Contestatie la executare formulata in scop de sicana
(Decizie nr. 654 din data de 31.03.2011 pronuntata de Tribunalul Dolj)53. Contestatie la executare formulata in scop de sicana
Dosar nr. 28602/215/2010
R O M A N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA CIVILA
DECIZIA Nr. 654/2011
T R I B U N A L U L
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea inregistrata sub nr. 28602/215/04.10.2010, contestatorul P. C. M. a formulat contestatie la executare, respectiv la infiintarea popririi numarul 83/E/2010 , pornite impotriva acestuia de catre BEJ B. T., solicitand instantei ca , prin hotararea ce se va pronunta , sa se dispuna admiterea contestatiei, anularea tuturor formelor de executare, cu exonerarea contestatorului de orice raspundere, precum si suspendarea executarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei contestatii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatorul a precizat ca a fost actionat in judecata de catre intimatii T. Gh. si T. M. pentru obligatia de a face, actiune ce a facut obiectul dosarului nr. 23069/215/2008, pronuntandu-se sentinta civila nr. 7719/08.05.2009, sentinta definitiva si irevocabila, ce constituie titlul executoriu, contestatorul executandu-si de buna-voie obligatiile impuse in sarcina sa.
Contestatorul a mai precizat ca, in timpul pretinsei executari, creditorii nu au efectuat nicio cheltuiala, nu au avansat nicio suma si, cu toate acestea, BEJ B. T. a incheiat procese-verbale de executare si a procedat la infiintarea popririi pentru o suma de 3395,20 lei, cu titlul de cheltuieli de executare.
De asemenea, contestatorul a precizat ca infiintarea popririi pe veniturile obtinute din pensie este inadmisibila, fiind vorba de o obligatie de a face pe care nu o putea indeplini decat personal, pentru eventuala neindeplinire existand alte sanctiuni legale, iar nu executarea silita.
Cererea a fost legal timbrata.
Prin intampinarea formulata la data de 18.10.2010, intimatul T.G. a sustinut, in esenta, ca sustinerile contestatorului din cererea dedusa judecatii sunt nereale, acesta neindeplinindu-si obligatiile stabilite prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008.
In cauza, a fost atasat dosarul de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
Prin sentinta civila nr. 18381 din 15.11.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 28602/215/2010, a fost respins capatul de cerere avand ca obiect contestatie la executare formulata de contestatorul . C. M. in contradictoriu cu intimatii T. Gh. si T. M. si tertul poprit Casa Judeteana de Pensii Dolj, ca neintemeiat.
A fost respins capatul de cerere privind suspendarea executarii silite.
A fost respinsa solicitarea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa actiunea avand ca obiect "obligatie de a face" formulata de reclamantul T. Gh., precum si cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenienta T. M., astfel cum au fost precizate, iar paratul . C. M. a fost obligat sa elibereze calea de acces catre dependintele folosite de reclamant si de intervenienta, prin ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei paratului si, de asemenea, sa inlature mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale, in termen de 30 zile de la ramanerea definitiva a sentintei.
Intrucat debitorul nu si-a indeplinit obligatiile mentionate, la data de 15.03.2010 creditorii T. Gh. si T. M. au formulat cerere de executare silita, ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
Prin incheierea din data de 07.04.2010 , pronuntata in dosarul nr. 8081/215/2010 Judecatoria Craiova a admis cererea formulata de BEJ B. T.,fiind incuviintata executarea silita. La data de 09.04.2010 a fost emisa somatie catre debitorul P. C. M., prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 10 zile, sa se conformeze titlului executoriu, in sensul de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor si de a inlatura mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale.Urmare a neindeplinirii voluntare a obligatiilor stabilite prin titlul executoriu in termenul de 10 zile de la primirea somatiei, prin procesul-verbal din data de 07.05.2010 s-a stabilit ca termen pentru executarea silita a obligatiei privind eliberarea caii de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor, data de 25.05.2010, ora 10,00, data la care insa s-a constatat imposibilitatea executarii silite ca urmare a absentei partilor.
Prin adresa emisa la data de 02.09.2010, comunicata debitorului la data de 03.09.2010, BEJ B. T. a solicitat debitorului ca la data de 16.09.2010, ora 10,00, sa fie prezent la adresa din Craiova, strada D. nr. 32, in vederea executarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, privind ridicarea materialelor depozitate pe cale de acces catre dependintele folosite de creditori.
La data de 16.09.2010, ora 10,45, in prezenta creditorilor si a martorilor V. C. si T. M., s-a procedat la executarea silita a obligatiei anterior mentionate, prin ridicarea materialelor, constand in deseuri lemn 1,5 m.c. si depozitarea acestora pe terenul liber proprietatea debitorului.
La data de 17.09.2010 s-a intocmit de catre BEJ B. T. procesul- verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 3395,20 lei, comunicat debitorului la data de 21.09.2010, si, de asemenea, s-a emis adresa de infiintare a popririi catre tertul poprit Casa Judeteana de Pensii pentru acoperirea sumei de 3.395,20 lei, reprezentand cheltuieli de executare.
Prin cererea supusa solutionarii, contestatorul a solicitat anularea adresei de infiintare a popririi, motivat de faptul ca obligatiile de a face impuse in sarcina sa prin titlul executoriu sunt obligatii intuitu personae (a caror executare nu se poate face decat de debitor), neputand fi aduse la indeplinire pe cale silita, in plus executarea titlului executoriu s-a facut de buna-voie de catre contestator, executorul neefectuand nicio activitate de executare silita, nefiind astfel justificata obligarea acestuia la plata cheltuielilor de executare.
Obligatia contestatorului de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de intimati, prin ridicarea materialelor, nu poate fi calificata ca fiind o obligatie intuitu personae, intrucat executarea ei nu implica faptul personal al debitorului, astfel cum a sustinut contestatorul, aceasta obligatie putand fi executata fie prin executorul judecatoresc, conform art. 3712 alin. 1 C. pr. civ, fie de creditori insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului( in acest ultim caz, numai cu autorizarea instantei de executare, conform art. 5802 C. pr. civ).
Mai mult, invocarea de catre debitor a nerespectarii dispozitiilor art. 5802 C pr. civ., pe calea unei contestatii la executare, desi nu si-a executat obligatia stabilita in sarcina sa printr-o hotarare judecatoreasca, determinand declansarea procedurii executarii silite, cu alte cuvinte fapta sa culpabila constand in pasivitatea de care a dat dovada aducand atingeri grave dreptului creditorilor recunoscut prin titlu executoriu, nu poate fundamenta formularea unei contestatii la executare, constituind astfel un abuz de drept.
Astfel, dispozitiile art.108 alin.4 si art. 723 alin.1 din C. pr. civ. reglementeaza doua principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa in apararea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" si cel de-al doilea exercitarea cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
Asadar, drepturile procesuale recunoscute de lege partilor au caracter legitim numai in masura in care sunt exercitate cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.
In speta, debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la indeplinire de buna-voie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a facut nici un demers in perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si data executarii silite a obligatiei, prin executorul judecatoresc, creditorii fiind pusi in situatia de a suporta o perioada indelungata inconvenientele decurgand din nerespectarea de catre debitor a hotararii judecatoresti.
Sustinerea contestatorului conform careia executarea obligatiei in discutie( ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei acestuia) s-a facut de buna-voie de catre acesta anterior declansarii procedurii executarii silite de catre intimati, nu poate fi retinuta de instanta, contestatorul neintelegand sa administreze probe in acest sens, desi ii incumba aceasta obligatie, conform dispozitiilor art. 1169 C. civ. si art. 129 C. pr. civ.
Pe de alta parte, actele de executare efectuate in cauza atesta faptul ca acesta, desi cunostea despre obligatia stabilita de instanta in sarcina sa, nu a inteles sa se conformeze titlului executoriu si nu si-a executat de buna-voie obligatia, determinand astfel declansarea procedurii executarii silite.
Conform dispozitiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul in care creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntara.
Totodata, dispozitiile art. 371 ind. 1 alin.3 C.pr. civ. prevad ca executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare.
In ceea ce priveste motivul invocat de contestator privind onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, in cazul obligatiilor avand ca obiect obligatie de a face, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ.
Instanta a constatat ca, in cauza, executorul judecatoresc a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului sau, dispozitiile Ordinului nr. 2550/2006, prin care s-a stabilit, pentru executarea silita directa (ca in speta) un onorariu maxim de 2200 lei, in cazul unui debitor persoana fizica.
Instanta nu poate interveni pentru a micsora sau mari cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul executorului judecatoresc, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. Onorariile executorului judecatoresc, calculate in limitele impuse de Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, cum este cazul in speta, nu pot fi disproportionat de mari fata de munca depusa de executor, astfel cum a sustinut contestatorul, intrucat textul de lege mentionat inlatura orice disproportie vadita.
Totodata, instanta a retinut ca, potrivit art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare reprezentand taxa timbru, contravaloare consultatie in legatura cu constituirea actelor executionale si arhivare dosar, instanta a retinut ca acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006 si a Hotararii Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti nr. 2/17.02.2007, in limitele stabilite de actele normative in discutie.
De asemenea, in privinta cheltuielile ocazionate de executarea efectiva a obligatiei stabilite in titlul executoriu(ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei contestatorului), in cuantum de 200 lei, instanta constata ca, in cauza, s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli de catre creditori prin inscrisul depus la dosarul de executare.
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge ca neintemeiata capatul principal de cerere avand ca obiect contestatie la executare.
Cum fondul procesului a fost retinut a fi neintemeiat, instanta urmeaza a respinge si capatul accesoriu care vizeaza suspendarea executarii silite, ca o aplicare a regulii accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza soarta principalului).
In conditiile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., intrucat contestatorul a cazut in pretentii, instanta a respins solicitarea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 371 si urm. Cod procedura civila. Astfel,a sustinut ca hotararea ce constituie titlu executoriu in cauza de fata, nu prevede niciuna din obligatiile ce pot fi executate silit, potrivit art. 3712 C.pr.civ., situatie in care sunt aplicabile doar dispozitiile art. 5802 si urm. C.pr.civ.. Or, cererea creditorilor , formulata pe baza acestor dispozitiile legale , le-a fost respinsa prin incheierea irevocabila pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.10380/215/2010, astfel incat nici creditorii si nici executorul judecatoresc nu puteau sa execute silit o astfel de sentinta si nici sa perceapa cheltuieli de executare si onorariul de executare astronomic.
S-a invocat de catre recurent si incalcarea dispozitiilor art.3717 din C.pr.civ., intrucat in cauza nu exista nicio dovada a avansarii cheltuielilor de executare, dar si imprejurarea ca s-a conformat hotararii judecatoresti din proprie initiativa si nu era nimic de executat.
In motivele de recurs, s-a facut referire si la solutia nelegala pronuntata de instanta de fond in cererea privind suspendarea provizorie a executarii.
La data de 31 ianuarie 2011, intimatul T. Gh. a depus intampinare, aratand ca recurentul este de rea-credinta si nu s-a conformat hotararii judecatoresti ramase definitive.
Recursul nu este intemeiat, intrucat instanta de fond a pronuntat o hotarare legala, bazata pe interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor legale.
De regula, cu exceptia actiunilor in constatare, prin care se urmareste numai stabilirea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv si a altor catorva actiuni, precum cele referitoare la starea civila, in care hotararea ce se obtine nu este susceptibila de executare silita, actiunile in justitie obisnuite urmaresc realizarea dreptului incalcat si reprezinta astfel sanctiunea dreptului.
Dupa epuizarea primei faze a procesului civil, faza judecatii, ce a condus la constituirea titlului executoriu, pentru ipoteza in care debitorul nu intelege sa-si execute obligatia stabilita in sarcina sa, chiar dupa ce s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva si intrata in puterea lucrului judecat, este necesara trecerea la cea de-a doua faza-executarea silita-pentru realizarea dreptului subiectiv incalcat pe calea constrangerii judiciare, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate.
Cu particularitatea ca executarea silita, in dreptul nostru procesual, nu poate purta, in principiu, asupra persoanei debitorului, ea reprezinta o posibilitate concreta recunoscuta creditorului de a obtine protectia efectiva a dreptului sau incalcat, recunoscut si ocrotit prin hotararea judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat, iar fara aceasta posibilitate, dreptul subiectiv recunoscut ar fi iluzoriu si activitatea de judecata a instantei ar fi inutila.
Rezistenta debitorului, care nu intelege sa respecte dreptul creditorului si sa-si execute de buna voie obligatiile stabilite prin hotararea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu, nu poate fi infranta decat prin procedura executionala, dominata de aspectul de constrangere, numai astfel putandu-se realiza scopul intregului sistem judiciar ( judecata si executarea silita), constand in punerea sub protectie a dreptului subiectiv civil si respectarea ordinii de drept.
Dispozitiile art.3711 C.pr.civ. din Codul de procedura civila consacra principiul potrivit caruia obligatia stabilita printr-un titlu executoriu se aduce la indeplinire de buna voie, iar in caz contrar prin executare silita, stabilind, prin alineatului 3, ca executarea silita au loc pana la realizarea dreptului stabilit prin titlul executoriu ( _), precum si a cheltuielilor de executare.
Art.3712 Cod procedura civila consacra, cu titlu de principiu , caracterul patrimonial al executarii silite, faptul ca executarea silita nu poate purta asupra persoanei debitorului.
In speta, titlul executoriu cuprinde doua obligatii de a face in sarcina debitorului, prima constand in obligatia paratului sa elibereze calea de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei sale.
In mod corect a stabilit instanta de fond ca aceasta obligatie nu este una intuitu personae, intrucat executarea ei nu implica o activitate personala deosebita din partea debitorului, ea putand fi indeplinita prin intermediul executoriului judecatoresc, conform art. 3712 Cod procedura civila, fie de creditorii insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului ( cu autorizarea instantei, conform art.5802 Cod procedura civila).
Aceasta prevede legala, art. 5802 din Codul de procedura civila, de a fi autorizat creditorul sa execute obligatia de a face, in cadrul executorii silite, urmareste valorificarea aceluiasi drept al creditorului, avand ca finalitate asigurarea celeritatii executarii prestatiei la care debitorul este obligat printr-o hotarare definitiva, conferind, in acelasi timp posibilitatea debitorului sa-si formuleze aparari.
Participantii la executarea silita au obligatia de a-si exercita drepturile cu buna credinta si in conformitate cu scopul pentru care acele drepturi le-au fost recunoscute in aceasta faza a procesului civil.
Partea care deturneaza dreptul de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege si il exercita cu rea-credinta savarseste un abuz de drept, sanctionarea acestuia constand in lipsirea actului abuziv de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural exercitat abuziv a fost recunoscut.
In speta, exercitarea dreptului de a formula contestatia la executare pentru a invoca nerespectarea dispozitiilor art.5802 Cod procedura civila imbraca forma unui abuz de drept, cum foarte bine a constatat instanta de fond, data fiind atitudinea culpabila a debitorului de nerespectare voluntara a obligatiilor stabilite in sarcina sa ( prin sentinta civila nr.7719 pronuntata la data 08.05.2009 de Judecatoria Craiova, ramasa definitiva si executorie la data de 13.10.2009 prin respingerea apelului si irevocabila la data de 25.01.2010 prin respingerea recursului), ce a facut necesara declansarea executarii silite si obtinerea realizarii dreptului subiectiv al creditorului pe aceasta cale abia la circa un an de la executorialitatea hotararii judecatoresti.
Se retine , prin urmare , formularea contestatiei la executare in scop de sicana , doar cu intentia de a-l vatama pe adversar, pentru a impiedica valorificarea drepturilor acestuia
Finalitatea contestatiei la executare o constituie inlaturarea vatamarii produse debitorului prin actele de executare, apararea drepturilor acestuia incalcate sau pe cale de a se incalca prin actele abuzive savarsite de creditor.
Se constata insa, in speta, ca dreptul de a formula contestatia la executare a fost deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea legal, neputand fi explicat printr-un motiv legitim, de vreme ce singura aparare pe care debitorul si-o putea formula in cadrul procedurii prevazuta de art. 5802 Cod procedura civila ( invocata, de altfel si, pe calea contestatiei la executare de fata), constand in aceea ca si-a executat de buna voie obligatia, nu a fost dovedita prin nici un mijloc de proba, aspect retinut de instanta de fond si necombatuta prin motivele de recurs.
Conform procesului-verbal intocmit de catre executorul judecatoresc, la data de 16.09.2010, executarea silita a avut ca obiect doar obligatia cuprinsa in prima parte a dispozitivului hotararii judecatoresti, respectiv obligatia debitorului de a elibera calea de acces creditorilor catre dependinte, prin ridicarea materialelor.
Cat priveste cealalta obligatie din titlul executoriu, respectiv obligatia paratului sa inlature mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale, se retine ca nu a fost realizata nici pana in prezent, procedura executionala neputand continua datorita respingerii cererii creditorului prin care solicita instantei de executare autorizarea de a indeplini obligatia, prin patrunderea in locuinta debitorului, aflata la demisolul imobilului, prin incheierea irevocabila, pronuntata in dosarul nr.19380/215/2010 al Judecatoriei Craiova.
Referitor la cheltuielile de executare, recurentul nu a facut altceva decat sa reitereze motivul invocat in contestatia la executare, analizat si combatut de instanta de fond , fara insa ca recurentul sa aduca contraargumente, astfel incat nu se poate retine existenta unor critici aduse sentintei in aceasta privinta.
Hotararea instantei de fond este legala si in ceea ce priveste solutia data capatului accesoriu de cerere referitor la suspendarea executarii silite ,care urmeaza soarta principalului.
Fata de cele expuse, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul se va respinge ca nefondat.
7
Dosar nr. 28602/215/2010
R O M A N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA CIVILA
DECIZIA Nr. 654/2011
T R I B U N A L U L
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea inregistrata sub nr. 28602/215/04.10.2010, contestatorul P. C. M. a formulat contestatie la executare, respectiv la infiintarea popririi numarul 83/E/2010 , pornite impotriva acestuia de catre BEJ B. T., solicitand instantei ca , prin hotararea ce se va pronunta , sa se dispuna admiterea contestatiei, anularea tuturor formelor de executare, cu exonerarea contestatorului de orice raspundere, precum si suspendarea executarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei contestatii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, contestatorul a precizat ca a fost actionat in judecata de catre intimatii T. Gh. si T. M. pentru obligatia de a face, actiune ce a facut obiectul dosarului nr. 23069/215/2008, pronuntandu-se sentinta civila nr. 7719/08.05.2009, sentinta definitiva si irevocabila, ce constituie titlul executoriu, contestatorul executandu-si de buna-voie obligatiile impuse in sarcina sa.
Contestatorul a mai precizat ca, in timpul pretinsei executari, creditorii nu au efectuat nicio cheltuiala, nu au avansat nicio suma si, cu toate acestea, BEJ B. T. a incheiat procese-verbale de executare si a procedat la infiintarea popririi pentru o suma de 3395,20 lei, cu titlul de cheltuieli de executare.
De asemenea, contestatorul a precizat ca infiintarea popririi pe veniturile obtinute din pensie este inadmisibila, fiind vorba de o obligatie de a face pe care nu o putea indeplini decat personal, pentru eventuala neindeplinire existand alte sanctiuni legale, iar nu executarea silita.
Cererea a fost legal timbrata.
Prin intampinarea formulata la data de 18.10.2010, intimatul T.G. a sustinut, in esenta, ca sustinerile contestatorului din cererea dedusa judecatii sunt nereale, acesta neindeplinindu-si obligatiile stabilite prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008.
In cauza, a fost atasat dosarul de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
Prin sentinta civila nr. 18381 din 15.11.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 28602/215/2010, a fost respins capatul de cerere avand ca obiect contestatie la executare formulata de contestatorul . C. M. in contradictoriu cu intimatii T. Gh. si T. M. si tertul poprit Casa Judeteana de Pensii Dolj, ca neintemeiat.
A fost respins capatul de cerere privind suspendarea executarii silite.
A fost respinsa solicitarea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa actiunea avand ca obiect "obligatie de a face" formulata de reclamantul T. Gh., precum si cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenienta T. M., astfel cum au fost precizate, iar paratul . C. M. a fost obligat sa elibereze calea de acces catre dependintele folosite de reclamant si de intervenienta, prin ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei paratului si, de asemenea, sa inlature mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale, in termen de 30 zile de la ramanerea definitiva a sentintei.
Intrucat debitorul nu si-a indeplinit obligatiile mentionate, la data de 15.03.2010 creditorii T. Gh. si T. M. au formulat cerere de executare silita, ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
Prin incheierea din data de 07.04.2010 , pronuntata in dosarul nr. 8081/215/2010 Judecatoria Craiova a admis cererea formulata de BEJ B. T.,fiind incuviintata executarea silita. La data de 09.04.2010 a fost emisa somatie catre debitorul P. C. M., prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 10 zile, sa se conformeze titlului executoriu, in sensul de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor si de a inlatura mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale.Urmare a neindeplinirii voluntare a obligatiilor stabilite prin titlul executoriu in termenul de 10 zile de la primirea somatiei, prin procesul-verbal din data de 07.05.2010 s-a stabilit ca termen pentru executarea silita a obligatiei privind eliberarea caii de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor, data de 25.05.2010, ora 10,00, data la care insa s-a constatat imposibilitatea executarii silite ca urmare a absentei partilor.
Prin adresa emisa la data de 02.09.2010, comunicata debitorului la data de 03.09.2010, BEJ B. T. a solicitat debitorului ca la data de 16.09.2010, ora 10,00, sa fie prezent la adresa din Craiova, strada D. nr. 32, in vederea executarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, privind ridicarea materialelor depozitate pe cale de acces catre dependintele folosite de creditori.
La data de 16.09.2010, ora 10,45, in prezenta creditorilor si a martorilor V. C. si T. M., s-a procedat la executarea silita a obligatiei anterior mentionate, prin ridicarea materialelor, constand in deseuri lemn 1,5 m.c. si depozitarea acestora pe terenul liber proprietatea debitorului.
La data de 17.09.2010 s-a intocmit de catre BEJ B. T. procesul- verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 3395,20 lei, comunicat debitorului la data de 21.09.2010, si, de asemenea, s-a emis adresa de infiintare a popririi catre tertul poprit Casa Judeteana de Pensii pentru acoperirea sumei de 3.395,20 lei, reprezentand cheltuieli de executare.
Prin cererea supusa solutionarii, contestatorul a solicitat anularea adresei de infiintare a popririi, motivat de faptul ca obligatiile de a face impuse in sarcina sa prin titlul executoriu sunt obligatii intuitu personae (a caror executare nu se poate face decat de debitor), neputand fi aduse la indeplinire pe cale silita, in plus executarea titlului executoriu s-a facut de buna-voie de catre contestator, executorul neefectuand nicio activitate de executare silita, nefiind astfel justificata obligarea acestuia la plata cheltuielilor de executare.
Obligatia contestatorului de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de intimati, prin ridicarea materialelor, nu poate fi calificata ca fiind o obligatie intuitu personae, intrucat executarea ei nu implica faptul personal al debitorului, astfel cum a sustinut contestatorul, aceasta obligatie putand fi executata fie prin executorul judecatoresc, conform art. 3712 alin. 1 C. pr. civ, fie de creditori insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului( in acest ultim caz, numai cu autorizarea instantei de executare, conform art. 5802 C. pr. civ).
Mai mult, invocarea de catre debitor a nerespectarii dispozitiilor art. 5802 C pr. civ., pe calea unei contestatii la executare, desi nu si-a executat obligatia stabilita in sarcina sa printr-o hotarare judecatoreasca, determinand declansarea procedurii executarii silite, cu alte cuvinte fapta sa culpabila constand in pasivitatea de care a dat dovada aducand atingeri grave dreptului creditorilor recunoscut prin titlu executoriu, nu poate fundamenta formularea unei contestatii la executare, constituind astfel un abuz de drept.
Astfel, dispozitiile art.108 alin.4 si art. 723 alin.1 din C. pr. civ. reglementeaza doua principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa in apararea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" si cel de-al doilea exercitarea cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
Asadar, drepturile procesuale recunoscute de lege partilor au caracter legitim numai in masura in care sunt exercitate cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.
In speta, debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la indeplinire de buna-voie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a facut nici un demers in perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si data executarii silite a obligatiei, prin executorul judecatoresc, creditorii fiind pusi in situatia de a suporta o perioada indelungata inconvenientele decurgand din nerespectarea de catre debitor a hotararii judecatoresti.
Sustinerea contestatorului conform careia executarea obligatiei in discutie( ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei acestuia) s-a facut de buna-voie de catre acesta anterior declansarii procedurii executarii silite de catre intimati, nu poate fi retinuta de instanta, contestatorul neintelegand sa administreze probe in acest sens, desi ii incumba aceasta obligatie, conform dispozitiilor art. 1169 C. civ. si art. 129 C. pr. civ.
Pe de alta parte, actele de executare efectuate in cauza atesta faptul ca acesta, desi cunostea despre obligatia stabilita de instanta in sarcina sa, nu a inteles sa se conformeze titlului executoriu si nu si-a executat de buna-voie obligatia, determinand astfel declansarea procedurii executarii silite.
Conform dispozitiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul in care creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntara.
Totodata, dispozitiile art. 371 ind. 1 alin.3 C.pr. civ. prevad ca executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare.
In ceea ce priveste motivul invocat de contestator privind onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, in cazul obligatiilor avand ca obiect obligatie de a face, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ.
Instanta a constatat ca, in cauza, executorul judecatoresc a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului sau, dispozitiile Ordinului nr. 2550/2006, prin care s-a stabilit, pentru executarea silita directa (ca in speta) un onorariu maxim de 2200 lei, in cazul unui debitor persoana fizica.
Instanta nu poate interveni pentru a micsora sau mari cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul executorului judecatoresc, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. Onorariile executorului judecatoresc, calculate in limitele impuse de Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, cum este cazul in speta, nu pot fi disproportionat de mari fata de munca depusa de executor, astfel cum a sustinut contestatorul, intrucat textul de lege mentionat inlatura orice disproportie vadita.
Totodata, instanta a retinut ca, potrivit art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare reprezentand taxa timbru, contravaloare consultatie in legatura cu constituirea actelor executionale si arhivare dosar, instanta a retinut ca acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006 si a Hotararii Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti nr. 2/17.02.2007, in limitele stabilite de actele normative in discutie.
De asemenea, in privinta cheltuielile ocazionate de executarea efectiva a obligatiei stabilite in titlul executoriu(ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei contestatorului), in cuantum de 200 lei, instanta constata ca, in cauza, s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli de catre creditori prin inscrisul depus la dosarul de executare.
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge ca neintemeiata capatul principal de cerere avand ca obiect contestatie la executare.
Cum fondul procesului a fost retinut a fi neintemeiat, instanta urmeaza a respinge si capatul accesoriu care vizeaza suspendarea executarii silite, ca o aplicare a regulii accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza soarta principalului).
In conditiile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., intrucat contestatorul a cazut in pretentii, instanta a respins solicitarea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 371 si urm. Cod procedura civila. Astfel,a sustinut ca hotararea ce constituie titlu executoriu in cauza de fata, nu prevede niciuna din obligatiile ce pot fi executate silit, potrivit art. 3712 C.pr.civ., situatie in care sunt aplicabile doar dispozitiile art. 5802 si urm. C.pr.civ.. Or, cererea creditorilor , formulata pe baza acestor dispozitiile legale , le-a fost respinsa prin incheierea irevocabila pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.10380/215/2010, astfel incat nici creditorii si nici executorul judecatoresc nu puteau sa execute silit o astfel de sentinta si nici sa perceapa cheltuieli de executare si onorariul de executare astronomic.
S-a invocat de catre recurent si incalcarea dispozitiilor art.3717 din C.pr.civ., intrucat in cauza nu exista nicio dovada a avansarii cheltuielilor de executare, dar si imprejurarea ca s-a conformat hotararii judecatoresti din proprie initiativa si nu era nimic de executat.
In motivele de recurs, s-a facut referire si la solutia nelegala pronuntata de instanta de fond in cererea privind suspendarea provizorie a executarii.
La data de 31 ianuarie 2011, intimatul T. Gh. a depus intampinare, aratand ca recurentul este de rea-credinta si nu s-a conformat hotararii judecatoresti ramase definitive.
Recursul nu este intemeiat, intrucat instanta de fond a pronuntat o hotarare legala, bazata pe interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor legale.
De regula, cu exceptia actiunilor in constatare, prin care se urmareste numai stabilirea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv si a altor catorva actiuni, precum cele referitoare la starea civila, in care hotararea ce se obtine nu este susceptibila de executare silita, actiunile in justitie obisnuite urmaresc realizarea dreptului incalcat si reprezinta astfel sanctiunea dreptului.
Dupa epuizarea primei faze a procesului civil, faza judecatii, ce a condus la constituirea titlului executoriu, pentru ipoteza in care debitorul nu intelege sa-si execute obligatia stabilita in sarcina sa, chiar dupa ce s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva si intrata in puterea lucrului judecat, este necesara trecerea la cea de-a doua faza-executarea silita-pentru realizarea dreptului subiectiv incalcat pe calea constrangerii judiciare, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate.
Cu particularitatea ca executarea silita, in dreptul nostru procesual, nu poate purta, in principiu, asupra persoanei debitorului, ea reprezinta o posibilitate concreta recunoscuta creditorului de a obtine protectia efectiva a dreptului sau incalcat, recunoscut si ocrotit prin hotararea judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat, iar fara aceasta posibilitate, dreptul subiectiv recunoscut ar fi iluzoriu si activitatea de judecata a instantei ar fi inutila.
Rezistenta debitorului, care nu intelege sa respecte dreptul creditorului si sa-si execute de buna voie obligatiile stabilite prin hotararea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu, nu poate fi infranta decat prin procedura executionala, dominata de aspectul de constrangere, numai astfel putandu-se realiza scopul intregului sistem judiciar ( judecata si executarea silita), constand in punerea sub protectie a dreptului subiectiv civil si respectarea ordinii de drept.
Dispozitiile art.3711 C.pr.civ. din Codul de procedura civila consacra principiul potrivit caruia obligatia stabilita printr-un titlu executoriu se aduce la indeplinire de buna voie, iar in caz contrar prin executare silita, stabilind, prin alineatului 3, ca executarea silita au loc pana la realizarea dreptului stabilit prin titlul executoriu ( _), precum si a cheltuielilor de executare.
Art.3712 Cod procedura civila consacra, cu titlu de principiu , caracterul patrimonial al executarii silite, faptul ca executarea silita nu poate purta asupra persoanei debitorului.
In speta, titlul executoriu cuprinde doua obligatii de a face in sarcina debitorului, prima constand in obligatia paratului sa elibereze calea de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei sale.
In mod corect a stabilit instanta de fond ca aceasta obligatie nu este una intuitu personae, intrucat executarea ei nu implica o activitate personala deosebita din partea debitorului, ea putand fi indeplinita prin intermediul executoriului judecatoresc, conform art. 3712 Cod procedura civila, fie de creditorii insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului ( cu autorizarea instantei, conform art.5802 Cod procedura civila).
Aceasta prevede legala, art. 5802 din Codul de procedura civila, de a fi autorizat creditorul sa execute obligatia de a face, in cadrul executorii silite, urmareste valorificarea aceluiasi drept al creditorului, avand ca finalitate asigurarea celeritatii executarii prestatiei la care debitorul este obligat printr-o hotarare definitiva, conferind, in acelasi timp posibilitatea debitorului sa-si formuleze aparari.
Participantii la executarea silita au obligatia de a-si exercita drepturile cu buna credinta si in conformitate cu scopul pentru care acele drepturi le-au fost recunoscute in aceasta faza a procesului civil.
Partea care deturneaza dreptul de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege si il exercita cu rea-credinta savarseste un abuz de drept, sanctionarea acestuia constand in lipsirea actului abuziv de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural exercitat abuziv a fost recunoscut.
In speta, exercitarea dreptului de a formula contestatia la executare pentru a invoca nerespectarea dispozitiilor art.5802 Cod procedura civila imbraca forma unui abuz de drept, cum foarte bine a constatat instanta de fond, data fiind atitudinea culpabila a debitorului de nerespectare voluntara a obligatiilor stabilite in sarcina sa ( prin sentinta civila nr.7719 pronuntata la data 08.05.2009 de Judecatoria Craiova, ramasa definitiva si executorie la data de 13.10.2009 prin respingerea apelului si irevocabila la data de 25.01.2010 prin respingerea recursului), ce a facut necesara declansarea executarii silite si obtinerea realizarii dreptului subiectiv al creditorului pe aceasta cale abia la circa un an de la executorialitatea hotararii judecatoresti.
Se retine , prin urmare , formularea contestatiei la executare in scop de sicana , doar cu intentia de a-l vatama pe adversar, pentru a impiedica valorificarea drepturilor acestuia
Finalitatea contestatiei la executare o constituie inlaturarea vatamarii produse debitorului prin actele de executare, apararea drepturilor acestuia incalcate sau pe cale de a se incalca prin actele abuzive savarsite de creditor.
Se constata insa, in speta, ca dreptul de a formula contestatia la executare a fost deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea legal, neputand fi explicat printr-un motiv legitim, de vreme ce singura aparare pe care debitorul si-o putea formula in cadrul procedurii prevazuta de art. 5802 Cod procedura civila ( invocata, de altfel si, pe calea contestatiei la executare de fata), constand in aceea ca si-a executat de buna voie obligatia, nu a fost dovedita prin nici un mijloc de proba, aspect retinut de instanta de fond si necombatuta prin motivele de recurs.
Conform procesului-verbal intocmit de catre executorul judecatoresc, la data de 16.09.2010, executarea silita a avut ca obiect doar obligatia cuprinsa in prima parte a dispozitivului hotararii judecatoresti, respectiv obligatia debitorului de a elibera calea de acces creditorilor catre dependinte, prin ridicarea materialelor.
Cat priveste cealalta obligatie din titlul executoriu, respectiv obligatia paratului sa inlature mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale, se retine ca nu a fost realizata nici pana in prezent, procedura executionala neputand continua datorita respingerii cererii creditorului prin care solicita instantei de executare autorizarea de a indeplini obligatia, prin patrunderea in locuinta debitorului, aflata la demisolul imobilului, prin incheierea irevocabila, pronuntata in dosarul nr.19380/215/2010 al Judecatoriei Craiova.
Referitor la cheltuielile de executare, recurentul nu a facut altceva decat sa reitereze motivul invocat in contestatia la executare, analizat si combatut de instanta de fond , fara insa ca recurentul sa aduca contraargumente, astfel incat nu se poate retine existenta unor critici aduse sentintei in aceasta privinta.
Hotararea instantei de fond este legala si in ceea ce priveste solutia data capatului accesoriu de cerere referitor la suspendarea executarii silite ,care urmeaza soarta principalului.
Fata de cele expuse, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul se va respinge ca nefondat.
7
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contestatie la executare
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 31 Camera Consiliu din data de 02.07.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 115 din data de 12.03.2013
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 270 din data de 13.08.2013
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 143 din data de 13.04.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 387 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 710 din data de 20.09.2017
Recurs nul - oral - Hotarare nr. 1913 din data de 25.01.2010
Conflict de drepturi. Contestatii la titlu - Sentinta civila nr. 16/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comuna - Decizie nr. 930 din data de 26.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Sentinta civila nr. 900 din data de 19.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Decizie nr. 900 din data de 19.11.2015
Plangere contraventionala admisa. Obligatia de restituire a amenzii achitate. - Decizie nr. 118 din data de 02.04.2014
Anularea incheierii de incuviintare a executarii silite - Decizie nr. 60 din data de 30.01.2014
Acte de executare emise de autoritatile germane de tragere la raspundere a reprezentantei contestatoarei - Sentinta civila nr. 287 din data de 18.04.2013
Contestatie impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii - Decizie nr. 175 din data de 14.03.2013