Actiune in evacuarea chiriasilor intemeiata pe dispozitiile O.U.G. nr. 40/1999, privind incheierea unui nou contract de inchiriere sau prelungirea de drept a acestuia, dupa data de 8 aprilie 2004.

Actiune in evacuarea chiriasilor intemeiata pe dispozitiile O.U.G. nr. 40/1999. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 10 si 11 din O.U.G. nr. 40/1999, privind incheierea unui nou contract de inchiriere sau prelungirea de drept a acestuia, dupa data de 8 aprilie 2004.
      
      
      
      Constitutie - art. 20 alin. 2
      Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.  - art. 1
      
     Potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie in situatia in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
     Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
     Prin urmare, dispozitiile legii interne (O.U.G. nr. 40/1999) privind reinoirea sau prelungirea de drept a contractelor de inchiriere nu mai este posibila, dupa 8 aprilie 2004.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia  nr. 1131 din 11 mai  2006
     
     Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Arad la 27 iulie 2005, reclamantii S.H.D. si S.A.H. au solicitat in contradictoriu cu paratii R.M. si C.C. rezilierea contractului de locatiune si evacuarea paratilor din imobilul inscris in C.F. Arad, cu motivarea ca imobilul le-a fost restituit reclamantilor la data de 25.07.2002 si ca in prezent este ocupat de parati, desi contractul de locatiune a expirat la data 08.04.2004.
     Prin sentinta civila nr. 6184 din 29 noiembrie 2005, Judecatoria Arad a respins actiunea reclamantilor, retinand ca imobilul a fost restituit reclamantilor in temeiul Legii nr. 10/2001, iar la data restituirii paratii ocupau apartamentul nr. 8 al imobilului, insa reclamantii au refuzat sa incheie un nou contract de inchiriere, context in care vechiul contract s-a prelungit de drept pe o perioada de 5 ani.
     In calea de atac a apelului, reclamantii au criticat hotararea primei instante, pentru aceea ca durata contractului de inchiriere incheiat de parati cu S.C. "R." S.A. A. a expirat la data de 8 aprilie 2004, adica la expirarea termenului de 5 ani prevazut de O.U.G. nr. 40/1999.
     Prin decizia civila nr. 96 din 7 martie 2006, Tribunalul Arad a admis apelul reclamantilor si a schimbat sentinta, dispunand evacuarea paratilor din imobil, retinand incidenta dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 44 din Constitutie si art. 480 C. civ.
     Totodata, instanta de apel a avut in vedere ca dispozitiile art. 10 si 11 din O.U.G. nr. 40/1999 sunt aplicabile numai pana la expirarea termenului de 5 ani prevazut de O.U.G. nr. 40/1999 si ca acest termen a fost stabilit de legiuitor tocmai pentru realizarea protectiei temporare a chiriasilor.
     In ceea ce priveste prelungirea de drept a contractului de inchiriere incheiat anterior, instanta de apel a considerat ca dispozitiile art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999 sunt pe deplin aplicabile, insa numai pana la data de 8 aprilie 2004, precizand ca o alta interpretare a prevederilor sus amintite ar presupune prelungirea la infinit a vechiului contract de inchiriere si implicit incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor.
     Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii, care au invocat dispozitiile art. 304 pct. 4 si 9 C. pr. civ., aratand ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, iar hotararea a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor O.U.G. nr. 40/1999.
     Prin decizia civila nr. 131 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul paratilor, cu motivarea ca intre reclamant si parati nu s-a incheiat un nou contract de inchiriere, ci vechiul contract s-a prelungit pana la data de 8 aprilie 2004, iar cu un an inaintea expirarii contractului de inchiriere, reclamantii i-au notificat pe parati ca refuza sa prelungeasca contractul de inchiriere.
     Instanta de recurs a apreciat ca in mod corect instanta de apel a dat prioritate dispozitiilor cuprinse in art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fata de dispozitiile art. 11 alin. 2 din Constitutie care prevad ca "tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern", fata de prevederile art. 20 alin. 1 din Constitutie care stipuleaza ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si fata de art. 20 alin. 2 din Constitutie care precizeaza ca, in situatia in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
     In fine, instanta de recurs a stabilit ca trimiterile facute de Tribunal, in motivarea sentintei sale, la reglementarile cuprinse in art. 1 din Protocolul nr. 1 la  C.E.D.O., nu imbraca forma unor exceptii de neconstitutionalitate care sa necesite sesizarea Curtii Constitutionale, ci constituie doar argumente juridice avute in vedere de catre instanta la motivarea solutiei, context in care, in mod gresit s-a sustinut incidenta art. 304 pct. 4 C. pr. civ., in sensul ca instanta de apel ar fi depasit atributiile puterii judecatoresti si s-ar fi pronuntat asupra constitutionalitatii unor acte normative.
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      1