Legea nr. 10/2001. Acordarea unor bunuri in compensare. Conditii

Legea nr. 10/2001. Acordarea unor bunuri in compensare. Conditii
      
Legea nr. 10/2001 - art. 1 alin. (2), art. 26 alin. (1)
      
      Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii in echivalent, iar conform art. 26 alin. (1) din acelasi act normativ "Daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie, sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut de art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita".
      Din textele legale mai sus mentionate, rezulta ca masura compensarii cu alte bunuri sau servicii este obligatorie  si nu facultativa, neputand fi lasata la aprecierea unitatii detinatoare sau a entitatii investite cu solutionarea notificarii, acestea fiind obligate ca prin decizia sau dispozitia motivata emisa sa acorde in compensare bunuri sau servicii persoanei indreptatite la restituire.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 900 din 14 septembrie 2011, G.O.
      
      Prin actiunea civila inregistrata la data de 29 octombrie 2010 reclamanta K.K. a chemat in judecata Municipiul Arad reprezentat prin primar si Primarul Municipiului Arad, solicitand a se dispune acordarea de masuri reparatorii in echivalent,  constand in compensarea cu  bunuri imobile de pe raza municipiului Arad, pentru cota  de ? din imobilul situat in Arad [_] si pentru terenul aferent acestor apartamente; sa se dispuna OCPI Arad sa faca cuvenitele mentiuni in cartile funciare  in sensul intabularii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor solicitate; in subsidiar in ipoteza in care se va aprecia ca cererea de acordare de masuri reparatorii nu este intemeiata, sa fie obligati paratii la plata despagubirilor  banesti pentru imobilele antementionate.
      Prin Sentinta civila nr. 384 din 30 martie 2011, Tribunalul Arad a respins contestatia formulata de reclamanta K.K., in contradictoriu cu paratii Municipiul Arad, prin Primar si Primarul Municipiului Arad, impotriva Dispozitiei nr. 5715/13.12.2010 emisa in baza Legii nr. 10/2001.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a  avut in vedere considerentele de mai jos.
      Din actele dosarului, instanta a retinut in fapt ca prin Dispozitia nr. 5715/13.12.2010 emisa de Primarul Municipiului Arad, pentru cota de ? din  apartamentele 2, 5, 7, 8, 9 si 10 din imobilul situat in Arad [_], reclamantei  i s-au acordat despagubiri stabilite in conformitate cu standardele internationale de  evaluare, in conditiile Titlului VII  al Legii nr. 247/2005.
      Instanta a avut in vedere dispozitiile art. 26 alin. (1) din  Legea nr. 10/2001, conform carora, daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 25 alin. (1) , sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in  situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
      De asemenea, dispozitiile  art. 1.7 din H.G. nr. 250/2007,  conform carora, masura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, prevazuta la art. 1 alin. (2) si (3) din lege, permite entitatii obligate la restituire sa ofere persoanei indreptatite, prin compensare in echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le detine si care sunt acceptate de persoana indreptatita. In acest sens, entitatea investita cu solutionarea cererii de restituire poate propune persoanei indreptatite, ca masura reparatorie alternativa, acordarea de  bunuri: terenuri, constructii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate in circuitul civil, care sunt detinute de aceasta.
      In speta reclamanta a solicitat compensarea cu imobile identificate de aceasta, ca fiind disponibile si apartinand unitatii notificate.
      Insa, din dispozitiile legale mentionate anterior rezulta fara echivoc ca unitatea notificata poate oferi prin compensare, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le detine, iar componenta listei cu bunuri ce pot face obiectul compensarii este la aprecierea exclusiva a unitatii detinatoare, aceasta fiind singura abilitata in acest sens.
      Prin urmare, instanta de judecata nu se poate substitui in prerogativa oferita de lege si sa stabileasca faptul ca un anumit bun poate fi oferit in compensare pentru imobilul  preluat abuziv.
      Asa cum s-a aratat prin intampinare, iar reclamanta nu a contestat acest aspect, imobilele solicitate de aceasta, nu au facut parte din inventarul bunurilor care pot fi  oferite in compensare.
      Pentru aceste motive, prima instanta a apreciat ca actiunea reclamantei este neintemeiata si a respins-o ca atare.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta K.K., solicitand admiterea recursului si, in principal, casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea in tot a sentintei atacate si admiterea actiunii precizate, in sensul acordarii de masuri reparatorii in echivalent, constand in compensarea cu bunurile imobile (mentionate in actiune) de pe raza Municipiului Arad, si dispunerii ca OCPI sa faca cuvenitele mentiuni in cartea funciara, iar in subsidiar - obligarea paratilor la plata despagubirilor banesti.
      In motivare, reclamanta recurenta a invocat nelegalitatea hotararii, aratand ca in mod gresit prima instanta nu a cercetat fondul cauzei si nu a incuviintat efectuarea celor doua expertize (topografica si de evaluare).
      Recurenta a mai invederat ca hotararea s-a dat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit carora masura compensarii cu alte bunuri sau servicii este obligatorie si nu facultativa, neputand fi lasata la aprecierea instantei detinatoare sau a unitatii investite cu solutionarea notificarii, precizand ca la nivelul entitatii investite cu solutionarea notificarii exista bunuri disponibile.
      In sfarsit, recurenta a sustinut ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere prin care a solicitat obligarea unitatii detinatoare la plata despagubirilor.
      In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 3041 si 312 alin. (3) C. proc. civ.
      Prin Decizia civila nr. 900 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta K.K. impotriva Sentintei civile  nr. 384 din 30 martie 2011 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare de aceeasi instanta.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut, in raport de dispozitiile art. 304 pct. 9), art. 312 alin. (3) (5) (61) C. proc. civ., art. 1 alin. (2) si art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca este intemeiat recursul reclamantei, pentru argumentele de mai jos.
      Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/20901 "In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masurile reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor imobilelor preluate abuziv."
      De asemenea, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede ca "Daca restituirea  in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie, sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut de art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita".
      Or, din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta in mod neechivoc ca masura  compensarii cu alte bunuri sau servicii este obligatorie si nu facultativa, neputand fi lasata la aprecierea unitatii detinatoare sau a entitatii investite cu solutionarea notificarii, acestea fiind obligate prin decizia sau dispozitia motivata emisa sa acorde in compensare persoanei indreptatite la restituire bunuri sau servicii.
      Cu alte cuvinte, din economia textelor legale de mai sus rezulta ca legiuitorul a impus o ordine a prioritatilor, iar prima forma a masurilor reparatorii este compensarea cu alte bunuri sau servicii, aceasta modalitate de acordare a masurilor reparatorii fiind pe deplin justificata in conditiile in care in patrimoniul entitatii investite cu solutionarea notificarii exista bunuri disponibile.
      Astfel, atata timp cat masura compensarii cu alte bunuri este o masura reparatorie prevazuta de Legea nr. 10/2001 si a fost acceptata de reclamanti, prima instanta, careia ii revine deplina putere de a aprecia asupra corectei aplicari a legii raportat la situatia de fapt, trebuia sa administreze probele necesare (expertizele solicitate) pentru a verifica daca bunurile solicitate in compensare, indicate prin actiune, aflate in patrimoniul paratului, sunt afectate de obiective de investitii sau daca exista un alt impediment spre a fi oferite in compensare, respectiv sa verifice daca refuzul paratului privind acordarea acestor bunuri mobile in compensare este unul justificat.