Infractiunea de inselaciune savarsita prin emiterea de file CEC fara existenta provizionului la tras [art. 215 alin. (4) C. pen.]. Necesitatea constatarii neechivoce a faptului ca beneficiarul a cunoscut lipsa disponibilului banesc in conturile emiten

Prin Decizia nr. IX/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat ca in cazul in care beneficiarul CEC-ului are cunostinta, in momentul emiterii filei, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu constituie infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen. deoarece ii lipseste un element esential, si anume inducerea in eroare a beneficiarului de catre tragator, element constitutiv prevazut de art. 215 alin. (1) C. pen. In absenta acestui element constitutiv, fapta este, insa susceptibila de a fi incadrata potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, conform carora constituie infractiune emiterea unei file CEC fara a avea la tras disponibilul suficient sau, dupa ce a emis CEC-ul si mai inainte de implinirea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in totul sau in parte asupra disponibilului avut. In mod netemeinic a procedat prima instanta schimband incadrarea juridica a faptei retinute in rechizitoriu, din infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934, in infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1) si (4) C. pen., fara a cerceta declaratiile partii civile, beneficiare a filei CEC si fara a se pronunta asupra acestei probe, astfel incat, sa constate, in mod neechivoc, daca partea civila a cunoscut sau nu la momentul emiterii CEC-ului, daca exista disponibilul necesar, in conditiile in care, aceeasi parte civila a primit filele CEC doar semnate de inculpat, insa, necompletate cu sumele de bani datorate, aceste sume de bani fiind completate ulterior emiterii de catre partea civila, beneficiarul filelor CEC.

Prin sentinta penala nr. 238/04.07.2012, pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosarul nr. 2089/252/2010, in baza art. 215 alin. (1), (4) C. pen. aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.[_], administrator firma, fara antecedente penale, la o pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in forma agravata si continuata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului nr. 2263/P/2009, inregistrat pe rolul Judecatoriei Lugoj sub nr. 2089/252/04.10.2011, a fost trimis in judecata inculpatul M.D., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 si 3 din Legea 59/1934, retinandu-se faptul ca in urma derularii unor raporturi comerciale intre societatea administrata de inculpat - SC D. SRL si SC S. SRL din Galati, acesta a predat  filele CEC seria  BPOS1AA  nr. 0195526 pentru suma de 17.137 lei si seria BPOS1AA nr. 0195527 pentru suma de 59.702, 78 lei care au fost refuzate la plata pentru lipsa totala de disponibil in cont. Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmarire a aceluiasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (4) din C. pen.
In faza de judecata a fost audiat inculpatul care a recunoscut starea de fapt retinuta in rechizitoriu, solicitand ca la judecarea sa sa fie facuta aplicarea art. 3201 din C. pr. pen., au fost audiati martorii B.R., H.G., s-a luat un supliment de declaratie inculpatului, au fost depuse de catre aparatorul ales al inculpatului note de sedinta, practica judiciara a Curtii de Apel Alba Iulia, contracte, facturi, ordine de plata in legatura cu raporturile comerciale dintre SC  R.G.T. SRL. si  SC S. SRL.
La termenul de judecata din 15 mai 2012, in baza art. 334 din Codul de procedura penala a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor inculpatului M.D. din infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 in infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen; s-a dispus citarea inculpatului, cat si a partii vatamate SC S. SRL din Galati, cu mentiunea de a indica daca intelege sa se constituie parte civila in cauza si cu ce suma.
Examinand ansamblul materialului probator administrat in cauza, in ambele faze ale procesului penal, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul M.D.  in calitate de reprezentant legal al SC R.G.T. SRL a incheiat, cu SC S. SRL din Galati contractul cadru  nr. 101/53/23.06.2009. Anterior acestui contract, intre SC S. SRL si SC R.G.T. SRL s-au derulat si alte raporturi comerciale incepand cu luna noiembrie 2007.
In luna august 2009 SC S. SRL Galati face in baza noului contract cu nr. 101/57/03.08.2009 o noua livrare de marfa de aceasta data beneficiar fiind SC D. SRL Pentru aceasta marfa a fost emisa factura nr. 02033 din data de 18.08.2009 pentru suma de 59.702,78 lei, avand inscrisa expres mentiunea cu privire la data scadentei si a modului de plata: scadenta la 20 de zile la data 06.09.2009 prin ordin de plata.
Atat pentru suma de 17.137,24 lei, cat si pentru suma de 59.702,78 lei, inculpatul lasa administratorului SC S. S.R.L filele CEC seria BPOS1AA nr. 0195526 si respectiv seria BPOS1AA  nr. 0195527, fara ca acestea sa fie completate, ci doar semnate.
Potrivit afirmatiilor inculpatului, cele doua file CEC au fost lasate cu titlu de garantie administratorului SC S. SRL, insa instanta de fond a retinut faptul ca nici la data scadentei (si nici ulterior), plata nu a fost efectuata intr-un alt mod. Potrivit art. 14 din contract, pentru garantarea obligatiei de plata cumparatorul putea lasa vanzatorului un bilet la ordin sau o fila CEC, insa aceste instrumente trebuiau sa fie "operabile" in cazul nerespectarii termenului de plata.
Din declaratia martorului B.R. administratorul SC S. S.R.L reiese faptul ca inculpatul a fost contactat telefonic in repetate randuri pentru a se stabili modul in care urma sa fie efectuata plata.
Din declaratia inculpatului coroborata cu date cuprinse in extrasele de cont ale SC D. SRL rezulta ca inculpatul a vandut (catre SC S.T. SRL) si incasat pretul pentru marfa livrata de SC S. SRL fara ca mai apoi sa achite acestei societati nici macar o parte din datoria pe care o avea.
Mai mult, din extrasul de cont rezulta ca inculpatul personal este cel care figureaza ca a ridicat in repetate randuri sumele de bani virate (19 aug., 27, aug si 02, septembrie) in contul SC R.G.T. SRL  de catre SC S.T. SRL. Astfel, in perioada in care societatile inculpatului aveau datorii scadente fata de SC S. SRL inculpatul ridica personal bani din contul societatii sale debitoare (SC R.G.T. SRL), lasand astfel fara provizia necesara acel cont. Mai mult, acei bani ridicati de inculpat sunt chiar bani obtinuti prin revanzarea produselor preluate de la SC S. SRL catre SC S.T. SRL, aspect recunoscut de insusi inculpat in suplimentul de declaratie dat in fata instantei.
Martorul B.R. a aratat faptul ca a procedat la introducerea la plata, la inceputul lunii octombrie 2009, a celor doua file CEC seria BPOS1AA nr. 0195526 si respectiv seria BPOS1AA nr. 0195527 doar in urma discutiilor avute cu inculpatul care l-a asigurat ca are disponibil in cont. Tot ca urmare a acestor discutii cu inculpatul, martorul B.R. a fost cel care a completat filele CEC, care initial au fost doar semnate de inculpat.
Inculpatul a recunoscut inmanarea celor doua file CEC administratorului B.R., dar a sustinut ca acestea au avut scopul de a garanta plata sumelor pentru care au fost emise, plata urmand a se face prin alte modalitati. Aceasta afirmatie a inculpatului nu se coroboreaza cu alte probe, fiind contrazisa de declaratia martorului B., iar imprejurarea ca inculpatul a formulat in permanenta promisiuni privind achitarea debitelor create, fara ca in concret sa realizeze acest lucru nu fac decat dovada lipsei de credibilitate si a relei credinte a acestuia. O dovada a relei credinte si a intentiei de a obtine pentru sine un folos material injust rezulta si din imprejurarea ca inculpatul a revandut marfa achizitionata, incasand pretul acesteia, insusindu-si sumele respective de bani si creand astfel un prejudiciu pe seama SC S. SRL
Cecurile constituie instrumente de plata si nu un mod de garantare a viitoarelor plati. Cu toate acestea, in practica, cecului i se substituie o alta functie, aceea de instrument de garantie. De regula, creditorul este indreptatit sa ceara executarea in natura a obligatiei, iar atunci cand acest lucru nu se mai poate realiza, sa apeleze la alte mijloace juridice destinate sa asigure aceasta obligatie, respectiv garantii. Ca atare, el are dreptul sa procedeze la valorificarea garantiei reprezentata de fila CEC.
Chiar daca in contractele incheiate (art. 14) s-a prevazut faptul ca puteau fi lasate cu titlul de garantie  bilete la ordin si file CEC la scadenta acestea trebuiau sa fie "operabile".
Asadar, indiferent ca cecul a fost emis ca un instrument de garantie si nu unul de plata, inculpatul avea obligatia fie de a efectua plata printr-un alt mod, fie de a asigura disponibilul necesar in contul societatii sale la momentul scadentei.
In aceste conditii, incalcand dispozitiile legii, inculpatul a indus in eroare partea contractanta, determinand-o sa continue derularea relatiilor contractuale, prezentandu-i file cec, desi stia ca acestea nu aveau acoperire.
Inculpatul a emis un numar de doua file cec pentru plata marfii achizitionate de la SC S. SRL, intr-un interval relativ scurt de timp, astfel ca este evidenta rezolutia infractionala unica a inculpatului, intentia de a crea aparenta bonitatii sale si convingerea partii vatamate ca pretul poate fi incasat la scadenta.
Potrivit art. 215 alin. (4): "Emiterea unui CEC asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alineatul 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatul doi".
Astfel, aceasta norma incriminatoare se refera in exclusivitate la emiterea unui cec in conditiile, scopul si cu urmarea expres aratate in text.
In drept, fapta savarsita cu intentie directa de catre inculpatul M.D. - constand in aceea ca in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a emis un numar de 2 file CEC, cunoscand faptul ca nu exista disponibil pentru decontarea acestora, cu scopul de a obtine pentru sine un folos material injust cauzand partii vatamate SC S. S.R.L un prejudiciu in valoare totala de 76.840 lei - intruneste atat sub aspect obiectiv, cat si sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infractiune ce a fost retinuta in sarcina sa.
In ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii, fapta inculpatului care cunoscand ca societatea a carei administrator era nu are disponibil banesc, a emis doua file cec in valoare de 76.840 lei fara acoperire, si a indus in eroare in acest mod partea vatamata care a considerat aceasta situatie mincinoasa ca fiind reala si careia i-a produs un prejudiciu, intruneste elementul material al infractiunii de inselaciune prin emitere de file CEC.
Urmarea imediata a constat in pricinuirea unei pagube partii vatamate care a fost prejudiciata cu suma de 76.840 lei ca urmare a imposibilitatii de incasare a cecurilor, emise fara acoperire.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost savarsita de inculpat cu forma de vinovatie a intentiei directe, acesta a prevazut rezultatul faptei sale si l-a urmarit prin emiterea filelor CEC.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Lugoj si inculpatul.
In memoriul cuprinzand motivele de recurs, procurorul arata ca sentinta este netemeinica si nelegala sub aspectul gresitei incadrari juridice a faptei, aratand ca in cauza nu este dovedita intentia inculpatului de inducere in eroare a partii civile, ca in cazul in care s-ar retine infractiunea de inselaciune si prejudiciul ar fi de 301.812, 04 lei incadrarea juridica ar fi for cea de la alin. (5) al ar. 215 si competenta ar fi revenit tribunalului si ca, in fine pedeapsa aplicata este intre alte limite decat cele prevazute de lege, deoarece daca s-ar fi retinut alin. (5), pedeapsa ar fi fost de la 10 la 20 de ani.
Inculpatul a invederat instantei de recurs ca sentinta prima instante este nelegala si netemeinica, fiind incident motivul de casare prevazut art. 3859 alin. (1) pct. 17 si 172 C. pr. pen.
Examinand sentinta penala recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, instanta de recurs a constatat ca recursurile formulate de catre Parchet si inculpat sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita cu judecarea infractiunii prevazute de si art. 84 alin. (2) si (3) din Legea nr. 59/1934.
La termenul din 15.05.2012, instanta a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (2) si (3) din Legea nr. 59/1934 in infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
Pentru a dispune schimbarea incadrarii juridice, prima instanta a retinut  ca cecurile constituie instrumente de plata si nu un mod de garantare a viitoarelor plati. Chiar daca in contract (art. 14) s-a prevazut faptul ca puteau fi lasate cu titlul de garantie bilete la ordin si file CEC la scadenta acestea trebuiau sa fie "operabile". 
Inculpatul a emis un numar de doua file cec pentru plata marfii achizitionate de la SC S. SRL, intr-un interval relativ scurt de timp, astfel ca este evidenta rezolutia infractionala unica a inculpatului, intentia de a crea aparenta bonitatii sale si convingerea partii vatamate ca pretul poate fi incasat la scadenta inscrisa in titlurile de credit.
Potrivit art. 215 alin. (4): "Emiterea unui CEC asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alineatul 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatul doi."
Astfel, s-a apreciat ca aceasta norma incriminatoare se refera in exclusivitate la emiterea unui cec in conditiile, scopul si cu urmarea expres aratate in text.
S-a retinut ca emiterea filelor cec a avut loc pe perioada derularii unor contracte intre societatea administrata de inculpat si SC S. SRL.
Instanta de recurs retine in primul rand ca prin Decizia nr. IX/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut: "In cazul in care beneficiarul CEC-ului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) din Codul penal, deoarece ii lipseste un element constitutiv esential, respectiv inducerea in eroare, conditie ceruta fara echivoc prin alin. (1) al aceluiasi articol.
Dar o atare fapta este susceptibila de a fi incadrata in prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit caruia savarseste infractiunea prevazuta in acest text de lege "oricine emite un cec fara a avea la tras disponibilul suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte de disponibilul avut."
Prin urmare, esential pentru retinerea infractiunii de inselaciune este de a se stabili daca partea civila, beneficiar al CEC-ului a cunoscut in momentul emiterii acestuia ca nu exista disponibilul necesar.
In al doilea rand, se constata ca prima instanta nu a analizat declaratia partii civile, prin administratorul B.R., aflata la fila 88 si urm din dosarul de urmarire penala si fila 23 si urm din dosarul primei instante, care a aratat ca a primit fila CEC doar semnata si stampilata, ca a derulat afaceri cu inculpatul incepand din anul 2007 fara a exista incidente de plata, ca la scadenta au existat discutii cu inculpatul pentru efectuarea platii, acesta solicitand amanarea pe timp de o saptamana, iar apoi a fost asigurat ca exista disponibil si poate introduce filele CEC. A mai aratata ca pe perioada derularii afacerilor inculpatul a mai emis file CEC, care nu au fost introduse in banca deoarece plata s-a facut prin alte mijloace.
Astfel, instanta de recurs retine ca prima instanta nu a analizat si nu s-a pronuntat cu privire la aceasta proba administrata, respectiv de a stabili daca partea civila a cunoscut sau nu la momentul emiterii CEC-ului ca nu exista provizia necesara, analizarea acestei probe fiind de natura sa influenteze incadrarea juridica si implicit solutia procesului.
Asadar, fata de motivele retinute, fiind incident motivul de casare prevazut de art. 385 ind. 9 alin. (1) pct. 10 C. pr. pen. se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru a pronunta o hotarare legala raportat la dispozitiile legale mentionate anterior.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond va administra si va analiza probe din care sa rezulte daca partea civila cunostea imprejurarea ca nu exista disponibilul necesar la momentul emiterii filelor CEC, si in functie de aceasta analiza, va stabili incadrarea juridica corecta a faptelor retinute in sarcina inculpatului precum si, in cazul in care exista, prejudiciul produs.