Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata. Dispozitiile art. 76 din lege privind exercitarea mandatului in cazul pluralitatii de administratori. Natura juridica dispozitiva a acestei norme.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata. Dispozitiile art. 76 din lege privind exercitarea mandatului in cazul pluralitatii de administratori. Natura juridica dispozitiva a acestei norme.
   
   Conform art. 76 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata: "Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreune, decizia trebuie luata in unanimitate. (...) Pentru actele urgente a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie."
   Din interpretarea logico-juridica a dispozitiilor art. 76 din lege, se retine ca legiuitorul a prevazut limitele mandatului acordat administratorilor in norme juridice dispozitive, permitind astfel derogarea partilor in actul constitutiv care, pentru asociati, are putere de lege conform art. 969 din Codul civil.
   
(Curtea de Apel-Bucuresti, sectia a VI-a comerciala, decizia comerciala nr. 41/26 ianuarie 2007)
   
   Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 27.01.2006, reclamanta SC A SRL a chemat in judecata pe parata SC B SRL,  solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a contractului de prestari-servicii incheiat cu parata si sa oblige parata la restituirea sumei de 43.633,61 RON cu dobanda legala aferenta, suma incasata necuvenit de catre parata, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta comerciala nr.5757/27.06.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant a semnatarei actiunii si in consecinta a  anulat actiunea reclamantei ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitatea de reprezentant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca potrivit certificatului  constatator din 29.03.2004,  societatea reclamanta are doi administratori, respectiv: A.N.C. si M.A, iar conform art.30 din actul constitutiv, in relatiile cu tertii societatea  poate fi angajata doar prin semnatura ambilor administratori. Or, in speta, actiunea a fost formulata doar prin administratorul M.A. In plus, a retinut instanta de fond prin Hotararea A.G.E.A din 11.10.2004, celalalt administrator a fost imputernicit sa ia masurile  necesare in vederea recuperarii avansului de la societatea parata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, reclamanta, apel inregistrat pe rolul Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala  la data de 17.11.2006.
In motivarea apelului declarat, apelanta a aratat ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, intrucat in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art.30 din actul constitutiv, ci dispozitiile art.76 din Legea nr.31/1990, republicata, data fiind natura actiunii cu care a fost investita instanta, actiune ce are natura unui act de conservare, or  actele de administrare si conservare  pot sa fie incheiate de oricare administrator in baza mandatului general dat de asociatii societatii.
Apelanta a aratat  ca modificarea art.30 din actul constitutiv a fost  hotarata de asociati tocmai in ideea de protectie a drepturilor si intereselor, fata de terti, modificarea avand in vedere doar actele de dispozitie. Aceasta dispozitie statutara nu priveste actele de conservare, cum este cazul actiunii de fata, astfel incat nu este necesar ca aceasta sa fie semnata de ambii administratori.
Relativ la Hotararea A.G.E.A din 11.10.2004, apelanta a aratat ca aceasta nu reprezinta un mandat special dat celuilalt administrator, ci i  s-a pus in vedere sa urmareasca restituirea avansului de catre intimata parata, pentru ca ea incheiase contractul si tot ea dispusese  efectuarea platii sumei in litigiu. In plus, a aratat apelanta, celalalt administrator are motive serioase sa se opuna  promovarii prezentei actiuni, intrucat a incheiat contractul de audit fara acceptul asociatilor, administratorul semnatar al actiunii tinand cont de hotararea unanima a asociatilor cu privire la nelegalitatea contractului de audit si la faptul ca patrimoniul societatii a fost pagubit.
Intimata a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, vazand si dispozitiile art.294 - 295 C.pr.civ., Curtea retine ca apelul declarat este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform art.76 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata: "Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreuna decizia trebuie luata in unanimitate. -(...) Pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societati, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie".
Din interpretarea logico-juridica a dispozitiilor art.76 din lege, Curtea a retinut ca legiuitorul a prevazut limitele mandatului acordat administratorilor in norme dispozitive, permitand astfel derogarea partilor in actul constitutiv care, pentru asociati, are putere de lege, conform art.969 Cod civil.
Analizand acest text de lege prin raportare la dispozitiile art.30 din actul constitutiv modificat prin act aditional (filele 59 - 61 din dosarul de fond), Curtea a retinut ca asociatii au prevazut regula unanimitatii pentru deciziile celor doi administratori, dispunand totodata ca divergentele dintre administratori  in legatura cu adoptarea deciziilor sa fie rezolvate de catre Adunarea Generala.
Curtea a retinut ca prin aceasta dispozitie statutara, asociatii au inteles sa deroge de la dispozitiile art.76 alin.2 din C.pr.civ., prevazand  obligativitatea solutionarii divergentelor de opinie dintre administratori de catre adunarea generala, care reprezinta vointa tuturor asociatilor.
Intrucat din datele spetei a reiesit ca intre cei doi administratori exista divergente cu privire la contractul incheiat cu intimata-parata, aspect afirmat chiar de catre apelanta-reclamanta, singura care poate decide este, conform vointei partii, adunarea generala a  asociatilor.
Din extrasul aflat la fila 74 din dosar, reiese ca la data de 11.10.2004, Hotararii A.G.E.A a imputernicit celalalt administrator sa solutioneze diferendul cu societatea parata, hotarare adoptata in temeiul art.30 din actul constitutiv.
Nu s-au putut retine sustinerile apelantei in sensul ca art.30 din actul  constitutiv se refere la actele de dispozitie, deoarece acest aspect nu a reiesit  din formularea clauzei respective, iar, per a contrario, au fost avute in vedere toate actele, si de administrare, si de conservare, si de dispzitie.
De asemenea, Curtea a apreciat ca nedovedita afirmatia apelantei-reclamante in sensul ca Hotararii A.G.E.A din 11.10.2004 nu ar fi acordat mandat special celuilalt administrator, atata timp cat singurele "argumente" aduse in sprijinul acestei afirmatii sunt relative la considerentele pentru care s-a dat o asemenea imputernicire, motivele asociatilor in acordarea sau neacordarea unui mandat special nefiind relevante pentru instanta.
Nu s-a putut sustine nici aplicabilitatea art.76 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicata, atata timp cat in speta a fost respectata vointa asociatilor astfel cum aceasta a fost exprimata in clauza 30 din actul constitutiv, in sensul solutionarii divergentelor dintre administratori de catre adunarea generala, nefiind vorba de o imposibilitate,  chiar momentana, de participare  la administratie.