Contracte economice. Finante. Financiar. Implicatii ale Ministerului Finantelor.

     PRESCRIPTII. Contracte economice. Finante. Financiar. Implicatii ale Ministerului Finantelor.
     
     (decizia comerciala nr. 107/28.02.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala)
     
Prin sentinta comerciala nr.4462/5.06.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, pronuntata in dosarul nr.26596/3/2004, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material si, in consecinta, s-a respins cererea formulata de  reclamantul MFP in contradictoriu cu parata SC E. E. Gmbh, avand  obiect obligarea paratei la despagubiri, constatand prescris dreptul material la actiune.
S-a motivat ca la data  de 20.12.1999, s-a incheiat intre parti contractul nr.338217/1999, avand ca obiect contractarea  si livrarea unui numar de 43 autovehicule speciale de transport valori, marca Volkswagen LT 35, la  o valoare in suma de 42.258.377.280 lei(ROL).
Parata s-a obligat sa asigure productia si livrarea cu respectarea stricta a  specificatiilor tehnice din oferta intocmita in baza documentatiei de licitatie si a caietului de sarcini al licitatiei din 1.09.1999.
Conform pct.3 din contract, parata s-a obligat sa livreze autovehicule in loturile si termenele stabilite in graficul de livrare prevazut in anexa 2 din contract.
Partile au stabilit ca litigiile  sa fie solutionate de instante judecatoresti romane, iar contractul sa fie interpretat conform legislatiei romane.
In art.17 din contract, s-a stipulat un pact comisoriu conform caruia rezilierea contractului intervine in 30 de zile de la data neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre una din parti.
Examinand anexa 2 la contract, tribunalul a retinut ca autovehiculele trebuiau livrate in perioada 1.02.2000 - 3.05.2000. Obligatia de livrare a devenit scadenta la 3.05.2000, data la care trebuiau livrate ultimele 6 autoblindate, iar rezilierea contractului a intervenit de drept la 3.06.2000, in baza pactului comisoriu inserat de parti in contract.
Prin precizarile scrise, reclamantul a recunoscut ca rezilierea contractului a avut loc in 30 de zile de la data neexecutarii obligatiei, respectiv 3.06.2000, avand in vedere caracterul neconditionat al desfiintarii contractului de indata ce expira termenul de executare.
Termenele stabilite de parti erau esentiale avand in vedere natura contractului, iar pactul comisoriu inserat de parti este de ultim grad.
De la aceasta data, 3.06.2000, a  inceput sa curga termenul de prescriptie al dreptului la actiunea in despagubiri, ca urmare a rezilierii contractului si neexecutarii obligatiei de livrare a bunurilor, reclamantul cunoscand atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
Dreptul reclamantului de a obtine despagubiri ca urmare a rezilierii de drept a contractului - sumele avansate pentru marfa nelivrata, dobanda bancii, despagubiri pentru  nelivrarea in termen, s-a implinit la 3.06.2003, in timp ce actiunea a fost introdusa la 22.12.2004.
Pentru despagubirile reprezentand diferentele de taxe vamale, chiar daca s-ar aprecia ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data constatarilor efectuate de organele de control, ramane aplicabila sanctiunea prescriptiei,  deoarece actele de constatare au fost incheiate de Directia Generala a Vamilor la data de 30.11.2000.
Chiar si in lipsa unui pact  comisoriu, dreptul de a cere rezilierea si daune interese s-ar fi nascut la 30 de zile dupa data neexecutarii culpabile a obligatiei de livrare a bunurilor, respectiv 3.06.2000. Termenul aplicabil este cel general si nu cel prevazut de art.12 alin.3 si 4 din 0.U.G 146/2002, deoarece  procesul nu se afla in faza executarii silite, iar termenul instituit  de art.12 alin.4 este un termen special al prescriptiei dreptului de a cere executarea silita. Reclamantul nu se gaseste in situatia executarii unui titlu, ci in faza premergatoare obtinerii titlului.
Obligatia de plata a despagubirilor ca urmare a rezolutiunii contractului, nu este o obligatie fiscala, stabilita unilateral de  stat prin organele fiscale, ci este o obligatie contractuala.
Termenele  speciale in materia executarii silite a creantelor bugetare nu isi  gasesc aplicarea in cauza, deoarece litigiul nu izvoraste  dintr-un  raport executional, ci din unul de drept material.
S-a  constatat lipsit de interes capatul de cerere privind  constatarea rezilierii contractului, deoarece reclamantul a urmarit, prin promovarea acestei actiuni, obtinerea daunelor-interese, ca urmare a unei rezilieri care a intervenit de drept.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand desfiintarea sentintei pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a ignorat faptul ca la baza pretentiilor se afla un contract derulat prin Directia Generala a Trezoreriei din cadrul Ministerului Finantelor Publice, sumele solicitate fiind creante bugetare.
Pentru despagubirile solicitate cu titlu de taxe vamale s-au depus actele de constatare din 30.11.2000 si care constituie titluri executorii, prescriptibile in termen de 5 ani.
In speta erau aplicabile disp. art.12 alin.3 si 4 din 0.U.G 146/2002. In baza acestor reglementari, termenul de prescriptie a executarii silite era de 25 ani.
Pentru fiecare prestatie in parte se aplica termenul de 5 ani prevazut de Codul de procedura fiscala pentru creantele bugetare (art.1 alin.2 din 0.U.G 92/2003).
Instanta de fond nu a pus in discutia partilor exceptia lipsei de interes a capatului 1 de cerere, incalcandu-se principiul dreptului la aparare al reclamantei.
Cu privire la capatul de cerere privind constatarea dreptului Ministerul Finantelor Publice de a retine sumele pretinse din contul deschis  de parata la banca E. si sa se dispuna plata catre acesta, instanta a omis sa se pronunte, din considerente nerezultand solutia pe acest capat de cerere.
Intimata a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca neintemeiat, luandu-se act de schimbarea denumirii acesteia.
Nu au fost administrate probe noi in apel.
Analizand actele dosarului in conformitate cu dispozitiile art.295 C.pr.civ., Curtea constata si retine urmatoarele:
Instanta de fond a retinut corect ca a  intervenit prescriptia extinctiva pentru debitele pretinse prin actiunea introductiva.
In cauza, reclamanta apelanta a solicitat obligarea paratei intimate la despagubiri in temeiul art.17 din contractul nr.338217/1999, cu plata dobanzilor bancare, a penalitatilor de intarziere conf. art.8 din contract la zi,  obligarea la plata diferentelor de taxe vamale rezultate din actele de control nr.1053-1077 din 30.11.2000 incheiate de Directia Generala a Vamilor ca daune interese plus accesoriile acestui debit.
Termenul de prescriptie aplicabil era cel de drept comun, de 3 ani prev. de art.3 al.1 din Decretul 167/1958.
Despagubirile solicitate isi aveau temeiul in raspunderea  contractuala a paratei intimate, ca urmare a rezilierii de drept a contractului incheiat de parti si nu constituiau creante bugetare.
Pentru despagubirile solicitate reprezentand diferentele de taxe  vamale, nu era aplicabil termenul  de prescriptie de 5 ani, care este un termen  prevazut de legiuitor pentru executarea silita a creantelor bugetare,  actele de control  emise de Directia Generala a Vamilor avand caracter executoriu, in timp ce, in speta, era in discutie prescriptia dreptului material la actiune, exercitat de reclamanta apelanta tocmai pentru a se obtine un titlu executoriu si anume, hotararea judecatoreasca comerciala.
Potrivit disp. art.12 alin.3 si 4 din 0.U.G nr.146/2002, creantele rezultate din gestionarea imprumuturilor externe guvernamentale contractate direct sau garantate de stat precum si din alte operatiuni, derulate prin trezoreria statului, se urmaresc si se executa in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind  executarea creantelor bugetare. Dreptul de a cere executarea silita privind creantele mentionate se prescrie in termen de 25 de ani de la data la care se naste, potrivit legii, acest drept.
Rezulta deci, clar vointa legiuitorului de a institui prin aceste norme o derogare de la regula de drept comun privind termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, ipoteza care nu se regaseste insa in speta. Reclamantul-apelant s-a adresat instantei pentru a obtine o hotarare  judecatoreasca ce se aduce la indeplinire prin executare silita, prezentand interes in cauza, in aceasta etapa, prescriptia dreptului material la actiune, la care disp. 0.U.G 146/2002 nu fac  nicio referire.
In ce priveste capatul de cerere privind constatarea dreptului reclamantei de a retine sumele pretinse din contul deschis la banca E. de parata-intimata, in legatura cu care se sustine nepronuntarea  instantei de fond, apelanta reclamanta avea la indemana procedura completarii hotararii conf. art. 2812 C.pr.civ.
In ce priveste, insa, respingerea ca lipsita de interes a cererii de constatare a rezilierii contractului, se retine ca motivele de apel invocate de catre  apelanta reclamanta, sunt fondate.
Astfel, se constata ca acest capat de cerere a fost solutionat conform art.137 C.pr.civ.,  ca urmare a admiterii exceptiei lipsei de interes. Or, exceptia lipsei de interes a fost invocata de parata-intimata prin intampinarea depusa la dosar dupa ramanerea  in pronuntare (fila 46 dosar fond).
Or, dupa inchiderea dezbaterilor potrivit disp. art.150 C.pr.civ., partile  nu mai pot  administra probe si nu mai pot invoca alte mijloace de aparare.
Admitand exceptia invocata de parata-intimata dupa inchiderea dezbaterilor, fara ca aceasta sa fie pusa in discutia partilor in contradictoriu, i s-a adus o  vatamare reclamantei apelante, in sensul art.105 alin. 2 din C.pr.civ., aceasta fiind lipsita de posibilitatea de a-si sustine apararea, incalcandu-se, astfel, principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv ale contradictorialitatii si garantarii dreptului la aparare.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art.297 alin.1 din C.pr.civ., Curtea a admis apelul, a  desfiintat sentinta apelata in parte si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta,  in ce priveste  cererea de constatare a rezilierii  contractului, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei apelate.