a solicitat anularea  deciziei nr. .18/ 17.01.2011( act prin care societatea angajatoare  a acordat preavizul )  si nu  a contestat decizia de concediere nr. . 26/ 14.02.2011 doar aceasta producand efecte  asupra contractului individual de munca. , anularea deciziei nr. 18/ 17.01.2011 nu poate determina anularea deciziei de concediere nr. 26/ 14.02.2011 , in consecinta a solicitat admiterea exceptiei .
Referitor la faptul aratat de contestator ca ar fi fost vorba despre o concediere colectiva intimata precizeaza ca nu a fost o concediere colectiva  doar sase contracte individuale de munca au incetat in baza art.  65 C muncii , celelalte contracte individuale de munca au incetat prin acordul partilor in baza art . 55 lit.  b din Codul Munci , decizia de concediere nr .18/ 17.01.2011 statueaza clar ca este vorba despre o concediere individuala a contestatorului , motivul de nelegalitate pretins de contestator este neintemeiat.
Intimata cu privire la faptul invocat de contestator ca in decizia de concediere este indicata gresit  instanta la care se poate face contestatie aceasta atragand nulitatea acesteia arata faptul ca   aceasta este neintemeiata deoarece in decizie sunt respectate dispozitiile art .62 alin. 2 din C . muncii aceasta cuprinde precizari cu privire la instanta la care se poate face contestatie.
Intimata considera ca solicitarea contestatorului privind  drepturile banesti pe care nu le-a primit in tara pana la data incetarii raporturilor de munca cat si a drepturilor cuvenite pe perioada detasarii in Franta de 1 an de zile  respectiv plata unui salariu minim in Franta si a orelor suplimentare  este nefondata  deoarece  clauza contractuala art.  78 alin.  1 din contractul colectiv de munca la nivel national  nr .2895 a incetat sa produca efecte acesta fiind incheiat pe perioada 2007-2010 iar decizia a fost emisa la data de 14.02.2011.
Prin adresa nr. 25240//21.10.2011 intimata  a invederat faptul ca si-a schimbat denumirea si a anexat actele doveditoare respectiv Certificatul de inregistrare   seria B nr . 2338474 eliberat manageriala a societatii .salariu lunar , drepturile banesti pentru perioada in care intimata sustine ca s-a aflat in concediu fara plata  si drepturi banesti pentru perioada detasarii in Franta.
Instanta de judecata prin incheierea din data de 18 octombrie 2011 in baza art.  242 pct.1 Cod proc civ a suspendat cauza la cererea partilor .
Intimata la data de 2 decembrie 2011 a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei , cerere care a fost aprobata si a fost acordat termen de judecata la data de 17.01.2012.
Subscrisa la data de 15 dec 2011  a formulat cerere de preschimbare a  termenului acordat la data de 17.01.2012 pe considerentul ca la data de 07.12.2011 a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru audierea martorilor acest lucru nefiind posibil la data de 17.01.2012 deoarece acestia sunt plecati temporar la munca in Franta  si  se intorc in tara pe perioada sarbatorilor de iarna.
Instanta prin incheierea din data de 15.12.2011 a admis cererea de preschimbare termen si a acordat termen la data de 20.12.2011 ora 12,00.
La termenul de judecata din data de 20.12.2011 intimata a depus raspunsul la interogatoriu , note scrise , acte doveditoare privind cheltuielile de judecata , contestatorul a depus note scrise si concluzii scrise , instanta a administrat proba cu  interogatoriu luat contestatorului si a audiat martori propusi de intimata .
Prin sentinta nr. 1278/11.02.2013 instanta a respins contestatia sii a obligat contestatorul la cheltuieli de judecata catre intimata, retinand urmatoarele:
Prin Decizia 18/07.01.2011, (fila 24) ,[in mod eronat, reclamantul identifica data inscrisului in cererea introductiva ca fiind 17.01.2011], angajatorul emite salariatului o Adresa prin care acestuia i se aduce la cunostinta reorganizarea societatii ca agent de munca temporara si iminenta incetarii raporturilor de munca, urmata de incheierea unor noi contracte individuale de munca cu societatea astfel   reorganizata
Atitudinea angajatorului este una legala raportandu-se la prevederile art.40 alin. 1 lit. a Codul muncii potrivit carora "angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii"
Adresa este perceputa de catre salariat ca si Decizie de concediere si, in consecinta, intelege sa o conteste prin contestatia ce formeaza obiectul prezentei cauze.
De altfel,si angajatorul are o reprezentare eronata asupra naturii juridice a acestui act juridic, calificandu-l ca Decizie in tot cuprinsul intampinarii, in conditiile in care aceasta nu este decat o simpla Adresa  "in atenti Dlui FD_"
Cererea este inadmisibila si va fi respinsa.
Adresa respectiva are regimul juridic al unui act intern emis in procesul de administrare.
Ca act juridic poate fi asimilata unui act de dreptul muncii c are genereaza un conflict de munca susceptibil de solutionare , potrivit art 266 Codul muncii.
Prin actiunea precizata, reclamantul nu mai aminteste de acest capat de cerere dar nici nu isi manifesta atitudinea procesuala in sensul renuntarii. In consecinta instanta supune examinarii acest capat de cerere si pe imprejurarea ca actul juridic prin care s-a dispus incetarea raporturilor de munca este o Decizie impotriva careia salariatul nu s-a indreptat, in conformitate cu dispozitiile art. 268 alin.1 lit.a din Cod.
Revenind la actiunea precizata prin care reclamantul solicita drepturi salariale Tribunalul constata ca cererea este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa. Izvorul de drept privind compensatia de cel putin un salariu lunar  la incetarea raporturilor de munca il constituie art. 78 alin.1 din CCM pe anii 2007-2010, la nivel national insa acest contract isi incetase efectele la data incetarii raporturilor de munca, in conditiile art. 151 lit. a  din Legea 62/2011.
"Drepturile salariale cuvenite pentru perioada in care intimata sustine ca salariatul ar fi fost in concediu fara plata", nu vor fi acordate din urmatoarele considerente:
Reclamantul are o reprezentare eronata asupra notiunii de salariu. Potrivit art. 159 alin 1 "salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca". Aliniatul 2 al aceluiasi articol consacra succesiunea prestatiilor reciproce ale partilor in contractul individual de munca, in sensul ca, mai intai salariatul presteaza munca pentru ca , mai apoi, sa primeasca un salariu exprimat in bani.
Pentru perioadele in care reclamantul a fost in concediu fara plata nu se poate vorbi , asadar , de salariu deoarece nu s-a prestat vreo activitate ci, eventual, de o indemnizatie.
Daca faptul neprestarii muncii de catre salariat si , corelativ, neacordarea unor drepturi banesti, fie ele cu titlu de salariu, indemnizatii sporuri sau stimulente, de catre angajator  este imputabil angajatorului,salariatul avea posibilitatea initierii unei actiuni in justitie pentru neexecutarea obligatiei prevazute de art 40 alin 2 lit. a si b( "sa informeze salariatul asupra conditiilor de munca asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca,_ sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca")
Aceasta actiune era posibila, potrivit art 268 alin 1 litd) "pe toata durata existentei contractului"
De altfel, reclamantul , insusi, invoca faptul ca s-ar fi aflat in "concediu fara plata" situatie ce exclude "plata" vreunui salariu.
Daca societatea parata nu a prezentat inscrisuri din care sa rezulte ca salariatul  a solicitat asemenea concedii, nu este mai putin adevarat ca salariatul nu a facut dovada ca pentru  o asemenea  perioada ar fi prestat munca "pentru si sub autoritatea angajatorului" munca prestata fiind singura corelativa pentru salariul pe care salariatul il primeste (sau il pretinde)
Raportat la cererea privind drepturile salariale corespunzatoare activitatii prestate in strainatate, Tribunalul constata ca, in fapt, a operat o detasare in conditiile art.45-47 Codul muncii.
Cu inscrisurile depuse  la dosar (extrase de cont pe contul reclamantului FD-  la BRD-Agentia Craiovita Noua)se face dovada achitarii drepturilor salariale, stare de fapt confirmata si de martorii audiati in cauza.
Neintemeiata este si cererea privind drepturile salariale pentru munca prestata in pretinsele ore suplimentare.
Asa cum rezulta din foile colective de prezenta (filele 67-1119, s-a consemnat pontarea a 8 ore de munca zilnic, pentru care drepturile salariale au fost acordate.
Orele suplimentare despre care face vorbire reclamantul se raporteaza la continutul contractului de punere la dispozitie incheiat potrivit art. 91 din Cod, in care motivul si justificarea masurii "surcroit de travail" a fost tradus ca si "munca suplimentara", reglementata de art. 120-124 Codul muncii.
 In consecinta tribunalul constata ca o activitate peste timpul de lucru contractat nu s-a prestat , astfel ca cererea va fi respinsa,.
Potrivit art. 274 alin 1  Cod proc civ. "partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata".
Prin notele scrise reclamanta, prin aparatot, isi motiveaza cererea pe ideea ca "onorariul avovatului este direct proportional cu importanta cauzei pentru client si , desigur , valoarea patrimoniala a dosarului_"
Parata a solicitat cheltuieli de judecata de 21.466,15 lei reprezentand onorariu de avocat.
In conformitate cu art. 274 alin 3 "judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata , motivat, ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat"
Pentru motivele ce vor fi in continuare dezvoltate, tribunalul constata ca onorariul avocatului este nepotrivit de mare,
Asistenta juridica in prezenta cauza este asigurata , potrivit imputernicirii de la fila 4 de mai multi avocati (initial in numar de 4, dupa care cu alta grafie, mai sunt adaugati inca 2: C Ghicolescu si M.Dinu)
Oricare ar fi importanta cauzei pentru client, tribunalul constata ca valoarea patrimoniala  a dosarului nu justifica un asemenea onorariu. Desigur, este la latitudinea reclamantului ca in considerarea  "notorietatii, vechimii in  munca, experientei, reputatiei si specializarii avocatilor din cadrul cabinetului_ si a implicarii personale a avocatului titular_", sa contracteze pe orice suma fie ea oricat de mare, insa problematica pe care o presupune un litigiu de munca grevat pe drepturi salariale nu justifica obligarea partii care cade in pretentii la cheltuielile reprezentand  un onorariu de avocat extrem de oneros si excesiv. Obiectul pricinii constituindu-l drepturi salariale, in examinarea valorii patrimoniale , tribunalul se va raporta si la salariul mediu pe economie comparat cu onorariul contractat si va constata ca sarcina pe care trebuie sa o suporte partea care acde in pretentii depaseste chiar intinderea drepturilor pretinse pentru care s-a pornit procesul civil.
Desigur, intinderea prestatiilor stabilite prin contract tine de disponibilitatea partilor insa "partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri (art.1169 -noul cod civil)
Tribunalul prezuma faptul ca atat societatea reclamanta cat si cabinetul avocatial au avut reprezentarea exacta atat asupra "aparentei dreptului" cit si asupra intinderii drepturilor pretinse prin actiune  si cu toate acestea  au convenit asupra unor cheltuieli exagerate.
In consecinta , tribunalul constata ca  cheltuielile de judecata in limita a 2000 lei  corespund atat valorii pricinii cat si activitatii desfasurate de avocat