Imobil. Expropriere in baza Decretului nr. 241/1949. Invocarea nevalabilitatii titlului statului. Persoana indreptatita.

Imobil. Expropriere in baza Decretului nr. 241/1949. Invocarea nevalabilitatii titlului statului. Persoana indreptatita.
      
      
      
      
      Legea nr. 10/2001 - art. 3 lit. c
      O.U.G. nr. 94/2000 modificata prin Legea nr. 501/2002 si O.U.G. nr. 184/2002 - art. 1
     
     In situatia in care imobilul a fost expropriat de la o fundatie si nu de la un centru de cult, iar reclamanta nu a facut dovada transmisiunii in persoana sa a drepturilor procesuale ale respectivei fundatii, ea nu are calitatea de persoana indreptatita in sensul art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia  nr. 934/R din 13 aprilie 2006
     
     Prin sentinta civila nr. 917 din 26 februarie 2004, Judecatoria Arad a respins actiunea civila formulata de reclamanta Fundatia "C." B. impotriva paratilor S.C. "S." S.R.L., Statul Roman prin Consiliul Local A., Primaria A. prin Primar si Municipiul A., avand ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului Statului Roman cu privire la imobilul inscris in C.F. 5370 A., nr. top. 893 si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intervenit intre parti cu privire la acelasi imobil.
     Prima instanta a retinut ca imobilul in litigiu a fost proprietatea Orfelinatului de Fete "Fundatia F.E.", imobil expropriat prin  Decretul nr. 241/3.06.1949 si dat in folosinta Ministerului Sanatatii care, la randul sau, l-a dat Spitalului de Obstetrica si Ginecologie A.
     S-a mai retinut ca prin sentinta civila nr. 4399 din 12 iulie 2000, definitiva si irevocabila, parata S.C. "S." S.R.L. A. a devenit proprietara apartamentului nr. 6 din imobil, ca urmare a dezmembrarii imobilului si incheierii contractului de vanzare-cumparare.
     In ce o priveste pe reclamanta, Judecatoria a stabilit ca aceasta s-a infiintat prin sentinta civila nr. 60 din 5 martie 1998 a Curtii de Apel Bucuresti si ca are drept scop revendicarea bunurilor ce au apartinut cultului mozaic si care au fost preluate de catre Statul Roman, context in care s-a considerat ca reclamanta are calitate procesuala activa in cauza.
     Pe fond, instanta a stabilit ca imobilul a fost preluat de stat cu titlu, prin exproprierea facuta in baza Decretului nr. 241/1949, ca dispozitiile art. 46 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, intrucat contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate s-a solicitat a fi constatata, a fost incheiat in temeiul unei hotarari judecatoresti care a intrat in puterea lucrului judecat.
     Impotriva sentintei au declarat apeluri reclamanta si parata S.C. "S." S.R.L. A.
     Prin decizia civila nr. 998 din 13 mai 2004, pronuntata in dosar nr. 3180/C/2004, Curtea de Apel Timisoara a respins apelul reclamantei si a admis apelul paratei S.C. "S." S.R.L. A., in sensul ca a schimbat in parte sentinta civila si a obligat-o pe reclamanta sa plateasca paratei S.C. "S." S.R.L. A. suma de 15.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000, modificata prin Legea nr. 501/2002 si art.6 din O.U.G. nr. 184/2002.
     Ca, O.U.G. nr. 94/2000 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 4.07.2000, urmand sa intre in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, deci de la data de 4.09.2000.
     Intrucat actul de vanzare-cumparare a fost incheiat la 14.08.2000 in baza unei hotarari judecatoresti pronuntate la 12.07.2002, nu se poate sustine ca prima instanta ar fi ignorat dispozitiile acestui act normativ care nu retroactiveaza si deci, nu este aplicabil spetei.
     S-a mai retinut ca la data incheierii contractului de vanzare-cumparare cu parata 1, nu existau impedimente legale la instrainare, iar la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 94/2000, actul juridic atacat si-a produs deja efectele.
     Referitor la reaua-credinta a partilor contractante, instanta de apel a stabilit ca incheierea contractului de vanzare-cumparare s-a facut in baza unei hotarari judecatoresti, deci conduita partilor a fost stabilita de instanta.
     Cu privire la apelul paratei, instanta de apel, a conchis ca parata apelanta S.C. "S." S.R.L. a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecata si ca in raport de art. 274 C. pr. civ., paratei i se cuveneau aceste cheltuieli, cata vreme actiunea reclamantei a fost respinsa.
     Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.
     In motivarea recursului s-a invocat incidenta art. 304 pct. 5 C. pr. civ., in sensul ca prin hotararea data instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C. pr. civ.
     Recurenta a sustinut ca nu a avut cunostinta de faptul ca parata a declarat apel, iar necomunicarea apelului este dovedita cu fila de citatie in care nu se mentioneaza anexarea unui exemplar din apelul motivat.
     S-a aratat ca art. 289 alin. 2 C. pr. civ., prevede obligativitatea comunicarii unei copii de pe motivele de apel, iar art. 291 alin. 2 C. pr. civ., prevede ca in situatia in care intimatul lipseste la prima zi de infatisare, iar instanta constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, se dispune amanarea cauzei cu implinirea cerintelor art. 114 alin. 3 C. pr. civ.
     O alta critica adusa hotararii este cea prevazuta de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., respectiv hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.
     Astfel, s-a sustinut ca instanta a omis sa cerceteze problema nevalabilitatii titlului statului retinand doar valabilitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul Roman si parata S.C. "S." S.R.L. A.
     Un alt motiv de recurs invocat, a fost cel prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., respectiv hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
     S-a sustinut ca imobilul in litigiu, avand natura juridica a unui imobil care a apartinut unui cult religios si care intra sub incidenta O.U.G. nr. 94/29.06.2000 nu putea fi instrainat, intrucat toate instrainarile efectuate de Statul Roman dupa publicarea in Monitorul Oficial al O.U.G. nr. 94/2000, la data de 4.07.2000, sunt lovite de nulitate absoluta.
     Ca, dupa publicarea acestei ordonante in Monitorul Oficial, nimeni nu mai poate invoca buna-credinta in apararea sa chiar daca actul normativ urma sa intre in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial.
     Pe de alta parte, imobilul fiind preluat fara titlu valabil, nici dobanditorul nu putea dobandi un drept de proprietate de la un neproprietar, intrucat nimeni nu putea transmite mai multe drepturi decat are el insusi.
     In fine, s-a mai sustinut ca instanta de apel a omis sa analizeze faptul ca reclamanta nu a fost parte in hotararea judecatoreasca pronuntata, ca fata de terti nu exista autoritate de lucru judecat, tertul putand actiona pe calea unei actiuni principale.
     Prin intampinare parata a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a reiterat exceptiile invocate atat in fata primei instante, cat si in fata instantei de apel.
     A sustinut ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, intrucat nu a facut dovada transmisiunii drepturilor procesuale de la Fundatia "E.F." Arad la Fundatia "C." B., ca proprietatea revendicata a apartinut unei fundatii, nicidecum unui cult religios, iar potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2002, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 501/2002, retrocedarea se face fostilor proprietari, adica cultelor religioase si nu altor persoane juridice.
     S-a sustinut de asemenea ca actiunea este si inadmisibila, intrucat a fost motivata in drept cu prevederile Legii nr. 501/2002, iar recursul este nefondat.
     Analizand legalitatea hotararii recurate, in raport de motivele de recurs invocate si dispozitiile cuprinse in art. 304 C. pr. civ., Curtea l-a respins ca nefundat, insa pentru urmatoarele considerente:
     Reclamanta a fost infiintata prin sentinta civila nr. 60/A din 5 martie 1998, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, cu scopul de a revendica bunurile imobiliare ce au apartinut comunitatii evreiesti.
     Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de Stat fara titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora.
     Art. 1 din O.U.G. nr. 94 din 26 iunie 2000, asa cum a fost modificata prin Legea 501 din 11 iunie 2002, prevede ca "se retrocedeaza fostilor proprietari _, imobilele care au apartinut cultelor religioase din Romania si care au fost preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu de catre Statul Roman".
     La art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 se prevede ca, sunt indreptatite, in intelesul acestei legi, la masuri reparatorii constand in restituirea in natura, sau dupa caz, prin echivalent _ c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6.03.1945; indreptatirea la masurile reparatorii este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a acestei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fi fost interzisa sau intrerupta in perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22.12.1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa.
     Referindu-se la "persoanele indreptatite la restituire", textele enuntate se refera la "fostii proprietari sau mostenitorii acestora".
     Problema juridica din speta este aceea a titlului sub care reclamanta actioneaza in justitie, daca aceasta este titulara dreptului subiectiv, cu alte cuvinte, daca reclamanta are sau nu legitimare procesuala activa asa cum este ea definita ca fiind "puterea in virtutea careia o persoana exercita actiunea in justitie".
     Reclamanta nu a facut dovada calitatii procesuale active, in sensul ca nu a probat existenta identitatii intre persoana sa si titularul dreptului in raportul juridic dedus judecatii si nu a facut dovada transmisiunii drepturilor procesuale de la Fundatia "E.F." la  Fundatia "C." B., care de altfel,  nu este un centru de cult si deci nu are calitatea de a revendica imobilul in temeiul Legii nr. 501/2002.
     Din analiza statului Fundatiei "C.", rezulta ca scopul acesteia, (pct. 3 lit. a din statut) il constituie, "formularea cererilor de retrocedare a bunurilor imobile comunitare evreiesti, inclusiv a celor detinute in trecut de comunitatile si organizatiile evreiesti si de institutiile publice evreiesti, care au fost confiscate, nationalizate sau trecute in patrimoniul Statului Roman prin constrangere".
     Din analiza extrasului C.F. 5730 A., rezulta ca proprietar al imobilului litigios este Orfelinatul izraelit de Fete - Fundatiunea "E.F.", iar comunitatea izraelita bisericeasca din Arad, a detinut doar un drept de administrare asupra acestui imobil.
     Vazand ca in speta, reclamanta nu a facut dovada indeplinirii cerintelor art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.
     Ca, proprietatea imobilului revendicat de reclamanta a apartinut unei fundatii si nu cultului religios mozaic.
     Ca, O.U.G. nr. 94/2000 arata la art. 1 pct. 3 ca "prin centre de cult se intelege institutia cu sediul in Romania, care coordoneaza toate unitatile locale ale unui cult religios.
     Intrucat, Orfelinatul izraelit de Fete - Fundatia "E.F.", nu a apartinut cultului mozaic in proprietate, fiind doar administrata de Comunitatea izraelita bisericeasca din Arad, nefiind aplicabile prevederile art. 6 pct. IV din O.U.G. nr. 184/2002, iar art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 asa cum a fost modificat prin Legea nr. 501/2002, prevede ca retrocedarea se face fostilor proprietari in conditiile in care proprietatea imobilelor a apartinut cultelor religioase.
     Curtea a stabilit ca reclamanta nu are calitate procesuala activa si nu poate revendica imobilul nici in baza Legii nr. 10/2001 si nici in baza O.U.G. nr. 94/2000 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002.
     
      
     Nota: O.U.G. nr. 94/2000 a fost republicata in baza art. V din Titlul II al Legii nr. 247/2005 care a si modificat-o.
     
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      5