Actiune in revendicare pe calea dreptului comun a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Inadmisibilitate. Prescriptia dreptului la actiune pentru constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare

Actiune in revendicare pe calea dreptului comun a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Inadmisibilitate. Prescriptia dreptului la actiune pentru constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare

Codul civil - art. 480, art. 481
Legea nr. 213/1998 - art. 6 alin. (2)
Legea nr. 10/2001 - art. 45
Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului - art. 1
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Decizia nr. 33/2008       Dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 conditioneaza admisibilitatea actiunii in revendicare a  fostului proprietar de inexistenta unor legi speciale de reparatie.
      Prin urmare, cata vreme Legea nr. 10/2001 contine norme de procedura speciala, prin care sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a imobilelor, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun este inadmisibila, iar dreptul la actiune pentru constatarea nulitatii antecontractelor de vanzare-cumparare este prescris.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 1254 din 19 octombrie 2011, G.O.
      
      Prin Decizia civila nr. 1254 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamantul W.F. impotriva Deciziei civile nr. 41/28.01.2011 a Tribunalului Timis.
      Pentru a hotari astfel, Curtea a avut in vedere argumentele ce succed.
      In principal, reclamantul a investit instanta cu o actiune in revendicare intemeiata pe dreptul comun, respectiv pe art. 480 si 481 C. civ. si art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, invocand in acelasi timp si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, si a solicitat compararea titlului sau asupra imobilului in litigiu cu titlul paratelor S.M. si U.C.
      In mod corect prima instanta a respins actiunea ca inadmisibila, iar instanta de apel a mentinut aceasta solutie, insa exceptia inadmisibilitatii a fost unita cu fondul cauzei si a fost analizata din aceasta perspectiva.
      Dupa aparitia Legii nr. 10/2001, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai poate constitui temei legal pentru verificarea legalitatii titlului statului si pentru revendicare.
      Reclamantul a avut posibilitatea sa recurga la procedura speciala a Legii nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilului, procedura care ii asigura si accesul la justitie in cazul in care nu era multumit de solutia data cererii (notificarii) pe cale administrativa. Nu a facut insa nici un demers in baza acestei legi speciale.
      La data promovarii actiunii de fata reclamatul nu are un titlu asupra imobilului, care sa poata fi analizat in comparatie cu titlul paratelor S.M. si U.C. Acestea sunt proprietarele constructiei in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995 cu statul, care la data vanzarii era proprietar. Terenul aferent constructiei l-au obtinut prin Hotararea Consiliului Local Giarmata nr. 45/2003, in raport cu care s-a invocat exceptia de nelegalitate, care insa a fost respinsa irevocabil prin Decizia cu nr. 1320/3.12.2008 a Curtii de Apel Timisoara.
      Nu se poate retine nici ca reclamantul se poate prevala de existenta unui bun in sensul avut in vedere de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Notiunea de bun in sensul acestui text presupune existenta unui bun actual sau cel putin a unei sperante legitime a reclamantului de a obtine un bun.
      In acest sens s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Gratsinger contra Republicii Cehe (2002).
      Aceeasi pozitie a fost reluata de Curte si in hotararea pilot Maria Atanasiu si altii contra Romaniei (2010).
      Reclamantul nu se poate prevala de un bun in sensul Conventiei atata vreme cat nu detine un titlu asupra imobilului, titlu pe care l-ar fi putut dobandi daca ar fi recurs la Legea speciala nr. 10/2001.
      Cele care detin un titlu sunt paratele S.M. si U.C., iar art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie trebuie aplicat si respectat nu doar in raport cu fostii proprietari, ci si cu cei care au devenit ulterior proprietari, prin cumparare de la stat.
      Cele retinute anterior sunt in concordanta si cu decizia nr. 33/2008 data in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a dat prioritate legii speciale in concursul cu legea generala.
      Prin exceptie, a statuat ca se poate totusi recurge la o actiune in revendicare in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventie (care in speta nici nu s-au invocat) si in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
      Tocmai acest aspect s-a analizat anterior.
      Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauze precum Paduraru contra Romaniei sau Strain contra Romaniei, a aratat ca trebuie evitata pe cat posibil insecuritatea juridica si ca principiul securitatii reporturilor juridice trebuie respectat atat in cazul fostului proprietar, cat si in cel al cumparatorului de buna-credinta.
      In subsidiar, in raport cu cererea principala de revendicare prin compararea titlurilor, reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995.
      Instanta de apel, avand in vedere faptul ca imobilul se inscrie in sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, a retinut in mod corect prescriptia acestui capat de cerere in raport cu termenul de prescriptie special prevazut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.