Drepturi banesti. Spor de vechime neinclus in salariul de baza.

Drepturi banesti. Spor de vechime neinclus in salariul de baza.
      
      
      
      
      
      
      
      Contractul colectiv de munca unic nr. 54171/20011 si nr. 1285/20022
      
     Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 si alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national in vigoare pentru anii 2001 - 2003 si art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, sporul de vechime se acorda in cazul in care nu a fost inclus in salariul de baza.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila- complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1176 din 18 mai  2006
     
     Prin sentinta civila nr. 188/PI/02.02.2006 Tribunalul Timis a admis actiunea, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 4.770 RON lei reactualizata cu rata inflatiei, reprezentand sporul de vechime cuvenit si neacordat reclamantului, pentru perioada 30 septembrie 2002 - 30 septembrie 2005 si in continuare lunar pe durata derularii contractului individual de munca incheiat cu parata, in procent de 20%.
     Pentru a hotari astfel, prima instanta in baza prevederilor contractuale cuprinse in contractele colective de munca la nivel national si de ramura din perioada 30 septembrie 2002 - 30 septembrie 2005, si tinand cont de vechimea in munca de peste 15 de ani a reclamantului, atat la data angajarii la societatea parata cat si in prezent, a stabilit ca sporul de vechime lunar cuvenit este de 20 %, procent aplicat la salariul de baza si timpul efectiv lucrat, cuantumul total fiind astfel de 4.770 RON, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiza judiciara.
     Din adresa nr. 543/23.01.2006 emisa de I.T.M. Timis, rezulta ca reclamanta nu are stipulat in contractul individual de munca sporul de vechime separat si nici in actele aditionale la contract, salariul fiind negociat fara spor de vechime, astfel ca aplicabile sunt dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
     Impotriva hotararii a declarat recurs in termenul legal parata, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii in sensul respingerii actiunii ca prescrisa, invocand exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe fond ca neintemeiata.
     In motivele de recurs se invoca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 168/1999 si dispozitiile art. 73 din acelasi act normativ potrivit carora termenul de contestare a clauzelor contractuale este de 30 zile de la data la care cel interesat a luat la cunostinta de clauza contestata.
     Cu referire la fondul cauzei se arata ca prima instanta a stabilit gresit in starea de fapt calculul perioadelor in care reclamantul si-a desfasurat activitatea in alte unitatii si pe alte functii, fata de care vechimea nu poate fi apreciata in sensul celor stabilite in hotarare.
     De asemenea, recurenta arata ca instanta de fond si-a insusit gresit concluziile raportului de expertiza, potrivit carora sporul de vechime se ia in considerare fata de perioada lucrata de un angajat la diversi angajatori, indiferent de felul muncii. Acest principiu nu se aplica intrucat s-ar ajunge la o discriminare evidenta, pe motive de varsta si ar determina conducerile unitatilor economice sa angajeze numai tineri.
     Cu privire la negocierea contractului individual de munca, se arata ca a fost avut in vedere in includerea salariului negociat si a sporului de vechime, astfel ca salariul minim negociat in societate este cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie.
     Angajatorul poate negocia cu salariatii acordarea unor salarii diferentiate, in functie de performantele profesionale si de aportul adus de fiecare la realizarea obiectivelor societatii, sporul de vechime si alte sporuri fiind acordate functie de acestea.
     Recursul nu este fondat.
     Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este nefondata, intrucat obiectul actiunii dedusa judecatii si precizata il reprezinta plata unei sume de bani echivalenta a unui drept - sporul de vechime solicitat de catre reclamant si nu incheierea sau executarea unor cauze contractuale pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 67 si art. 73 din Legea nr. 168/1999.
     Astfel, apreciind ca cererea reprezinta o pretentie baneasca, aplicabile in speta sunt dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul general de prescriptie fiind de 3 ani, astfel ca urmeaza a se respinge exceptia.
     Referitor la fondul actiunii, se constata ca prima instanta fata de probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile reprezentand contractele colective de munca la nivel national si de ramura, precum si raportul de expertiza judiciara a stabilit in mod corect ca reclamanta este indreptatita la aplicarea sporului de vechime pentru perioada 30 septembrie 2002 - 30 septembrie 2005 si in continuare pe durata derularii contractului individual de munca in procent de 20%, acest drept fiind conferit de lege - dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel national, coroborate cu dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la  nivel de ramura.
     Retinand cele de mai sus, se apreciaza ca sustinerile recurentei cu privire la includerea sporului de vechime in salariul de baza prin stabilirea salariului de baza in procent cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie sunt nefondate, intrucat dispozitiile legale mentionate nu au fost respectate, asa cum rezulta din inscrisurile care dovedesc ca la rubrica "spor de vechime" pentru reclamant nu este mentionata nici o suma.
     De asemenea, sunt neintemeiate sustinerile recurentei cu privire la cuantumul sporului de vechime, intrucat fata de dispozitiile legale mai sus mentionate, acesta se stabileste functie de vechimea totala in munca si nu fata de vechimea specifica unei activitati, raportul de expertiza judiciara cuantificand temeinic acest spor.
      
           1 Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a V-a, nr. 8 din 10 august 2001.
           2 Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a V-a, nr. 12 din 25 iulie 2002.