Incompatibilitatea judecatorului.

Incompatibilitatea judecatorului. Judecatorul este incompatibil de a judeca, daca  in cauza respectiva a solutionat propunerea de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale. Consecintele nerespectarii dispozitiilor privind compunerea instantei  de judecata, asupra hotararii pronuntate, precum si asupra celorlalte acte indeplinite  si masurilor dispuse in cursul cercetarii judecatoresti. -art. 48 alin. 1 lit."a" Cod procedura penala;
-art.197 alin. 2 Cod procedura penala;
-art. 42 alin. 2 Cod procedura penala;
-art.52 alin. 4 Cod procedura penala;
-art. 383 alin. 3 Cod procedura penala. X
X   X In contextul dispozitiilor art. 383 alin. 3 Cod procedura penala, care  impun instantei de apel, ca in cuprinsul decizie, prin care se dispune rejudecarea cauzei, sa indice care este ultimul act procedural  ramas valabil, de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, Curtea retine ca sanctiunea nulitatii absolute, generata de incalcarea dispozitiilor legale relative la compunerea instantei de judecata afecteaza numai hotararea  pronuntata de judecatorul incompatibil si nu se rasfrange si asupra celorlalte acte indeplinite si masurilor dispuse  in cursul cercetarii judecatoresti, care isi pastreaza valabilitatea si raman castigate cauzei.       Prin sentinta penala nr.137 din 6 aprilie 2007, pronuntata de Tribunalul Giurgiu - Sectia Penala, au fost respinse cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor savarsite de: inculpatul B.N. M., din infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin.2 lit. b si c, alin.21 Iit. a si b si alin.3 teza II C. pen. cu aplic. art.37 Iit. a Cod penal, in infractiunea de omor calificat prevazuta de art.174 C. pen. raportat la art.175 Iit. i C. pen.; de inculpatii F. I. R. si V.M. din infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin.2 Iit. b si c, alin.21 lit. a si b si alin.3 teza II C. pen., in infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni prevazuta de art. 262 alin.1 C. pen.; de inculpatul B. I. din infractiunea de talharie prevazuta de art.211 alin.2 lit. b si c, alin.21 lit. a si b si alin.3 teza II C. pen. cu aplic. art.37 Iit. b C. pen., in infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni prevazuta de art. 262 alin.1 C. pen. cu aplic. art.37 Iit. b C. pen.
      In baza art.211 alin.2 Iit. b si c, alin.21 Iit. a si b si alin.3 teza II-a Cod penal, cu aplicarea art.37 Iit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. N. M. la 20 de ani inchisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevazute la art.64 lit.a si b din C. pen. pentru savarsirea infractiunii de talharie care a avut ca urmare moartea victimei.
      In baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.1684 din 31.05.2005 a Judecatoriei Giurgiu si s-a dispus executarea acesteia alaturi de pedeapsa aplicata in speta.
      S-a dispus ca, in final, inculpatul sa execute pedeapsa de 21 de ani si 6 luni inchisoare.
      In baza art.88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive de la data de 07.03.2005 la 01.06.2005 (sent. pen. nr. 1684 din 31.05.2005) si de la 08.01.2006 la zi (In prezenta cauza).
      In baza art.71 C. pen., pe durata executarii pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit. a, b si e din C. pen.
      In baza art.350 alin.1 Cod procedura penala, a fost mentinuta starea de arest a inculpatului.
      In baza art.118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat, in folosul statului a unui cutit, avand lungimea de 25 cm, lama 15 cm x 2,5 cm cu maner nichelat combinat cu plastic negru, precum si teaca de culoare neagra - aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
      In baza art.211 alin.2 Iit. b si c, alin.21 lit. a si b si alin.3 teza II -a C. pen. cu aplic. art.37 Iit. b C. pen., prin aceeasi hotarare, a fost condamnat inculpatul B. I., la 16 ani inchisoare si 6 ani interzicerea drepturilor prevazute la art.64 Iit.a si b din C. pen. pentru savarsirea infractiunii de talharie care a avut ca urmare moartea victimei.
      In baza art.88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive de la data de 08.01.2006 la zi.
      In baza art.71 C. pen., pe durata executarii pedepsei, au fost interzise inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit. a, b, si e din C. pen.
In baza art.350 alin.1 C. pr. pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art.211 alin.2 lit. b si c, alin.21 lit. a si b si alin.3 teza II -a C. pen. a fost condamnat inculpatul F. I. R., la 15 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute la art.64 lit.a si b din C. pen. pentru savarsirea infractiunii de talharie care a avut ca urmare moartea victimei.
In baza art.88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive de la data de 08.01.2006 la zi.
      In baza art.71 C. pen. pe durata executarii pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit. a, b, si e din C. pen.
      In baza art.350 alin.1 C. pr. pen. a fost mentinuta starea de arest a inculpatului.
      In baza art.211 alin.2 lit. b si c, alln.21 Iit. a si b si alin.3 teza II -a C. pen., a fost  condamnat inculpatul V. M. la 15 de ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute la art.64 lit.a si b din C. pen. pentru savarsirea infractiunii de talharie care a avut ca urmare moartea victimei.
      In baza art.88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive de la data de 08.01.2006 la zi.
      In baza art.71 C. pen., pe durata executarii pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit. a, b, si e din C. pen.
      In baza art.350 alin.1 C. pr. pen. a fost mentinuta starea de arest a inculpatului.
      In baza art.346 alin.1 C. pr. pen., art.14 C. pr. pen. si art.998 - 999 C. civ., a fost admisa, in parte, actiunea civila formulata de partile vatamate B. E. si B. A. si au fost obligati inculpatii, in solidar, sa plateasca partilor civile suma de 574 lei - cu titlu de daune materiale si suma de 100.000 lei - cu titlu de daune morale.
      In baza art.17 rap. Ia art.348 C. pr. pen si art.998 - 999 C. civ., au fost obligati inculpatii, in solidar, sa plateasca minorului B.A. M. (fiul lui B. C. si B.E. la nascut la data de 06.10.1992 -CNP 1921006520019) reprezentat de mama sa B.E. suma de 400 lei/luna, cu titlu de prestatie lunara de la data de 06.01.2006 pana la majoratul minorului.
      In baza art.191 alin.2 C. pr pen., au fost obligati inculpatii B. N. M., B. I. si V. M. sa plateasca statului, fiecare, cate 350 lei - cu titlul de cheltuieli judiciare, din care, cate 150 lei reprezinta onorariu aparator din oficiu, urmand a se avansa din fondurile alocate de Ministerul Justitiei, iar pe inculpatul F. I. R., suma de 200 lei, tot cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, in fapt, urmatoarele:
      In seara zilei de 06.01.2006, dupa ce consumasera bauturi alcoolice, inculpatii B. N. M., B.I., F. I. R. si V. M. s-au urcat in autoturismul marca DACIA SOLENZA, cu numarul de inmatriculare GR-12-ALX, de culoare galbena, cu insemne "TAXI", condus de B. C.. In dreapta soferului s-a urcat inculpatul B. N. M., iar ceilalti trei inculpati au stat pe bancheta din spate a autoturismului. Dupa ce au mers cu taxiul succesiv la discotecile din Remus si Slobozia, la intoarcerea in Giurgiu, i-au cerut taximetristului sa-i duca pe strada Pictor Andreescu, o strada desfundata, cu mute denivelari si gropi umplute cu apa din cauza zapezii topite pe alocuri. Prin semne, cei patru inculpati s-au pus de acord si au hotarat sa-I talhareasca pe taximetrist. In realizarea acestui scop, inculpatul B. N. M. i-a dat cutitul pe langa scaunul din fata inculpatului F. I.-R.. Profitand de faptul ca drumul era desfundat si autoturismul mergea cu viteza foarte mica, cei trei inculpati de pe bancheta din spate au coborat din autoturism. Inculpatul F. I. R. a intepat cu cutitul anvelopa fata dreapta. Vazand aceasta, taximetristul B. C. a accelerat, insa autoturismul s-a oprit intr-o groapa cu apa. Inculpatul B.N. M. a ramas in autoturism, iar dupa ce inculpatul F. I.-R. a intepat si celelalte trei anvelope, i-a dat acestuia inapoi cutitul, iar inculpatul i-a pus cutitul la gat taximetristului si i-a cerut banii pe care ii are asupra lui.
Taximetristul B. C. a incercat sa-I dezarmeze pe inculpat si atunci inculpatul B. N. M. l-a intepat cu cutitul in umarul drept si in piciorul drept. Pana la urma, taximetristul a reusit sa-I dezarmeze pe inculpat, ocazie cu care inculpatul s-a ranit la mana dreapta. Fiind dezarmat, inculpatul B. N. M. a coborat si el din taxi.
      In continuare, taximetristul B. C. a coborat, inarmat cu o bata, cei patru inculpati au fugit la circa 5-6 m. In spatele autoturismului, victima i-a ajuns si l-a lovit cu bata pe spate pe inculpatul B. N. M..
      In momentul in care victima B. C. a reusit sa-I loveasca cu bata pe inculpatul B.N. M., inculpatul B. I. a aruncat spre acesta cu un pietroi de dimensiuni mari, lovindu-I in picior. Fiind lovit, taximetristul a inceput sa se retraga spre autoturism si, inculpatii, vazand ca acesta taraste piciorul, toti patru au fugit spre el, inculpatii V.M. si B. N. M. au scos cate o scandura dintr-un gard, cu care au inceput sa loveasca victima pe corp si in cap, pana cand acesta a cazut jos langa gardul imobilului cu nr. 63, la o distanta de 2,15 m de la roata dreapta spate a autoturismului, paralel cu gardul. Dupa ce victima si-a pierdut cunostinta, inculpatul B. N. M. i-a luat actele si banii din buzunarul de la piept si telefonul mobil, a pastrat banii iar actele si telefonul mobil le-a abandonat la locul faptei. Apoi, cei patru inculpati, au fugit spre intersectia cu str. Negru Voda, unde s-au despartit. Autoturismul a ramas abandonat intr-o balta cu apa, cu farurile aprinse, cu toate cele patru anvelope depresurizate prin intepare-taiere si cu lampile de pozitie din fata si spate sparte. Lampa de pe plafonul autoturismului, cu inscriptia "TAXI" a fost gasita aruncata la un metru de autoturism, fiind smulsa, firul de alimentare nefiind rupt. Pe capota portbagajului s-au gasit urme de infundare pe partea dreapta a acestuia. Pe capota motor si aripa stanga fata, cat si pe diferite zone ale autoturismului si in apropierea acestuia, pe zapada, au fost gasite pete de sange. La fata locului au mai fost gasite doua stinghii din lemn provenite din gardul imobilului cu numarul 63. In imediata apropiere, in mijlocul strazii, la 5,7 m de autoturism a fost gasit un fragment de roca, avand colturile neregulate, cu dimensiunile 25/16/11 cm ce prezenta pe una din muchii o pata de sange. Sub autoturism, sub pragul din dreapta fata a fost gasit un telefon mobil apartinand victimei. In spatele autoturismului, in zapada, au fost gasite, cartea de identitate si permisul de conducere apartinand victimei, precum si certificatul de inmatriculare al autoturismului.
      Din raportul medico-Iegal nr.05/A/II/7.01.2006, intocmit de S.J.M.L.Giurgiu, a rezultat ca moartea numitului B. C. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei externe, determinate de multiple plagi taiate tegumentare, produse prin lovire repetata cu corp dur taietor-intepator (posibil cutit), cat si prin lovire cu corpuri dure si de planuri dure. Intre leziunile de violenta constatate si moarte exista legatura de cauzalitate neconditionata. S-a mai aratat ca, toate leziunile de violenta constatate au fost vitale (fila 75 dos. urm. pen.).
      Din probele administrate in cauza, a rezultat, cu certitudine, fiind pe deplin dovedita si recunoscuta, vinovatia inculpatului B. N. M..
      In ceea ce ii priveste pe inculpatii B. I., F. I. R. si V. M., desi acestia nu au recunoscut savarsirea faptelor, asa cum au fost retinute mai sus, instanta de fond a retinut ca si vinovatia acestora a fost dovedita.
      Prima instanta a retinut, ca fiind veridice, declaratiile date initial de inculpatul B. N.M. in cursul urmaririi penale, prin care a aratat ca toti cei patru inculpati au participat la savarsirea infractiunii, inculpatul F. I. R. depresurand anvelopele autoturismului, inculpatul B. I. lovindu-I pe taximetrist cu o bucata de roca de dimensiuni mari, iar inculpatul V.M. lovind victima cu o stinghie smulsa din gardul imobilului cu nr.63.
      Declaratiile ulterioare ale inculpatului B. N. M. nu au fost luate in consideratie, fiind contrazise de declaratiile martorului Constantin Marin si ale martorilor T. M. P., fata de care a afirmat ca toti patru au contribuit la talharirea taximetristului.
      Chiar daca martorul C. M. a revenit, in instanta, asupra declaratiei prin care confirma ca inculpatul B. N. M. a afirmat ca toti cei patru inculpati au contribuit la talharirea taximetristului, aceasta revenire nu a fost luata in consideratie fiind nejustificata, intrucat in cursul audierii, pe de-o parte a afirmat ca nu s-au facut presiuni asupra sa pentru a-si schima declaratiile, iar pe de alta parte a afirmat ca s-au facut presiuni pentru a declara ca la savarsirea infractiunii au participat si ceilalti inculpati.
      Din raportul de constatare tehnico stiintifica nr.204649 din 31.10.2006 intocmit de Institutul de Criminalistica al IGPR rezulta ca, pentru raspunsurile numitului B. N. M., la intrebarile relevante ale cauzei, 4 (Vineri, 06.01.2006, B. C.a fost lovit si de altcineva in afara de tine ?) si 6 (Ultima declaratie data de tine in aceasta cauza este o minciuna?) au fost evidentiate reactii specifice comportamentului simulat al subiectului.
      Declaratiile inculpatilor B. I., F. I. R. si V. M. au fost apreciate ca fiind nesincere, intrucat pe cadavru au fost identificate multiple leziuni, iar autoturismul a fost avariat prin actiune simultana, de cei patru inculpati.
      Intre declaratiile acestor trei inculpati, prin care neaga participarea lor activa exista numeroase contradictii.
      Pe de alta parte, desi afirma ca au privit actiunile inculpatului B. N.M. de la o distanta de circa 50-60 de metri, relatand cum au decurs acestea, s-a remarcat ca inculpatii nu puteau vedea de la o asemenea distanta cele relatate, in conditiile in care faptele s-au produs pe timp de noapte.
      Este imposibil ca inculpatul B. N. M. care are o constitutie fizica firava in raport cu constitutia fizica robusta a victimei B. C. sa reuseasca singur sa coboare din taxi, in timpul mersului chiar lent al autoturismului, sa inconjoare autoturismul, sa taie toate cele patru anvelope si sa sparga lampile de pozitie din fata si spate, sa smulga lampa cu inscriptia "TAXI", sa loveasca in capota portbagajului, sa loveasca victima cu un cutit, apoi cu un bolovan (roca), apoi sa rupa din gard o stinghie de lemn cu care sa loveasca victima, apoi sa rupa din acelasi gard o alta stinghie cu care sa continue loviturile. Asemenea fapte se puteau produce numai prin actiunea simultana si concertata a celor patru inculpati.
      Din raportul de constatare tehnico stiintifica nr.204700 din 18.01.2007 intocmit de Institutul de Criminalistica al IGPR rezulta ca, pentru raspunsurile numitului F. I.R. la intrebarile relevante ale cauzei au fost evidentiate reactii specifice comportamentului simulat al subiectului.
      Intrebarile relevante, adresate ambilor inculpati, au fost urmatoarele: 4 (Vineri, 06.01.2006, tu ai participat cu ceva la omorarea lui B. C.?); 7 (Vineri, 06.01.2006, tu l-ai lovit in vreun fel pe B. C.?); 9 (Ultima declaratie data de tine in fata judecatorului este o minciuna?). Raspunsurile ambilor inculpati la aceste intrebari au fost :NU. (filele101 -109).
      A concluzionat prima instanta ca, in drept, fapta inculpatilor - de a se hotari impreuna ca, prin violenta, sa o deposedeze pe victima B. C. de bani, in acest scop cerandu-i sa intre cu taximetrul pe timp de noapte, pe o strada desfundata, cu multe gropi si balti cu apa, si fiecare dintre ei sa contribuie la lovirea victimei si avarierea autoturismului, urmare violentelor victima decedand ulterior, dupa ce i s-au luat banii din buzunar - intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie urmata de moartea victimei, fapta prevazuta si pedepsita de art.211 alin.2 lit. b si c, alin.21 Iit. a si b, alin.3 teza II-a din Cod penal.
      Au fost respinse cererile aparatorilor inculpatilor, privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor savarsite de inculpati din infractiunea de talharie urmata de moartea victimei prev. si ped. de art.211 alin.2 Iit. b si c, alin.21 Iit. a si b , alin.3 teza II-a din C .pen. in infractiunea de omor calificat prevazuta de art.174 C. pen. raportat la art.175 Iit. i C. pen. pentru inculpatul B. N. M. si, in infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni prevazuta de art. 262 alin.1 C. pen. pentru inculpatii F.I. R., V. M. si B.I., pentru urmatoarele considerente:
      Chiar daca atat in cazul infractiunii de talharie ce a avut ca urmare moartea victimei prevazuta in art. 211 alin. 3 C. pen., cat si in cazul infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 175 Iit. i C. pen., rezultatul final este moartea victimei, obiectul lor juridic este diferit. In timp ce infractiunea prevazuta in art. 175 Iit. i C. pen. este o infractiune contra persoanei, cea prevazuta in art. 211 alin. 3 teza a II-a C. pen. este indreptata atat contra patrimoniului, cat si impotriva persoanei.
      In speta, sub raport subiectiv, inculpatul B.N. M. si ceilalti trei inculpati nu au urmarit moartea victimei ci, insusirea unei sume de bani, rezultatul final - moartea victimei - fiind un rezultat praeterintentionat.
      In ceea priveste sustinerea potrivit careia inculpatii F. I. R., V. M. si B. I. nu au comis infractiunea de talharie urmata de moartea victimei, ci infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni, prevazuta de art. 262 alin.1 C. pen., aceasta nu a fost primita pentru considerentele anterior aratate si pentru faptul ca este lipsita de relevanta imprejurarea ca cei patru inculpati au participat in mod diferit la realizarea laturii obiective a infractiunii de talharie, in sensul ca numai inculpatul B. N. M. a comis actul de insusire, din moment ce toti inculpatii au comis acte de violenta, in mod concordant.
      In consecinta, cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor savarsite de cei patru inculpati au fost respinse, iar inculpatii condamnati la pedepse cu inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie urmata de moartea victimei prev. si ped. de art.211 alin.2 lit. b si c, alin.21 lit. a si b si alin.3 teza I-a C. pen.
      Din fisa de cazier judiciar a inculpatului B. N. M., a rezultat ca, prin sentinta penala nr. 1684/31.05.2005 a Judecatoriei Giurgiu, acesta a fost condamnat la 1 an si 6 luni inchisoare, cu suspendarea executarii pedepsei, iar din aceasta pedeapsa a executat in arest preventiv perioada de la 07.03.2005 la 01.06.2005.
      Din fisa de cazier judiciar a inculpatului B. I., a rezultat ca ultima condamnare a fost de 4 ani inchisoare si a fost pus in libertate la data de 24.03.2004, cu un rest de pedeapsa neexecutata de 478 zile.
      In consecinta, fata de inculpatul B.N. M. s-a facut aplicarea art.37 lit.a C.pen. si in temeiul art.83 C.pen,. s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, s-a dedus si perioada arestarii preventive, iar fata de inculpatul B. I. s-a facut aplicarea art.37 lit. b C.pen.
      La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatilor, prima instanta a avut in vedere, in cadrul general prevazut de art.52 si art.72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor, care a dus la suprimarea unei vieti si persoana fiecarui inculpat, retinand ca inculpatii B. N. M. si B. I. sunt recidivisti, iar inculpatii F. I. R. si V. M. sunt fiind infractori primari.
Impotriva acestei sentinte penale au declarat apel inculpatii V. M.L, F. I. R., B. I. si B. N. M., precum si partea civila B. A..
Apelantii inculpati V. M., F. I.R. si B. I. au criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca, in mod gresit, s-a dispus condamnarea lor pentru savarsirea infractiunii de talharie urmata de moartea victimei, sustinand ca in cauza nu exista nici o proba din care sa rezulte ca ei ar fi participat in vreun fel la comiterea acestei fapte si ca numai inculpatul B. N. M. se face vinovat de savarsirea acestei infractiuni, in sarcina lor putandu-se, eventual, retine doar savarsirea infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni prevazuta de art.262 alin.1 Cod penal in conditiile in care in momentul savarsirii faptei s-au aflat la o distanta de 50 - 60 m de locul savarsirii faptei, fara insa a interveni in vreun fel, sens in care, solicita  schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie prev.de art.211 alin.3 Cod penal, in aceea prevazuta de art.262 alin.1 Cod penal.
In subsidiar, cei trei apelanti inculpati au solicitat redozarea pedepselor la care au fost condamnati si coborarea cuantumului acestora sub minimul special prevazut de lege, prin aplicarea dispozitiilor art.74 si art.76 Cod penal.
Apelantul inculpat B. N. M. a criticat, de asemenea, hotararea instantei de fond, in sensul gresitei condamnari pentru infractiunea de talharie prevazute de art.211 Cod penal, motivat de faptul ca nu a avut nici un moment intentia de a talhari ori omori pe victima, astfel incat a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie urmata de moartea victimei, in infractiunea de loviri cauzatoare de moarte prevazuta de art.183 Cod penal.
Apelanta parte civila B. A. a solicitat condamnarea inculpatilor la pedeapsa maxima, avand in vedere faptul  ca victima nu era o persoana violenta, iar inculpatii au avut intentia directa de a o talhari si omori  pe aceasta, deoarece aveau cunostinta ca avea asupra sa suma de 160.000.000 lei (ROL).
      Prin decizia penala nr.213 din 13 iunie 2007, pronuntata in dosarul nr.1.151/122/2006 de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I  Penala, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatii B. N. M., B.I., V.M. si F. I. R., impotriva sentintei penale nr.137 din data de 6.04.2007, pronuntata de Tribunalul Giurgiu - Sectia Penala, in dosarul nr.1151/122/2006, precum si apelul declarat de partea civila B. A.  impotriva aceleiasi sentinte.
      A fost mentinuta starea de arest a inculpatilor - apelanti si s-a dedus preventia inculpatului B.N. M. de la 7.03.2005 la 1.06.2005 si de la 8.01.2006, la zi, iar pentru inculpatii V. M., F. I. R. si B. I., incepand cu data de 8.01.2006 - la zi.
      Au fost obligati inculpatii apelanti  B. N. M., B. I .si V. M. la cate 200 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care sumele de cate 100 lei fiecare - reprezentand onorariile aparatorilor din oficiu - vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei, iar inculpatul F. I. R. la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
      Apelanta - parte civila B. A. a fost obligata la 50 lei, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
      In motivarea acestei decizii, Curtea a precizat urmatoarele:
      Referitor la criticile avansate de apelantii inculpati, Curtea a constatat netemeinicia acestora, derivand din corecta stabilire a situatiei de fapt de catre instanta de fond, situatie evidentiata de intregul ansamblu probator administrat in cauza in cele doua faze ale procesului penal; vinovatia inculpatului B. N. M. a fost pe deplin dovedita, declaratiile martorilor coroborandu-se cu concluziile raportului de expertiza medico-legala care concluzioneaza ca moartea numitului B. C. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei externe, determinate de multiple plagi taiate  tegumentare, produse prin lovire repetata cu corp dur taietor-intepator (posibil cutit) cat si prin lovire cu corpuri dure si de planuri dure. Intre leziunile de violenta constatate si moarte exista  legatura de cauzalitate neconditionata. S-a mai aratat ca, toate leziunile de violenta constatate au fost vitale.
      Declaratiile ulterioare ale acestui inculpat - corect inlaturate de instanta de fond - au fost contrazise de martorii C. M. si T. M. care, in cursul urmaririi penale, au declarat cum in seara zilei de 6.01.2006, B. N. M. a venit la domiciliul lor plin de sange, avand asupra sa cutitul, de asemenea, plin de sange si le-a povestit ca a omorat un taximetrist. De altfel, in primele sale declaratii, insusi inculpatul a recunoscut ca a savarsit fapta, impreuna cu ceilalti inculpati descriind modul de operare si contributia fiecaruia dintre ei la comiterea acesteia, cu scocul de a-si insusi sumele de bani pe care victima le avea asupra sa.
      Asa fiind, Curtea a concluzionat ca, in speta, s-a realizat o corecta incadrare juridica a faptei deduse judecatii intrucat inculpatii - sub raport subiectiv - au urmarit insusirea unei sume de bani si nu moartea victimei,  acest rezultat fiind praieterintentionat, astfel ca cererea de schimbare  incadrarii juridice nu poate fi primita.
      In ceea ce-i priveste pe inculpatii  B. I., F. I. R. si V. M, s-a apreciat ca si vinovatia acestora este pe deplin dovedita, si - desi ei nu au recunoscut savarsirea faptelor- acest lucru este demonstrat prin declaratiile date de inculpatul B. N. M., in prima faza, declaratii confirmate de martorii audiati sub acest aspect, cat si de multitudinea leziunilor gasite pe corpul victimei si de avariile constatate la autoturismul acesteia, leziuni si, respectiv, avarii care dezvaluie modalitatea de operare si dovedesc participarea simultana si concertata a mai multor persoane la comiterea infractiunilor pentru care cei patru au fost trimisi in judecata.
      In acest context, instanta de apel si-a insusit punctul de vedere exprimat de instanta de fond, in sensul ca apare ca lipsita de orice temei sustinerea inculpatilor F. I. R., V. M. si B. I., potrivit careia ei nu ar fi savarsit infractiunea de talharie, urmata de moartea victimei, ci pe aceea de nedenuntare a unor infractiuni; imprejurarea ca participarea fiecaruia din cei patru infractori la realizarea laturii obiective a infractiunii deduse judecatii  este diferita, este lipsita de relevanta, in conditiile in care toti au comis acte de violenta in mod concordant, cu scopul de a-si insusi sumele de bani pe care victima le detinea.
      Toate probele descrise in cele ce preced, la care se adauga si reactiile specifice comportamentului simulat, reactii manifestate de toti inculpatii cu ocazia testarii lor cu tehnica poligraf au facut ca instanta de apel sa concluzioneze ca inculpatii au savarsit faptele pentru care au fost condamnati de catre prima instanta, asa incat solicitarea inculpatilor V. M., F. I. R. si B. I. vizand achitarea lor este lipsita de orice fundament.
      De asemenea, Curtea a mai constatat ca instanta de fond a realizat o justa individualizare a pedepselor aplicare inculpatilor, tinand seama de toate criteriile consacrate de at.52 si 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor si de periculozitatea infractorilor, dar si de gradul de participare al fiecaruia, coroborat cu trecutul infractional, in cazul inculpatilor B. N. M. si B. I.
      Apelul declarat de partea civila B. A. a fost respins, ca nefondat, intrucat - pe de o parte -  latura penala, astfel cum s-a detaliat mai sus, a fost corect solutionata de instanta de fond; iar cat priveste latura civila, este de observat ca daunele acordate partilor civile au fost just cuantificate, inculpatii urmand a achita acestora daune morale in suma de 100.000 lei (RON), suma solicitata cu acest titlu, cat si daune materiale in cuantumul dovedit cu ajutorul probelor, cu acte depuse la dosar.
      Impotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatii V.M., F. I.R., B. I. si B. N. M..
      Recurentii inculpati V. M. si B. I. au invocat cazurile de casare prevazute de art.3859 alin.1, pct.10, 14 si 18 Cod procedura penala, solicitand - in principal -  achitarea, in temeiul dispozitiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala, iar in subsidiar reducerea pedepsei, pe care o considera prea aspra.
Recurentul inculpat F. I. R. a solicitat casarea deciziei pronuntate de instanta de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca hotararea atacata este incompleta, solicitand a se pune in vedere instantei de rejudecare necesitatea efectuarii unei cercetari criminalistice a  locului faptei, reconsiderarea situatiei de fapt, in sensul ca numai inculpatul B. N. M. a lovit victima  si efectuarea unei ridicari de urme de la  locul faptei, cerere respinsa de Parchet, in  mod nejustificat.
Recurentul inculpat B. N. M. invocand la randul sau cazurile de casare prevazute de art.3859 alin.1, pct.10, 12, 14 si 18 Cod procedura penala, a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor, din infractiunea de talharie prev. de art.211 Cod penal, in infractiunile de lovituri cauzatoare de moarte si furt, prevazute de art.183 Cod penal si respectiv art.209 Cod penal, precum si achitarea sa pentru aceste infractiuni.
Prin decizia penala nr.5.733 din 30 noiembrie 2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr.1.151/122/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpatii V. M.L, F. I. R., B. I. si B. N. M. impotriva deciziei penale nr.213 din 13 iunie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I Penala si in baza arr.3857 alin.1 Cod procedura penala, au fost extinse efectele acestora si asupra intimatei parti civile B. A..
A fost casata decizia penala atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpatii V.M., F. I. R., B. I. si B.N. M., precum si de partea civila  B. A., la Curtea de Apel Bucuresti.
A fost mentinuta starea de arest a inculpatilor V. M., F. I.R., B. I. si B. N. M.,  cheltuielile judiciare fiind lasate in sarcina statului.
In  motivarea acestei solutii, instanta de recurs a precizat ca decizia penala nr.213/13.06.2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I Penala nu este motivata decat in parte si in termeni de maxima generalitate, in special in ceea ce priveste apelul partii civile B. A., imprejurare ce echivaleaza, in fapt, dar si in drept, cu nesolutionarea apelurilor formulate de toti inculpatii si de catre partea civila, instanta superioara apreciind ca, in aceste conditii, nu isi poate indeplini obligatia de control judiciar asupra hotararii recurate, atata vreme cat decizia nr.213 din 13.06.2007, nu are completa partea considerentelor, iar in plus si motivarea care exista nu raspunde la criticile aduse prin apelurile formulate.
Urmare a casarii deciziei penale nr.213 din 13 iunie 2007 si a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpatii V. M., F.I. R., B. I., B. N. M. si de partea civila B. A., cauza a fost din nou inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I Penala, la data de 15 ianuarie 2008.
Cu prilejul noilor dezbateri in apel, inculpatii V. M., F. I. R. si B.I. au aratat ca intreg materialul probator existent la dosarul cauzei nu confirma faptul ca ei ar fi participat la savarsirea infractiunii de talharie urmata de moartea victimei, ci ei au asistat doar de la distanta la incidentul petrecut intre inculpatul B. N. M. si victima, ei nu au luat bani de la aceasta si nu au agresat-o, acest lucru fiind sustinut chiar de catre inculpatul Balan Nicolae, motiv pentru care au solicitat a se dispune achitarea lor.
Apelantul inculpat B. N. M. a sustinut ca apelul vizeaza schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie prev. de art.211 alin.3 Cod penal, in infractiunile prevazute de art.183 Cod penal si art.208-209 Cod penal, in subsidiar solicitand achitarea sa pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, motivat de faptul ca nu a existat intentie pentru savarsirea acesteia sau, cel putin, sa se dispuna redozarea pedepsei, avand in vedere circumstantele reale ale savarsirii faptei, rezultand din existenta unui incident intre el si victima, in cursul caruia si el a suferit anumit leziuni si, initial, s-a aflat in stare de legitima aparare, iar, ulterior, a avut o reactie de furie nejustificata.
A mai solicitat apelantul inculpat sa se aiba in vedere la redozarea pedepsei si atitudinea sa sincera, de recunoastere a savarsirii faptei, precum si imprejurarea ca s-a declarat de acord sa plateasca despagubirile solicitate de partea civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, atat din perspectiva motivelor de apel invocate de cei patru inculpati si respectiv de partea civila B. A., cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, conform art.371 alin.2 Cod procedura penala, Curtea constata ca, in cauza, se impune admiterea apelurilor deduse judecatii, in conformitate cu prevederile art.379 pct.2 lit.b Cod procedura penala si trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanta de fond, avand in vedere urmatoarele considerente:
Cauza a fost judecata - in fond - la Tribunalul Giurgiu, de catre judecatorul A. I. care a pronuntat sentinta penala nr.137 din 6 aprilie 2007 insa, acesta s-a aflat in cazul de incompatibilitate prevazut de art.48 alin.1, lit.a Cod procedura penala, in sensul ca, prin incheierea de sedinta din Camera de Consiliu, pronuntata la data de 31 ianuarie 2006, in dosarul nr.254/2006, in conformitate cu prevederile art. 155 si urmat. C. pr. pen. a solutionat in cursul urmaririi penale propunerea de prelungire a arestarii preventive a celor patru inculpati.
In conditiile in care, incidenta acestui caz de incompatibilitate in care s-a gasit judecatorul fondului cauzei, conform art.197 alin.2 din Codul de procedura penala atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii pronuntate cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la compunerea instantei de judecata, in temeiul dispozitiilor art.379 pct.2, lit.b, teza finala Cod procedura penala, se impune desfiintarea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanta a carei hotarare se desfiinteaza.
In contextul disp. art. 383 alin. 3 C. pr. pen. care impun instantei de control judiciar ca in cuprinsul deciziei prin care dispune rejudecarea cauzei sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, Curtea apreciaza ca sanctiunea nulitatii absolute generata de incalcarea dispozitiilor legale relative la compunerea instantei de judecata afecteaza numai hotararea pronuntata de judecatorul incompatibil si nu se rasfrange si asupra celorlalte acte indeplinite si masuri dispuse in cursul cercetarii judecatoresti care isi pastreaza valabilitatea si raman castigate cauzei, in sprijinul acestui punct de vedere existand unele argumente legale dupa cum urmeaza:
1). In cazul admiterii unei cereri de abtinere sau de recuzare, potrivit disp. art. 52 alin. 4 C. pr. pen. instanta care constata existenta vreunui caz de incompatibilitate trebuie sa stabileasca in ce masura actele indeplinite si masurile dispuse pana in acel moment de persoana incompatibila se mentin, legea recunoscand deci practic posibilitatea de a fi mentinute chiar si toate actele indeplinite si masurile dispuse de o persoana incompatibila.
2). Atunci cand se dispune declinarea de competenta pe criterii de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei (norme procedurale a caror nerespectare atrage tot sanctiunea nulitatii absolute conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen.), actele indeplinite si masurile dispuse de catre instanta care s-a declarat necompetenta din punct de vedere material sau dupa calitatea persanei nu sunt lovite de nulitate absoluta, ci potrivit art. 42 alin. 2 C. pr. pen. acestea pot fi folosite de instanta careia i s-a trimis cauza spre competenta solutionare.
Ca atare, cu prilejul rejudecarii in fond a cauzei, prima instanta va putea folosi toate actele indeplinite si masurile dispuse in cadrul primului ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza si desigur va administra acele probe pe care le considera pertinente, concludente si utile justei solutionari a cauzei. De asemenea, instanta de rejudecare, pe baza materialului probator administrat in cauza, va examina si va verifica toate apararile si criticile formulate de catre inculpati si de catre partea civila B.A., in cursul cailor de atac declarate, urmand insa sa tina seama de faptul ca situatia inculpatilor in nici un caz nu poate fi ingreunata, data fiind incidenta principiului "non reformatio in pejus" si aceasta chiar daca efectele recursurilor declarate de inculpati au fost extinse de catre instanta suprema si asupra partii adverse - partea civila B. A. - care nu declarase recurs in cauza.
Avand in vedere imprejurarea ca temeiurile care au determinat arestarea initiala a inculpatilor se mentin si impun in continuare privarea acestora de libertate, in cauza fiind indeplinite atat cerintele prevazute de art.143 Cod procedura penala, in sensul ca exista suficiente probe si indicii temeinice care indreptatesc presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit infractiunea pentru care sunt cercetati, cat si conditiile art.148 lit.f din Codul de procedura penala, in sensul ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele retinute in sarcina lor este mai mare de 4 ani inchisoare, iar in raport cu gravitatea deosebita a faptelor pentru care sunt cercetati, pusa in evidenta de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de urmarea produsa (suprimarea vietii unei persoane dupa ca a fost talharita) si de circumstantele personale ale inculpatilor - care manifesta o atitudine nesincera, iar inculpatii B. si B. sunt recidivisti, in temeiul art.383 alin. 11 C.pr. pen. cu referire la art.350 Cod procedura penala, Curtea va mentine starea de arest a celor patru inculpati si in baza art. 381 alin. 1 C. pr. pen cu referire la art. 88 C. penal va deduce preventia.
Dosar penal nr. 332/2/2008 - Decizia penala nr.21/31.01.2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala.

13