Anulare act

Conform disp.art.27, Lg.554/2004 privind judecarea cauzelor aflate pe rol, cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a Lg.554/2004, vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentele sesizarii instantei.
In speta inregistrata pe rolul instantei de judecata in anul 2002, avand ca obiect, in principal, anularea certificatului de urbanism, a autorizatiei de construire si a contractului de concesiune, in ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contencios administrativ, erau aplicabile dispozitiile Legii contenciosului administrativ in vigoare la momentul actiunii, respectiv, dispozitiile Lg.29/1990.
In ceea ce priveste competenta dupa materie, instanta a avut in vedere, in ceea ce priveste cererea referitoare la contractul de concesiune, atat elementele constitutive ale unui act administrativ, cat si faptul ca, actul in cauza, contractul de concesiune a fost incheiat de o autoritate a administratiei publice locale pentru punerea in valoare a terenului ce a constituit proprietatea publica si este asimilat actelor si contractelor administrative, nefiind un contract civil.                          (Decizia civila nr.1231/5.09.2007-C.A.B.-SCFA)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 la data de 14.01.2002, reclamantii Ilie Radu Emil, Caluser Gabriela Otilia si Teutsch Valentina au chemat in judecata paratii Balan Iosif, Balan Elena, Municipiul Bucuresti prin Primarul General, Primaria sector 1 prin prima si SC Romvial SA, solicitand instantei constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr.18/112/1997, repunerea partilor in situatia anterioara si pe cale de consecinta anularea certificatului de urbanism nr.54/S/9431/17.08.2000, autorizatiei de construire nr.315/24/S/1504/2001, contract de cesiune teren nr.94/24.01.2001, contract de inchiriere (teren curte) nr.C 57789/10.11.1999 si contractului de inchiriere nr.21414/27.02.2000.
Aceasta cerere a format obiectul dosarului nr.1084/2002 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, in care a fost pronuntata sentinta civila nr.6295/5.07.2002, de respingere ca neintemeiata a actiunii.
Prin decizia civila nr.344A/21.02.2003 a Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a , pronuntata in dosarul nr.7022/2002, sentinta sus mentionata a fost anuala, fiind trimisa spre rejudecare in fond acestei sectii, cererea privind anularea certificatului de urbanism, a autorizatiei de construire si a contractului de concesiune.
Prin decizia civila nr.521/31.03.2005 a Curtii de Apel Bucuresti, pronuntata in dosar nr.3883/2004, s-a constatat in mod irevocabil nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.18/112/1997 incheiat intre C Romvial SA ca reprezentant al Primariei Municipiului Bucuresti  si paratii Balan si s-a mentinut solutia de respingere ca neintemeiata a cererii de anulare a contractelor de inchiriere nr.57789/10.11.1999 si nr.21414/27.02.2000.
Reclamantul Ilie Radu Emil a decedat in cursul judecatii, fiind citati mostenitorii sai, Ilie Daniel Timur si Ilie Dana Ainur (certificat de mostenitor nr.166/14.10.2003).
In cursul judecatii dosarului inregistrat sub nr.3315/CA/2003 pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a, reclamantii Ilie Daniel Timur, Ilie Dana Ainur, Caluser Gabriela Otilia si Teutsch Valentina au formulat cererea completatoare, solicitand obligarea partilor sa-si ridice constructia de pe terenul proprietatea acestora, cu plata de daune interese pentru lipsa de folosinta a terenului.
Paratii Balan Iosif si Balan Elena au formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care au solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit si sa se dispuna totodata dreptul de folosinta linistita asupra acestuia, precum si dreptul de servitute asupra aleei de circulatie persoane si automobil existenta pe terenul reclamantilor si destinata in acest scop si in prezent, iar in situatia in care reclamantii parati insista sa le fie restitui intregul imobil in natura, paratilor sa li se puna la dispozitie alta locuinta in conditiile ar.15 alin.4 din Lg.10/2001 si acordarea in prealabil a contravalorii de circulatie a constructiei ridicate de catre acestia, a lucrarilor de conservare si a imbunatatirilor aduse constructiei vechi.
Pe de alta parte, paratii Balan Iosif si Balan Elena au formulat cerere de chemare in garantie a Primariei Municipiului Bucuresti  prin Primarul General, Primariei sectorului 1 prin primar si SC Romvial SA, pentru ca in situatia admiterii cererii reclamantilor, acestea sa le chite despagubirile ce li se cuvin pentru efectuarea constructiei noi, a lucrarilor de imbunatatire  si conservare a bunurilor respective cat si a eventualelor daune interese solicitate de reclamanti pentru lipsa de folosinta a terenului.
La randul sau, parata SC Romvial SA a formulat intampinare la cererea de chemare in garantie, solicitand pe aceasta cale admiterea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive si constatarea ca respectiva cerere este nefondata.
Prin sentinta civila nr.4176/24.10.2005 pronuntata in ds.nr.3315/CA/2003 Tribunalul a dispus disjungerea solutionarii cererii de anulare a autorizatiei de construire, a certificatului de urbanism si a contractului de concesiune de cererea completatoare, reconventionala si cererea de chemare in garantie.
Cererea disjunsa formeaza obiectul acestui dosar, cu nr.8320/CA/2005.
In ce priveste cererile: completatoare, reconventionala si de chemare in garantie, Tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale, competenta fiind declinata in favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
Prin sentinta civila nr.5427/22.11.2005, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a  a respins exceptiile inadmisibilitatii si tardivitatii ca fiind neintemeiate.
A admis actiunea si a dispus  anularea contractului de concesiune nr.91/24.01.2001, autorizatia de construire nr.315/24/S/1504/18.07.2001 si a certificatului de urbanism nr.54/S/9431/17.08.2000.
Pentru a adopta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Conform art.5 din Lg.29/1990, inainte de a cere instantei anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat are obligatia sa se adreseze pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile  de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea  termenului prevazut la art.1 alin.2 (data la care trebuia rezolvata cererea), autoritatii emitente. In cazul in care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.
Din actele dosarului nu rezulta insa ca actele administrative supuse analizei in cauza ar fi fost comunicate reclamantilor.
Cu privire la procedura prealabila, Tribunalul retine ca la data sesizarii instantei lucrarile de construire autorizate erau executate.
Avand in vedere ca actele care au fost realizate material sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, Tribunalul constata ca plangerea prealabila nu isi mai putea atinge scopul pentru care a fost reglementata, sesizarea instantei fiind legal realizata.
La data incheierii contractului, titlul statului asupra terenului fusese desfiintat prin decizia civila nr.263/16.05.2000 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosar nr.238/2000 irevocabila prin Decizia Curtii Supreme de Justitie-Sectia Comerciala nr.3646/16.10.2000.
Prin aceasta hotarare, s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate al statului asupra imobilului situat in str.Sevastopol nr.3A compus din constructie P+1 si 265 m.p. teren si s-a admis in parte actiunea in revendicare, CGMB fiind obligat sa lase in deplina proprietate si linistita folosinta reclamantilor terenul de 242,56 m.p. neconstruit, aferent constructiei.
Terenul de 62 m.p. face parte din suprafata de 265 m.p., astfel cum rezulta din fisa bunului imobil intocmita pentru imobilul din str. Sevastopol nr.3A ap.1, intocmita de expert cadastral Hriscu Ion. Fata de imprejurarea ca la data pronuntarii hotararii era teren neconstruit . curte, rezulta ca face obiectul solutiei de admitere a cererii de revendicare.
Avand in vedere ca la data concesionarii terenul de la adresa sus mentionata nu se afla in domeniul privat al statului sau al municipiului, dreptul de proprietate apartinand reclamantilor, contractul de concesiune nu este valabil.
Impotriva hotararii judecatoresti pronuntata in cauza au declarat  recurs in termen legal  paratii Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Balan Iosif si Balan Elena, criticand-o pentru netemeincie si nelegalitate.
Astfel, recurenta Municipiul Bucuresti a sustinut urmatoarele prin recursul formulat;
S-a invocat necompetenta instantei de fond in solutionarea cererii privind anularea contractului de concesiune, acesta fiind un contract civil.
Se arata ca instanta de fond nu s-a solutionat in mod corect       exceptia lipsei procedurii prealabile care a facut o interpretare gresita a disp.art.5 din Lg.29/1990.
Actul administrativ nu s-a comunicat reclamantilor deoarece acestia erau terti fata de act. Totusi reclamantii au luat cunostinta de actele administrative  respective, dar in loc sa le atace cu recurs administrativ prealabil - asa cum se prevede ca este obligatoriu de lege - solicita anularea acestora direct in fata instantei, incalcand flagrant prev.art.5 din lege.
Paratii Balan Iosif si Balan Elena au formulat urmatoarele critici cu privire la sentinta recurata;
Instanta nu si-a motivat nici in fapt, nici in drept solutia de respingere a exceptiilor invocate sau de admitere a actiunii intimatilor, rezumandu-se numai sa  afirme ca terenul nu mai era in proprietatea statului la momentul emiterii actelor administrative, fara sa-si intemeieze in drept solutia si fara sa cerceteze celelalte aspecte esentiale si probe din cauza.
Instanta de fond nu a indicat nici un temei legal care sa-i permita inlaturarea procedurii prealabile sau pentru care sa ignore faptul ca actiunea a fost formulata tardiv. De asemenea, nici Lg.29/1990 nu prevede situatia invocata de instanta ca exceptie de la respectarea procedurii prealabile.
De asemenea, stabilirea  momentului in care intimatii au luat la cunostinta ca cele 3 inscrisuri prezinta interes in cauza din doua puncte de vedere: in primul rand pentru verificarea temeiniciei exceptiei tardivitatii invocate, iar in al doilea rand pentru a se stabili daca au fost sau nu de rea credinta.
Pe tot parcursul acestui proces intimatii nu au facut dovada faptului ca se cunostea intentiile acestora de revendicare, dar nici nu ne-au notificat sa oprim lucrarile de construire. Este foarte comod in acest moment sa invoce faptul ca detineau deja un titlu la data emiterii/incheierii actelor administrative, dar nu si-au justificat starea de pasivitate a intimatilor. Dupa data de 26.10.2000, in calitate de  proprietari aveau dreptul legal sa solicite punerea in posesie a imobilului si chiar inainte de acest moment trebuia sa depuna diligente si sa verifice daca exista si alte persoane care il ocupa.
Consiliul General al Municipiului Bucuresti este doar un organ deliberativ si este o institutie distincta de Primaria Municipiului Bucuresti cu care am incheiat contractul de concesiune si a Primariei sectorului 1, care a emis autorizatia de construire. Prin urmare, nu se poate retine nici culpa sau reaua credinta a Primariei Municipiului Bucuresti  sau a Primariei sectorului 1.
Recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arata in continuare;
Cu privire la exceptia necompetentei materiale a instantei de fond, Curtea retine ca potrivit art.2 alin.1, lit.c) din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau  stingand raporturi juridice;   sunt asimilate actelor administrative si contractelor incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica.
Or, in cauza, contractul de concesiune in discutie, fiind incheiat de catre o autoritate publica pentru punerea in valoare a terenului ce a constituit proprietatea publica, este asimilat actelor administrative, nefiind un contract civil, asa cum sustine recurenta.
Verificand actele si lucrarile de la dosarul acuzei, Curtea, retine ca instanta de fond a solutionat in mod legal exceptiile inadmisibilitatii pentru lipsa plangerii prealabile si a tardivitatii actiunii.
Disp.art.5 din Lg.29/1990 aplicabila in cauza, impune conditia plangerii prealabile, inainte de a cere tribunalului anularea actului, insa, asa cum a constatat si instanta de fond, la momentul in care reclamantii au luat la cunostinta de existenta actelor administrative atacate, in conditiile in care aceste acte nu le-au fost comunicate niciodata, actele administrative  erau deja intrate in circuitul civil si isi produsesera efectele juridice pentru care au fost incheiate.
Principiul care sta la baza impunerii conditiei procedurii prealabile il constituie posibilitatea autoritatilor publice de a-si revoca propriile acte.
Este evident ca la momentul dat, recursul gratios ar fi putut avea asemenea consecinte juridice intrucat actele administrative isi produsesera deja efectele.
Asadar, o interpretare contrara a disp.art.5 din Lg.29/1990 ar fi caracterizata de un formalism excesiv si totodata ar fi contrara scopului urmarit de legiuitor cu privire la procedura administrativa prealabila.
Asa cum s-a retinut, actele administrative  atacate nu au fost comunicate reclamantilor si ca atare, conform art.5 din Lg.29/1990, termenul in cauza, curge de la data comunicarii actelor administrative  si ca urmare, reclamantii nu vor putea fi sanctionati cu exceptia tardivitatii actiunii, de vreme ce in cauza nu s-a facut dovada datei la care acestia au luat la cunostinta de respectivele acte.
Cat priveste fondul cauzei, este evident ca imprejurarea ca la data incheierii contractului de concesiune intre parti, titlul statului asupra terenului fusese desfiintat, constatandu-se nulitatea absoluta prin hotarari judecatoresti irevocabile, conduce la anularea acestui contract intrucat la data incheierii sale au fot incalcate disp.art.10 si urm. din Lg.50/1991 rep.
De asemenea, nu se poate retine critica formulata de paratii Balan Iosif si Balan Elena cu privire la faptul ca Consiliul General al Municipiului Bucuresti este doar un organ deliberativ si o institutie distincta  de Primaria Municipiului Bucuresti.
Consiliul General al Municipiului Bucuresti a participat in litigiul  in care s-a constatat nulitatea absoluta a titlului statului in calitate de reprezentant  legal al Municipiului Bucuresti , acest organ deliberativ neavand personalitate juridica si neputand sta de sine statator ca parte in litigiile de natura civila.
Problema bunei sau relei credinte a paratilor Balan Iosif si Balan Elena va putea fi transata in cadrul unui litigiu civil  si nu poate constitui obiect al cenzurii instantei de recurs in materia contenciosului administrativ.
Fata de aceste considerente, Curtea, in baza art.312 al.1 cod pr.civ., urmeaza a respinge recursurile ca fiind nefondate. 1