Notificare formulata in baza Legii nr. 10/2001. Despagubiri acordate de statul german. Admisibilitatea cererii in despagubiri

Notificare formulata in baza Legii nr. 10/2001. Despagubiri acordate de statul german.  Admisibilitatea cererii in despagubiri

- Legea nr. 10/2001 - art. 5

      Cata vreme intre Romania si Germania nu s-a incheiat un acord privind reglementarea problemelor financiare in suspensie, persoana interesata este indreptatita sa beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001 referitoare la restituirea in natura sau la masuri reparatorii prevazute de aceasta lege.

Decizia civila nr. 569/R din 22 februarie 2012, Sectia I civila

      Prin sentinta civila nr. 764/10.10.2011 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 381/108/2007 a fost respinsa cererea formulata  in baza Legii nr. 10/2001 de reclamantul  W. J. H. impotriva paratei Comuna Z. prin Primar.
      Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantul a solicitat anularea dispozitiei Primarului Comunei Z. cu nr. 567 din 15.12.2006, admiterea cererii de restituire a imobilului situat in comuna Z. si acordarea de masuri reparatorii.
      In motivare a aratat ca a formulat o cerere de restituire in natura in baza Legii nr. 10/2001 a imobilului aratat mai sus dupa antecesorul sau, tatal W. F., si ca initial imobilul a apartinut bunicilor paterni. 
      In prezent, constructiile au fost demolate iar terenul a fost ocupat de constructii apartinand altor persoane si, intrucat statul a vandut respectivele imobile, restituirea in natura nu se mai poate realiza.
      Notificarea a fost solutionata prin dispozitia atacata in sensul respingerii cererii, motivat cu aceea ca tatal sau ar fi primit despagubiri de la statul german.
      Din probatoriul administrat a rezultat ca persoana pagubita nemijlocit W. F., antecesorul reclamantului, a fost despagubit de Comisia de arbitraj din capitala Landului Munchen  la data de 7 mai 1981, in baza cererii inaintate la 26.01.1981.
      In consecinta, nu se pot ignora dispozitiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 care prevad ca nu sunt indreptatite la restituirea in natura sau masuri reparatorii in echivalent persoanele care au primit despagubiri potrivit acordurilor incheiate de Romania privind reglementarea problemelor financiare in suspensie enumerate in Anexa I.
      Primirea de despagubiri de la statul german constituie din punctul de vedere al reparatiei un aspect rezolvat, petentul nefiind indreptatit la o dubla reparatie in sensul celor sustinute de el, aceasta constituind in mod evident o imbogatire fara justa cauza.
      Impotriva sentintei a declarat apel - calificat ca fiind recurs de instanta in baza art. 84 C. proc. civ. raportat la art. XII din Legea nr. 202/2010 - reclamantul, care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand anularea (casarea) ei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad.
      In motivare a invocat  gresita retinere a incidentei in cauza a  dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001, cata vreme intre Romania si Germania nu s-a incheiat un tratat de natura celor  aici enumerate, iar despagubirile primite de antecesorul sau nu au fost acordate in baza unui atare tratat.
      Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si in baza art. 3041 C. proc. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ. si de normele legale ce vor fi mai jos aratate,  instanta a retinut ca tribunalul a mentinut ca fiind legala Dispozitia nr. 567/15.12.2006 prin care Primarul Comunei Z. a respins notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de reclamant, respingere intemeiata pe imprejurarea ca antecesorul reclamantului,  W. F. a primit despagubiri din partea statului german pentru imobilul solicitat.
      Tribunalul a respins contestatia reclamantului retinand ca antecesorul acestuia a fost despagubit de Comisia de arbitraj din capitala Landului Munchen in anul 1981.
      Corespunde realitatii ca antecesorul reclamantului a fost despagubit de statul german insa, contrar celor retinute de prima instanta, aceste despagubiri nu intra in sfera de incidenta a dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001.
      Astfel, potrivit normei sus-mentionate nu sunt indreptatite la masuri reparatorii persoanele care au primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor financiare in  suspensie, enumerate in anexa nr.1.
      La fel, art. 5.1 din H.G. nr. 498/2003 in vigoare la data emiterii dispozitiei contestate dispune in acelasi sens; mai mult, obligativitatea declaratiei autentificate referitoare la primirea de despagubiri de la un stat tert este prevazuta de hotarare doar in cazul imobilelor preluate in baza Decretului nr. 223/1974, situatie ce nu se regaseste in cauza.
      Din examinarea Anexei 1 la Legea nr. 10/2001 rezulta ca un acord de natura celui la care se  refera art. 5 din lege nu a fost incheiat cu Germania.
      Un argument in plus in favoarea celor mai sus-aratate il constituie si acela ca, daca in anul 1981 un acord  de natura celor la care face referire art. 5 din lege ar fi fost semnat cu Republica Federala Germana (pentru ca in baza acestui acord antecesorul reclamantului sa fi fost despagubit), este evident ca acesta ar fi fost mentionat in anexa 1.
      Cum dispozitiile art. 5 din lege nu sunt incidente in cauza, este indiferent ca antecesorul reclamantului a primit despagubiri de la statul german, aceasta imprejurare neconstituind, pentru considerentele mai sus-aratate, un motiv intemeiat al respingerii notificarii formulate de reclamant.
      In consecinta, recursul a fost admis, iar sentinta casata cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad.