contestatie decizie de concediere

      3. contestatie decizie de concediere
      
      
      Prin contestatia formulata la data de 16.09.2010, reclamantul C.F. a chemat in judecata pe  paratul Primarul Comunei Sadova, solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna anularea dispozitiei nr.3892/16.08.2010  de incetare a contractului individual de munca, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii si obligarea paratului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul.
      In motivare, a aratat ca prin dispozitia contestata , paratul a dispus concedierea sa  in temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii , dar masura este nelegala intrucat a fost dispusa cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la concediere, in sensul ca nu au fost respectate criteriile de prioritate la concediere, reclamantul fiind unic intretinator al unei familii cu doi copii.
      Reclamantul a mai aratat ca la luarea masurii ,paratul nu a consultat organizatia sindicala din care face parte ,apreciind ca acest aspect constituie un alt motiv de anulare a dispozitiei.
      Mai mult, in dispozitia contestata nu sunt cuprinse mentiuni referitoare la oferirea unui loc de munca corespunzator pregatirii profesionale a  reclamantului .
      In dovedire, a depus la dosarul cauzei copia dispozitiei contestate si caret de identitate.
      La termenul din 18.11.2010 paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, aratand ca reclamantul a fost concediat ca urmare a desfiintarii locului sau de munca, ce reprezinta consecinta aprobarii de catre Consiliul Local Sadova a noii organigrame de organizare a institutiei, ce prevede un numar total de 43 de posturi in aparatul propriu al primarului Comunei Sadova fata de 68 de posturi cat existau anterior .La luarea masurii, s-a tinut cont de faptul ca reclamantul realizeaza venituri din arendarea unei suprafete de teren iar in cadrul institutiei nu exista locuri de munca vacante pentru a putea fi repartizat .
      In sustinere, a depus la dosarul cauzei referatul nr.11492/09.08.2010,dispozitia nr.3415/09.08.2010,adresa Institutiei Prefectului,HCL 18/13.08.2010, avizul de legalitate , organigrama de functionare pe anul 2010.
      La termenul din 27.01.2011 reclamantul a formulat prin intermediul sindicatului raspuns la intampinare.
      La solicitarea instantei, paratul a depus la dosarul cauzei stat de functii pe anul 2010, anterior concedierii si ulterior ,organigrama inainte si dupa concedierea reclamantului.
      Reclamantul prin reprezentant a depus la termenul din 08.09.2011 adeverinta de venit si copie certificate de nastere pentru copii.
      Prin sentinta nr. 9483/08.09.2011 instanta a respins contestatia  pentru urmatoarele considerente:
      Contestatorul a fost angajat al unitatii parate cu contract individual de munca pe postul de paznic, desfasurandu-si activitatea in cadrul institutiei .
Prin  dispozitia nr.3892/16.08.2010   intimata a dispus concedierea sa in conformitate cu art 65 alin 1 Codul muncii, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca  urmare a aprobarii organigramei si a statului de functii al institutiei pentru anul 2010 .
Din cuprinsul dispozitiei nr.3892/16.08.2010 rezulta ca desfiintarea postului contestatorului  a fost determinata  de  reducerea numarului de posturi din organigrama institutiei.
Instanta constata ca decizia cuprinde motivele de fapt si de drept care au dus la concedierea contestatorului .
In ceea ce priveste cauza reala si efectiva a masurii dispuse , se constata ca intimata a pus in aplicare HCL Sadova nr.18/13.08.2010 prin care s-a aprobat organigrama si statul de functii din institutia primarului, masura ce a primit avizul de legalitate din partea institutiei prefectului. Din organigramele prezentate , rezulta ca postul reclamantului a fost desfiintat efectiv , astfel ca sustinerile  privind inexistenta unei cauze reale si efective sunt neintemeiate.
      Concedierea colectiva, prin desfiintarea unui numar de 23 locuri de munca , a fost dispusa ca urmare a adoptarii HCL 18/2010 , consecinta a  diminuarii bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2010, pentru motive independente de persoana reclamantului, motivul concedierii neputand fi imputat nici angajatorului , intrucat este determinat de cauze obiective, consecinta a modificarii organigramei.
Concedierea unui salariat , asa cum prevad dispozitiile art 65 Codul muncii ,poate fi determinata de desfiintarea locului de munca ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii .
Contestatorul solicita sa se anuleze dispozitia contestata intrucat in continutul sau nu sunt cuprinse criteriile de stabilire a ordinii de prioritate , conform art 74 alin 1 Codul muncii .
Potrivit dispozitiilor art 74 alin 1 lit c din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art 69 alin 2 lit d, numai in cazul concedierilor colective.
Faptul ca aceste criterii nu au fost reluate in continutul deciziei de concediere nu conduce la anularea actului.
Pe de alta parte , reclamantul nu a contestat , spre a supune analizei instantei judecatoresti, modul de aplicare a dispozitiilor art 81 al 2 din CCM unic la nivel national valabil pe perioada 2007 - 2010 , pentru a se verifica , eventual , de ce selectia unitatii l-a vizat  pe acesta si nu pe un alt coleg de al sau .
      Sustinerea reclamantului ca  are in ingrijire doi copii nu poate fi retinuta dat fiind ca acestia sunt majori si nu a dovedit ca urmeaza o forma superioara de invatamant.
      Critica reclamantului ce vizeaza adoptarea masurii concedierii fara consultarea sindicatului nu este de natura sa atraga anularea dispozitiei intrucat o astfel de sanctiune nu este prevazuta expres in legislatia muncii.
      Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca dispozitia contestata este legala si  urmeaza sa respinga actiunea ca nefondata.

1