Munca suplimentara. Necesitatea calcularii mediei orelor de munca. Perioada de referinta.

Munca suplimentara. Necesitatea calcularii mediei orelor de munca. Perioada de referinta.
      
      
      
      
      
      
      Codul muncii - art. 111 alin. 2
      C. pr. civ. - art. 312 alin. 5
      
     Necalcularea mediei orelor de munca pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice conduce la imposibilitatea verificarii modului in care au fost respectate cerintele art. 111 alin. 2 din Codul muncii, situatie in care instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila- complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1276  din 7 iunie  2006
     
     Prin sentinta civila nr. 451 din 3 martie 2006 Tribunalul Timis a admis in parte, astfel cum a fost precizata, actiunea intentata de reclamantul S.I.D. impotriva paratei  S.C. "P.B." S.R.L. R.V. si a dispus obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 1.12.2004 - 19.03.2005 in cuantum de 4795,27 lei RON.
     A fost respinsa ca ramasa fara obiect actiunea intentata impotriva paratei S.C. "P.P." S.R.L., retinandu-se ca intre reclamant si parata de rang I au fost raporturi juridice de munca,iar parata nu si-a indeplinit obligatia contractuala de a achita angajatului contravaloarea orelor suplimentare prestate in perioada de referinta.
     Impotriva hotararii au declarat recurs reclamantul si parata S.C. "P.B." S.R.L. R.V.  si, intrucat motivele invocate in calea de atac sunt asemanatoare, urmeaza a fi grupate si analizate impreuna.
     Critica adusa hotararii pronuntata de tribunal a vizat in principal modul in care expertul a stabilit cuantumul drepturilor pretinse de reclamant precum si incalcarea principiului disponibilitatii, care guverneaza procesul civil.
     In urma examinarii cauzei, atat prin prisma motivelor invocate in scris de parti, cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. si art. 306 alin. 2 C. pr. civ. se constata ca recursurile sunt fondate urmand a fi admise conform art. 304 pct. 5 C. pr. civ. combinat cu art. 312 alin. 3 si 4 C. pr. civ.
     Va fi casata hotararea recurata iar cauza va fi retinuta pentru rejudecare in fond, urmand a se fixa termen la 13.09.2006, pentru cand se va dispune citarea partilor.
     Prin actiunea introductiva astfel cum a fost precizata reclamantul a pretins obligarea paratelor la plata drepturilor banesti cuvenite pentru orele suplimentare prestate in perioada 20.12.2004-19.03.2005, a contravalorii bonusurilor suplimentare aferente perioadei ianuarie-martie 2005, precum si a bonusului aferent lunii decembrie 2004 in cuantum de 1,25% din media bonusului agentilor, intrucat cu rea credinta paratele nu si-au indeplinit obligatiile asumate prin contractul de munca. 
     In conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 din Codul Muncii, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara.
     Posibilitate existentei unei durate zilnice a timpului de munca mai mare de 8 ore este reglementata si de prevederile art. 112 din Codul Muncii, cu precizarea ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. 
     Aceasta reglementare a avut ca sursa dreptul comunitar (Directiva nr. 2003/88 din 4.11.2003, referitoare la unele aspecte ale organizarii timpului de munca, ce a inlocuit Directiva nr. 93/104 din 22.06.2000), insa pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil,perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni, conform art. 111 alin. 21 din Codul Muncii.    
     La stabilirea perioadelor de referinta mentionate nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca (art. 111 alin. 22).
     Cele mentionate anterior nu au fost avute in vedere de expertiza contabila efectuata in cauza si insusita de instanta, motiv pentru care se apreciaza ca tribunalul nu a solutionat in fond pricina, fiind deci necesara efectuarea unei noi expertize contabile prin care aceste aspecte sa fie clarificate.  
     In cadrul rejudecarii in fond urmeaza a fi verificata si temeinicia celorlalte motive invocate de parti in calea de atac.
     Pentru considerentele expuse s-au apreciat ca fondate recursurile declarate de in cauza.