Cerere compensare suma
(Decizie nr. 933 din data de 29.06.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele :
Prin sentinta civila nr. 5260/14.12.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale , Contencios Administrativ si Fiscal a respins contestatia formulata de reclamanta SC SCHINDLER Romania SRL in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
Pentru a se pronunta, astfel instanta de fond a retinut ca OG nr.70/1994 modificata de OUG nr.217/1999 prevede conditiile ce trebuie indeplinite de beneficiarii facilitatilor reglementate de art.7 si anume incasarea sumei intr-un cont bancar din Romania de venituri in valuta, veniturile respective sa provina din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, iar sumele aferente facilitatilor sa fie repartizate ca surse proprii, deci sa aiba o destinatie precisa.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a respectat ultima conditie , pastrand suma in soldul contului 117 "Rezultat reportat" la sfarsitul anului 2000, desi conform art. 19 (2) din Legea nr.82/1991 era obligata sa repartizeze profitul in contabilitate pe destinatii, conform legii.
S-a mai retinut ca HG nr.1394/2000 si HG nr.402/2000 se refera la alte situatii si nu la situatia din speta, privind diferenta de cota redusa de impozit pe profit de 5% si cota standard de 25%.
Instanta de fond retine ca suma care face obiectul contestatiei este de 6.347 lei, iar cealalta suma de 116.049 lei la care face referire reclamanta nu este cuprinsa in decizia de impunere contestata , iar organul de control in mod corect nu a tinut cont de aceasta suma solicitata a fi compensata , conform art.175 din OG nr.92/2003.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticand-o ca nelegala si netemeinica .
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta arata ca in mod gresit instanta de fond a respins capatul de cerere referitor la diferenta de impozit pe profit rezultata din diferenta intre cota de 25% si cea de 5% aplicata asupra profitului impozabil care corespunde ponderii veniturilor din export in volumul total al veniturilor.
Sustine ca instanta de fond a gresit motivand sentinta prin faptul ca suma de 116.049 lei , impozit pe profit pe anul 2001 platit suplimentar de societate ca urmare a declararii ca impozabile a veniturilor financiare din reevaluarea disponibilitatilor in valuta la 31.12.2001 nu ar fi fost retinut in actul de control.
Cea de-a treia critica adusa sentintei atacate priveste solutia de respingere a solicitarii de compensare a sumelor contestate cu suma de 116.049 lei platita nejustificat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Potrivit art.7 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit astfel cum a fost modificat si completat prin OUG nr.217/1999 "contribuabilii care au incasat printr-un cont bancar din Romania venituri in valuta din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie , direct sau prin contract de comision, precum si din prestari de servicii platesc o cota de impozit pe profit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in volumul total al veniturilor. Reducerea se calculeaza lunar , iar sumele aferente acesteia se repartizeaza ca surse proprii de finantare".
Prin Instructiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit , aprobate prin HG nnr.402/2000 s-a dispus ca in vederea aplicarii acestei facilitati se va intocmi o situatie privind veniturile incasate din export. In acest sens , recurenta reclamanta avea obligatia sa determine lunar ponderea veniturilor incasate din export in volumul total al veniturilor inregistrate, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991. Cota de 5% se aplica asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat si evidentiat lunar , cumulat de la inceputul anului fiscal.
Actul normativ mai prevede ca suma aferenta diferentei de impozit rezultata din cota de 25% si 5% se evidentiaza separat, extracontabil , iar la sfarsitul anului aceasta se regularizeaza si se repartizeaza ca sursa proprie de finantare.
Rezulta ca OG nr.70/1994 modificata prin OUG nr.217/1999 prevede expres conditia repartizarii sumei aferente diferentei de impozit ca sursa proprie de finantare astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
Sustinerea recurentei reclamante in sensul ca nu se precizeaza temeiul juridic al aplicarii sanctiunii , iar organele fiscale se substituie legiuitorului prin crearea unei sanctiuni inexistente nu este intemeiata.
Legea prevede si conditia repartizarii diferentei rezultata ca sursa proprie de finantare , iar recurenta reclamanta nu a indeplinit aceasta conditie , cu consecinta pierderii beneficiului facilitatii, considerandu-se ca facilitatea nu a fost acordata ab initio (de la inceput) si nu ca o sanctiune.
Sustinerea recurentei in sensul ca solutia era de a evidentia contabil sursa de finantare in cuantum egal cu suma rezultata in urma facilitatii acordate pe seama rezultatului reportat nu poate fi retinuta. Desi suma reprezentand facilitatea nu a fost repartizata actionarilor la data controlului , ea aflandu-se in continuare in contul nr.117, repartizarea la data controlului nu mai este posibila, in raport de prevederile legale anterior aratate. Acestea dispun ca la sfarsitul fiecarui an sa se repartizeze suma ca sursa proprie de finantare , iar in speta este vorba despre o suma din anul 2000 constatata la control in anul 2005.
Cea de-a doua critica adusa sentintei instantei de fond este de asemenea neintemeiata.
Prin sentinta atacata s-a consemnat situatia ca suma de 116.049 lei nu a fost stabilita de organele de control , aceasta a fost stabilita de insasi reclamanta printr-o declaratie rectificativa , iar potrivit art.175 din OG nr.92/2003 obiectul contestatiei il constituie doar sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat .
Faptul ca organul de control a tinut cont de rectificarea facuta de recurenta reclamanta dar a constatat alte diferente de impozit pe profit si anume 6.347 lei pentru anul 2001, sau cumulat 116.688 lei pentru anii 2000 - 2004 , obiectul contestatiei la instanta de fond si anterior la Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate viza doar sumele stabilite prin actul contestat si cele indicate de recurenta reclamanta.
In raport de cele retinute anterior, apare nefondata si cea de-a treia critica adusa sentintei instantei de fond privind compensarea sumei de 116.049 lei ce nu a fost stabilita de organul de control.
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Curtea constatand ca nu exista motive de casare ori modificare analizate si din oficiu conform art.3041 Cod procedura civila, in temeiul art.312 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamanta SC SCHINDLER Romania SRL impotriva sentintei civile nr. 5260/14.12.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale , Contencios Administrativ si Fiscal , in dosarul nr.7471/CA/2005, in contradictoriu cu intimata reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 19.06.2005.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Duican Doina Cosma Carmen Paun Luiza Maria
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele :
Prin sentinta civila nr. 5260/14.12.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale , Contencios Administrativ si Fiscal a respins contestatia formulata de reclamanta SC SCHINDLER Romania SRL in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
Pentru a se pronunta, astfel instanta de fond a retinut ca OG nr.70/1994 modificata de OUG nr.217/1999 prevede conditiile ce trebuie indeplinite de beneficiarii facilitatilor reglementate de art.7 si anume incasarea sumei intr-un cont bancar din Romania de venituri in valuta, veniturile respective sa provina din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, iar sumele aferente facilitatilor sa fie repartizate ca surse proprii, deci sa aiba o destinatie precisa.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a respectat ultima conditie , pastrand suma in soldul contului 117 "Rezultat reportat" la sfarsitul anului 2000, desi conform art. 19 (2) din Legea nr.82/1991 era obligata sa repartizeze profitul in contabilitate pe destinatii, conform legii.
S-a mai retinut ca HG nr.1394/2000 si HG nr.402/2000 se refera la alte situatii si nu la situatia din speta, privind diferenta de cota redusa de impozit pe profit de 5% si cota standard de 25%.
Instanta de fond retine ca suma care face obiectul contestatiei este de 6.347 lei, iar cealalta suma de 116.049 lei la care face referire reclamanta nu este cuprinsa in decizia de impunere contestata , iar organul de control in mod corect nu a tinut cont de aceasta suma solicitata a fi compensata , conform art.175 din OG nr.92/2003.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticand-o ca nelegala si netemeinica .
In dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta arata ca in mod gresit instanta de fond a respins capatul de cerere referitor la diferenta de impozit pe profit rezultata din diferenta intre cota de 25% si cea de 5% aplicata asupra profitului impozabil care corespunde ponderii veniturilor din export in volumul total al veniturilor.
Sustine ca instanta de fond a gresit motivand sentinta prin faptul ca suma de 116.049 lei , impozit pe profit pe anul 2001 platit suplimentar de societate ca urmare a declararii ca impozabile a veniturilor financiare din reevaluarea disponibilitatilor in valuta la 31.12.2001 nu ar fi fost retinut in actul de control.
Cea de-a treia critica adusa sentintei atacate priveste solutia de respingere a solicitarii de compensare a sumelor contestate cu suma de 116.049 lei platita nejustificat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Potrivit art.7 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit astfel cum a fost modificat si completat prin OUG nr.217/1999 "contribuabilii care au incasat printr-un cont bancar din Romania venituri in valuta din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie , direct sau prin contract de comision, precum si din prestari de servicii platesc o cota de impozit pe profit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in volumul total al veniturilor. Reducerea se calculeaza lunar , iar sumele aferente acesteia se repartizeaza ca surse proprii de finantare".
Prin Instructiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit , aprobate prin HG nnr.402/2000 s-a dispus ca in vederea aplicarii acestei facilitati se va intocmi o situatie privind veniturile incasate din export. In acest sens , recurenta reclamanta avea obligatia sa determine lunar ponderea veniturilor incasate din export in volumul total al veniturilor inregistrate, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991. Cota de 5% se aplica asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat si evidentiat lunar , cumulat de la inceputul anului fiscal.
Actul normativ mai prevede ca suma aferenta diferentei de impozit rezultata din cota de 25% si 5% se evidentiaza separat, extracontabil , iar la sfarsitul anului aceasta se regularizeaza si se repartizeaza ca sursa proprie de finantare.
Rezulta ca OG nr.70/1994 modificata prin OUG nr.217/1999 prevede expres conditia repartizarii sumei aferente diferentei de impozit ca sursa proprie de finantare astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
Sustinerea recurentei reclamante in sensul ca nu se precizeaza temeiul juridic al aplicarii sanctiunii , iar organele fiscale se substituie legiuitorului prin crearea unei sanctiuni inexistente nu este intemeiata.
Legea prevede si conditia repartizarii diferentei rezultata ca sursa proprie de finantare , iar recurenta reclamanta nu a indeplinit aceasta conditie , cu consecinta pierderii beneficiului facilitatii, considerandu-se ca facilitatea nu a fost acordata ab initio (de la inceput) si nu ca o sanctiune.
Sustinerea recurentei in sensul ca solutia era de a evidentia contabil sursa de finantare in cuantum egal cu suma rezultata in urma facilitatii acordate pe seama rezultatului reportat nu poate fi retinuta. Desi suma reprezentand facilitatea nu a fost repartizata actionarilor la data controlului , ea aflandu-se in continuare in contul nr.117, repartizarea la data controlului nu mai este posibila, in raport de prevederile legale anterior aratate. Acestea dispun ca la sfarsitul fiecarui an sa se repartizeze suma ca sursa proprie de finantare , iar in speta este vorba despre o suma din anul 2000 constatata la control in anul 2005.
Cea de-a doua critica adusa sentintei instantei de fond este de asemenea neintemeiata.
Prin sentinta atacata s-a consemnat situatia ca suma de 116.049 lei nu a fost stabilita de organele de control , aceasta a fost stabilita de insasi reclamanta printr-o declaratie rectificativa , iar potrivit art.175 din OG nr.92/2003 obiectul contestatiei il constituie doar sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat .
Faptul ca organul de control a tinut cont de rectificarea facuta de recurenta reclamanta dar a constatat alte diferente de impozit pe profit si anume 6.347 lei pentru anul 2001, sau cumulat 116.688 lei pentru anii 2000 - 2004 , obiectul contestatiei la instanta de fond si anterior la Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate viza doar sumele stabilite prin actul contestat si cele indicate de recurenta reclamanta.
In raport de cele retinute anterior, apare nefondata si cea de-a treia critica adusa sentintei instantei de fond privind compensarea sumei de 116.049 lei ce nu a fost stabilita de organul de control.
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Curtea constatand ca nu exista motive de casare ori modificare analizate si din oficiu conform art.3041 Cod procedura civila, in temeiul art.312 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamanta SC SCHINDLER Romania SRL impotriva sentintei civile nr. 5260/14.12.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII -a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale , Contencios Administrativ si Fiscal , in dosarul nr.7471/CA/2005, in contradictoriu cu intimata reclamanta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti .
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 19.06.2005.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Duican Doina Cosma Carmen Paun Luiza Maria
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate – respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007