Societate comerciala: vanzarea unor bunuri a caror valoare nu depaseste 1/2 din valoarea contabila a activului patrimonial. Hotararea adunarii generale ordinare a actionarilor prin care s-a aprobat vanzarea activului. Nulitate. Consecinte.

     Societate comerciala: vanzarea unor bunuri a caror valoare nu depaseste 1/2 din valoarea contabila a activului  patrimonial. Hotararea adunarii generale ordinare a actionarilor prin care s-a aprobat vanzarea activului. Nulitate. Consecinte.
     
     Prin procesul-verbal nr.14/11 mai  2003 actionarii Cretu Constantin  si Matei Ioan au  imputernicit pe M.I. actionar administrator  sa semneze, in numele societatii, actele de vanzare-cumparare
     Pentru terenul in suprafata de 1.036 m.p. pentru un pret de 12 USD/m.p. situat in Targul Tehnoutilaj Voluntari - Ilfov. Intrucat hotararea a fost adoptata cu incalcarea disp. art.117 Legea nr.31/1990 privind indeplinirea formalitatilor de convocare a adunarii generale a actionarilor, prejudiciindu-se astfel interesele actionarilor minoritari s-a constatat nulitatea acesteia  aspect necontestat prin apelul formulat.
     Societatea comerciala are vointa de sine statatoare ce nu se confunda cu vointele actionarilor si nici nu reprezinta suma vointelor acestora.
    Vointele individuale ale actionarilor capata valoare juridica prin exprimarea  lor in adunarea generala unde se manifesta ca vointa societatilor colective, cu respectarea   procedurii  impuse de lege concretizandu-se in hotararile adunarii generale.
    Astfel,  vointa societatii comerciale nu poate fi exprimata decat prin hotararile AGA, interpretarea  data disp. art.146 Legea nr.31/1990 in sensul ca pentru actele de dispozitie sau administrative privind bunuri a caror valoare nu depaseste 1/2 din valoarea contabila a activului patrimonial nu este necesara exprimarea  vointei sociale prin hotararea adunarii generale, in sensul ca actul poate fi incheiat de administrator  fara aprobare prealabila, nu pot fi retinute.
    Dispozitia legala impune adoptarea hotararii A.G.E.A pentru bunuri a caror valoare depaseste 1/2 din valoarea contabila a patrimoniului, ceea ce presupune necesitatea obtinerii aprobarii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor pentru bunuri cu valoare inferioara acestui prag.
    In consecinta, la inchiderea contractului de vanzare-cumparare nr.2330/25.07.2003 vointa societatii comerciale nu a fost valabil exprimata, cata vreme s-a constatat nulitatea hotararii AGA nr.14/11.05.2003.
    Potrivit principiului rezoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, anularea  actului principal are drept consecinta anularea actului subsecvent. Cazul subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil reprezinta o exceptie de la acest principiu, insa acesta se aplica in situatia in care este anulat insusi titlul de proprietate al transmitatorului.
    Or,  in speta s-a dispus anularea  hotararii AGA prin care s-a aprobat instrainarea terenului in suprafata de 1036 m.p. situat in comuna Voluntari - Ilfov hotarare ce exprima vointa societatii comerciale de a contracta, consecinta fiind lipsa consimtamantului titularului dreptului de proprietate la incheierea contractului.
   
   (Curtea de Apel - Bucuresti, sectia a VI-a comerciala. Decizia comerciala nr. 45/ 29 ianuarie 2007)

     Prin cererea, inregistrata sub nr.12491/2004, pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamantii CGS, PF si SGG au chemat in judecata paratii SC T SA, A.F.E.V. si AFA, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a hotararii Adunarii Generale a Actionarilor nr.14 din 11.05.2003  si drept consecinta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2330/25.07.2003 incheiat fara aprobarea AGA a SC T SA, repunerea partilor in situatia anterioara,   cu cheltuieli de  judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca prin contractul de vanzare cumparare nr.2330/25.07.2003 parata SC T SA a instrainat  partilor A.F.E.V. si AFA un teren in suprafata de 1027,87 m.p., situat in Comuna Voluntari, contract incheiat in temeiul procesului-verbal nr.14/11.05.2003.
S-a sustinut nulitatea hotararii nr.14/11.05.2003 cu consecinta nulitatii actului subsecvent intrucat nu au fost indeplinite formalitatile de convocare conf. art.110 alin.2 Legea nr.31/1990; au fost incalcate disp. art.1451 Legea nr.31/1990; de asemenea se sustine  nerespectarea disp. art.7 lit.b din contractul  de vanzare-cumparare de actiuni prin care  cumparatorul si-a asumat obligatia de a nu  aproba in AGA, timp de 10 ani instrainarea activelor societatii.
S-a invocat complicitatea la frauda a  paratilor A.F.E.V. si AFA care au avut posibilitatea examinarii documentelor societatii precum si a  titlurilor de proprietate.
Prin intampinarea formulata la 20.01.2005, paratii A.F.E.V. si AFA au solicitat respingerea actiunii, cu obligarea  reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Au fost invocate exceptiile lipsei de interes a reclamantelor; a lipsei calitatii procesuale pasive a SC T SA.
S-a sustinut reaua-credinta a reclamantilor, care au instrainat succesiv activele societatii incalcand interdictia stipulata in contractul de vanzare-cumparare de actiuni art.73.
     Paratii au invocat buna-credinta la incheierea contractului, considerand valabil exprimata vointa de a contracta, asa cum rezulta din procesul-verbal 14/11.05.2003. Cu atat mai mult cu cat prin hotarari succesive ale Adunarii Generale a Actionarilor s-a incuviintat vanzarea activelor din patrimoniul societatii.
     Acordul privind instrainarea unor terenuri din patrimoniul societatii a fost confirmat la 20.05.2003 cand s-a adoptat o noua hotarare prin care se incuviinta vanzarea unor  terenuri pentru plata unor taxe si impozite.
     S-a sustinut ca disp.art.19 pct.1 lit.d, 146  Legea 31/1990 nu conditioneaza valabilitatea instrainarii activelor de adoptarea unei hotarari a Adunarii Generale a Actionarilor, interpretand disp. art.146 in sensul ca in situatia instrainarii a mai putin de jumatate din activele  societatii nu este necesara aprobarea  adunarii generale; cu privire la disp. art.1451 (150) s-a subliniat lipsa de relevanta a disp. ce reglementeaza instrainarea sau dobandirea bunuri catre sau de la societate de catre administrator, cauza privind  instrainarea unor active  ale  societatii catre terte persoane.
Prin cererea de chemare in garantie, formulata la 20.01.2005, A.F.E.V. si AFA au formulat in contradictoriu  cu Cretu Constantin si Matei Ion au solicitat obligarea  acesteia la plata c/val. terenului  ce a facut obiectul  contractului de vanzare-cumparare, actualizat in raport cu valoarea de circulatie a bunului si a c/val.  constructiei edificate pe teren.
S-a sustinut ca Matei Ioan si Cretu Constantin, reprezentanti legali ai societatii au prezentat situatii juridice a terenurilor si actele emise de societate ca fiind legal intocmite; au garantat in conf. cu disp. art.2337 Cod civil cumparatorii impotriva evictiunii totale sau partiale.
Prin cererea formulata la 14.02.2005, paratii A.F.E.V. si AFA au solicitat repunerea in termenul de depunere de acte si intampinare, invederand ca citatia a fost comunicata cu doua zile inaintea termenului de judecata, la  o alta adresa, de asemenea citatia comunicata la domiciliul indicat pentru termenul din 10.12.2004 nu a fost  insotita de  copia cererii introductive si de actele doveditoare depuse de reclamanta, prin incheierea pronuntata la acel termen pentru lipsa de aparare precum si probele solicitate cu incalcarea disp. art.100  alin.1 pct.6, 103; 106 alin.3; 118 alin.3 si 129 alin.3.
Prin incheierea de  la 18.02.2005, Tribunalul Bucuresti a respins cererea de repunere in termenul de formulare probe prin intampinare  retinand ca prima zi de infatisare, in conditiile art.134 C.pr.civ. a fost 10.12.2004 pentru parata, la termenul anterior 19.11.2004, paratul.
     AFA a declarat ca locuieste  impreuna cu aceasta fiindu-i comunicata in copie cererea de chemare in judecata si inscrisurile doveditoare.
Prin incheierea de la 27.05.2005, Tribunalul Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor A.F.E.V. si AFA, exceptia lipsei de interes a reclamantilor, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratii SC TEHNOUTILAJ SA, ca nefondate.
Prin sentinta comerciala nr.3161/1.07.2005, pronuntate in dosarul nr.12491/2004, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea formulata de  CGS, PF, SGG a constat nulitatea absoluta a hotararii AGA din 11.05.2003 si a masurilor dispuse; a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.2330/25.07.2003;  a dispus repunerea  partilor in situatia anterioara incheierii acestuia.
Pentru a hotari astfel instanta a avut  in vedere disp. art.117 Legea nr.31/1990 constatand ca prevederile legale privind convocarea Adunarii Generale  a Actionarilor nu au fost respectate ceea ce are drept consecinta nulitatea hotararii adoptate.
Intrucat prin hotararea AGA s-a exprimat consimtamantul privind vanzarea, constatarea nulitatii acesteia, are drept consecinta anularea actului subsecvent in temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
S-a retinut si fraudarea actionarilor minoritari, incalcarea clauzei privind instrainarea activelor societatii pe o perioada de 10 ani, la un pret posibil inferior valorii de piata, culpa cumparatorului care nu a verificat legalitatea si valabilitatea  actelor  in temeiul carora s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare.
A fost inlaturata prezumtia bunei-credinte la incheierea actului retinand culpa paratei constand in lipsa de diligenta in verificarea actelor emise de catre societate.
     Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii A.F.E.V. si AFA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In esenta a fost invocata buna-credinta  a apelantilor la incheierea contractului, nejustificat inlaturata in prima instanta desi rezulta din probatoriul administrat. 
S-a invederat  instantei ca paratii au  verificat titlul de proprietate, autorizatiile de constructie; certificatele de urbanism, documentatia cadastrala, hotararea AGA nr.14/11.05.2003 a fost verificata de catre notarul public; cumparatorii au achitat pretul stipulat in contract; s-a  sustinut ca incalcarea interdictiei de instrainare nu are drept consecinta anularea actului ci sanctiuni pecuniare pentru  cumparator care este tinut a achita diferenta dintre pretul obtinut din vanzarea bunului si  valoarea contabila a acestuia.
S-a sustinut buna-credinta constand in convingerea posesorului ca a contractat cu adevaratul proprietar in temeiul unui titlu translativ de proprietate a carui nevalabilitate o ignora.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza apelul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Aplicand principiul "tantum devolutum quantum apellatum" instanta va proceda la o noua judecata asupra fondului, cu respectarea principiului disponibilitatii, in limitele criticilor formulate de apelant fara a supune analizei cele dispuse  prin incheierile de la 19.11.2004 (fila 41), 10.12.2004 (fila 48) si 18.02.2005 (fila 84) ale caror dispozitii nu au fost criticate in motivele de apel.
Va retine de asemenea ca prin motivele de apel nu a fost criticata constatarea nulitatii hotararii AGA 14/11.05.2003.
In consecinta cu privire la apararile formulate intemeiate pe buna-credinta a apelantilor la incheierea actului.
Prin procesul-verbal nr.14/11 mai 2003 (fila 14 dosar fond) actionarii CC si MI au imputernicit pe Matei Ioan sa semneze in numele societatii  actele de vanzare-cumparare pentru  terenul in suprafata de 1036 m.p. pentru un pret de 12 USD/m.p. situat in Targul Tehnoutilaj din Voluntari - Ilfov - intrucat hotararea a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art.117 Legea nr.31/1990 privind indeplinirea formalitatilor de convocare AGA cu prejudicierea actionarilor minoritari; s-a constatat nulitatea acesteia.
Societatea  comerciala are vointa de sine statatoare, ce nu se confunda cu vointele actionarilor si nici nu reprezinta suma vointelor acestora.
Vointele individuale ale actionarilor capata valoare juridica numai prin  exprimarea lor in adunarea generala unde se manifesta ca vointa societatii colective, cu respectarea procedurii impuse de lege concretizandu-se in hotararile adunarii generale.
Astfel, vointa societatii comerciale nu  poate fi exprimata decat prin hotararile Adunarii Generale ale Actionarilor, interpretarea data disp.  art.146 Legea nr.31/1990 in sensul ca pentru actele de dispozitie sau administrare privind bunuri a caror valoare nu depaseste 1/2 din valoarea contabila a patrimoniul societatii nu este necesara exprimarea vointei sociale prin hotararea adunarii generale,in sensul ca actul poate fi incheiat de administrator fara aprobare AGA, nu pot fi  retinute.
Dispozitia legala impune adoptarea hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor pentru  bunuri a caror valoare depaseste 1/2 din valoarea contabila a patrimoniului, ceea ce presupune necesitatea obtinerii aprobarii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor pentru bunuri cu valoare inferioara acestui prag.
In consecinta, la incheierea  contractului de vanzare-cumparare nr.2330 din 25.07.2003 vointa societatii comerciale nu a fost valabil exprimata, cata vreme s-a constatat nulitatea hotararii AGA nr.14/11.05.2003.
Potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent. Cazul subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil reprezinta o exceptie de la acest principiu, insa aceasta se aplica in  situatia in care este  anulat insusi titlul de proprietate al transmitatorului.
Or, in speta s-a dispus anularea  hotararii AGA prin care s-a aprobat  instrainarea terenului in suprafata de 1036 m.p. situat in Comuna Voluntari -Ilfov hotarare ce exprima vointa societatii comerciale de a contracta, consecinta fiind lipsa consimtamantului titularului dreptului de proprietate la incheierea contractului
De asemenea, prezumtia bunei-credinte prev. de art.1899 alin.2 C.pr.civ. nu subzista in cazul in care tertul achizitor, cu titlu oneros a cunoscut sau cu diligente minime ar fi putut sa  cunoasca nevalabilitatea actului in temeiul caruia s-a incheiat actul.
Nu s-a retinut nici eroarea in privinta unui act intocmit cu nerespectarea cerintelor legale imperative, intrucat  nimanui nu ii  este permisa necunoasterea legii civile. In acest sens retinem si teza admiterii erorii de drept ca viciu de consimtamant care excepteaza norma imperativa.
In consecinta, apreciind legala si temeinica sentinta atacata, in temeiul art.296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefundat.