Functionar public cu statut special - politist local. Dreptul la compensarea cu timp liber a muncii prestate in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale . Dreptul la despagubiri conform art. 42 din legea nr. 188/1999 . Nelegalitate.

Prin actiunea formulata de reclamantul  X  reprezentat legal  prin Sindicatul  Administratiei  Publice  Forta  Legii  , in calitate de politist local  s -a solicitat obligarea  angajatorului  la  acordarea  unor despagubiri  egale  cu contravaloarea  zilelor de munca  lucrate  in zilele  declarate  libere potrivit legii. 
Prin sentinta nr.3549 din 10 decembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.14046/63/2014, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul X prin SINDICATUL ADMINISTRATIEI PUBLICE FORTA LEGII, in contradictoriu cu parata  POLITIA LOCALA CRAIOVA.
Impotriva sentintei nr. 3540 din 10 decembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.14046/63/2014, a formulat recurs SINDICATUL ADMINISTRATIEI PUBLICE FORTA LEGII reprezentant legal al  reclamantului X ,aratand ca a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, fiind incident cazul de recurs  prev.de art.  488  alin.1 pct.8  NCPC
 In motivare recurentul  arata  ca   in calitate  de functionar public - politist local, are o durata normala a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana - conform art. 33 al. 1 din Legea nr. 188/1999, rep., pe care insa in cadrul institutiei parate o realizeaza in schimburi, in baza unui program rotativ de lucru de regula de 8 ore /zi, de tip continuu, beneficiind de o repartizare a timpului de munca in cadrul saptamanii cu doua zile de repaus, in temeiul art. 33 alin. (1) din lege.
In perioada care face obiectul acestei cauze, recurentul-reclamant a lucrat, in cadrul schimbului normal de lucru, in zile de repaus saptamanal si de sarbatori legale, in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.
Pentru aceasta perioada, prin legile speciale anuale de salarizare (Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013), legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar care isi desfasoara activitatea in zilele in care nu se lucreaza "in cadrul schimbului normal de lucru" (sau in afara acestui cadru) sa beneficieze de compensare cu timp liber corespunzator (platit), notiune asimilata celei de recuperare, prev. de art. 33 alin (2) teza I din Legea nr. 188/1999 rep.
Astfel, recurentului nu i s-a asigurat recuperarea prin timp liber corespunzator platit a orelor astfel lucrate in perioada care face obiectul cauzei, asa cum prevede legea.
Masura recuperarii cu timp liber corespunzator este distinct prevazuta de lege prin dispozitiile art. 33 al.2 din Lg. 188/1999 rep.- si nu se refera la cele doua zile libere (neplatite) la care toti functionarii publici au dreptul saptamanal si la care si recurentul-reclamant avea dreptul in temeiul art. 33 al.1 din lege.
Datorita specificului activitatii de politie locala, dar si programului sau special de lucru - in schimburi, inclusiv weekend si sarbatori legale, recurentul-reclamant avea in plus dreptul sa se bucure de reglementarea distincta a art. 33 alin. (2) din lege, in sensul de a primi recuperare (timp liber platit) in zilele urmatoare, in care figura in grafic cu activitate.
Intimata-parata a motivat in fata instantei, invocand personalul insuficient, aspect de natura a intari ipoteza necompensarii acestor ore cu timp liber, pe care instanta trebuia sa il constate.
In concluzie, actiunea formulata de recurent este intemeiata in drept, iar dreptul reclamantului la compensarea cu timp liber corespunzator a activitatii desfasurate de acesta in perioada care face obiectul litigiului, in cadrul schimbului normal de lucru, in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale trebuie sa fie constatat tinand seama de prevederile legale in vigoare in perioada care face obiectul litigiului, precum si de imprejurarea de fapt a necompensarii acestor ore.
 Referitor la aplicabilitatea dispozitiilor Codului Muncii, a "normelor speciale de
reglementare a salarizarii personalului platit din fonduri publice" si a dispozitiilor art.
117 din Legea nr. 188/1999, rep., recurentul a sustinut ca intre temeiurile legale invocate in cuprinsul cererii de chemare in judecata nu exista nicio incompatibilitate pe care instanta sa-si fi motivat solutia de respingere a cererii.
. Referitor la afirmatia ca "politistul local isi desfasoara activitatea intr-un
program de lucru atipic", a aratat ca acest considerent nu rezida din niciun temei legal pe care instanta sa-l fi identificat si care ar anula drepturile reclamantului consfintite prin lege, de a beneficia de compensare cu timp liber si, respectiv, de a fi despagubit pentru prejudiciul material suferit prin neplata muncii prestate in beneficiul intimatei-parate.
Un ultim motiv de recurs vizeaza aplicarea  gresita a disp. art. 42 din legea nr-188/1999 r  , recurentul  considerand  ca  sunt indeplinite conditiile  angajarii  raspunderii pentru  prejudicii  suferite  de reclamant  .  Apreciaza  ca  este certa  culpa  angajatorului  si  prejudiciul suferit 
Pentru aceste motive, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat si motivat in drept, intemeiat pe prevederile legale mai sus invocate.
In temeiul prevederilor art. 411 noul Cod proc.civ., recurentul a solicitat judecarea in lipsa.
La data de 11 februarie 2015, intimata parata Politia Locala a Municipiului Craiova a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntate de Tribunalul Dolj.
Recurentul reclamant nu a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare.
Decizia  Curtii  de Apel  Craiova .
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea, in acord cu instanta de fond, a constatat ca sistemul de salarizare al politistilor locali este cel aplicabil personalului din sectorul bugetar, situatie ce rezulta din prevederile art. 16 alin.1 din Legea nr. 155/2010 a politiei locale. In atare situatie  devin aplicabile prevederile art. 33 alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, conform carora" durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este, de regula, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana".
In ceea ce priveste incidenta disp. alin. 2, potrivit carora "pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la recuperarea sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100%   nu poate depasi 360 intr-un an", Curtea  a constatat ca, pe intreaga perioada  care face obiectul litigiului dedus judecatii, salarizarea functionarilor publici, categorie din care face parte si recurenta reclamanta, a fost reglementata, cum corect a retinut si instanta de fond, de Legea  cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice (perioada 01.01-31.12.2011), O.U.G. nr. 80/2010, aprobata prin Legea nr. 283/2010, pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar (perioada 01.01.-31.12.2012), O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare (perioada 01.01.-31.12.2013), respectiv O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice (perioada 01.01.-31.12.2014). Asadar, pentru perioada 2011-2014 sunt incidente aceste prevederi legale, dispozitiile art. 33  alin.2 din Legea nr. 188/1999 ramanand fara aplicabilitate.
Prin dispozitiile art. 9 alin.1 din Legea nr. 285/2010, art. 7 din Legea nr. 283/2011,art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, respectiv art. 9 alin.1 din O.U.G. nr. 103/2013 legiuitorul a stabilit ca, munca suplimentara  efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber.
Din economia acestor dispozitii legale, rezulta, fara putinta de tagada, ca, in perioada dedusa judecatii, pentru activitatea prestata, in cadrul schimbului normal de lucru, in zile de repaus saptamanal si sarbatori legale, legiuitorul a prevazut, ca unica forma de despagubire doar acordarea de timp liber corespunzator. In aceste conditii, solicitarea recurentei reclamante de acordare a sumelor de bani (despagubiri cum au fost intitulate de aceasta) corespunzatoare activitatii efectuate   in zilele in care nu i s-a acordat compensarea cu timp liber este lipsita de fundament, singura modalitate de recompensare a activitatii prestate in aceste zile fiind acordarea de timp liber.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului reclamant ca intimata parata avea obligatia ca, in raport de disp. art. 33 alin. 2 teza I din Legea nr. 188/1999 sa-i asigure recuperarea prin timp liber corespunzator platit a orelor astfel lucrate in perioada care face obiectul litigiului, Curtea constata ca este nefondata, intrucat, asa cum a retinut anterior, pe intreaga perioada supusa judecatii, salarizarea recurentei reclamante s-a facut in temeiului actelor normative sus- mentionate (ulterioare Legii nr. 188/1999), astfel ca prevederile legale invocate nu-si mai gasesc aplicabilitatea.
Mai retine Curtea ca prevederile legale privind salarizarea pentru perioada dedusa judecatii nu fac distinctie intre timp liber corespunzator platit si timp liber corespunzator neplatit, ci impun acordarea de timp liber corespunzator.
Sustinerea recurentului cum ca, pentru perioada depusa judecatii, pentru zilele de sarbatori legale lucrate, intimata parata avea obligatia de a-i asigura compensarea cu timp liber corespunzator, adica timp liber platit, fara a desfasura activitate este nefondata, pentru ca, asa cum Curtea a expus anterior, singura modalitate de compensare a activitatii desfasurate in aceste zile este acordarea de timp liber corespunzator. Solicitarea acestuia de acordare a timpului liber corespunzator insa platit echivaleaza, de fapt, cu acordarea sumelor de bani pentru activitatea prestata in aceste zile in situatia in care intimata parata nu-i acorda compensarea cu timp liber corespunzator.
In ceea ce priveste aplicabilitatea dispozitiilor Codului muncii, corect instanta de fond a retinut  ca nu-si gasesc aplicabilitatea. Astfel, in speta depusa judecatii, in privinta salarizarii functionarilor publici se aplica prevederile dispozitiilor legale privind salarizarea din sectorul bugetar iar nu cele din legislatia muncii.
Sub aspectul retinerii de catre instanta de fond a desfasurarii de catre politistul local a activitatii intr-un program de lucru atipic, respectiv ture sau schimburi, Curtea a  retinut ca acesta se stabileste de catre conducerea directiei si ca prestarea de catre politistul local a activitatii in ture sau schimburi pentru a acoperi activitatea de lucru 24 de ore din 24 rezulta din chiar obligatiile pe care acesta le are potrivit prevederilor Legii nr. 155/2010, dar si din scopul acestei legi.
Sustinerea recurentului reclamant cum ca aplicabile in cauza sunt prevederile art. 42 din Legea nr. 188/1999 este eronata. Astfel, in acord cu instanta de fond, Curtea a retinut ca aceste prevederi legale confera dreptul recurentului reclamant la pretinderea si acordarea de despagubiri pentru prejudiciul pe care acesta l-a suferit, din culpa autoritatii ori institutiei publice, in timpul atributiilor de serviciu, prejudiciu care nu are niciun fel de legatura cu drepturile de natura salariala ale functionarului public.
In ceea ce priveste gresita interpretare de catre instanta de fond a prevederilor art. 35 NCPC si, pe cale de consecinta, gresita respingere ca inadmisibil a primului capat de cerere, Curtea a constatat  ca recurentul reclamant a dorit sa obtina doar acordarea de despagubiri pentru activitatea prestata in zilele de repaus saptamanal sau in zilele de sarbatori legale in care nu se lucreaza, cerere in realizare de drepturi. Formuland un astfel de capat de cerere, in realizarea dreptului, un alt capat de cerere prin care se urmareste constatarea dreptului apare ca inadmisibil in raport de disp. art. 35 teza a II a NCPC, partea neavand deschisa si calea unei actiuni in constatarea dreptului atunci cand are deschisa calea unei actiuni in realizarea aceluiasi drept cum este cazul spetei dedusa judecatii.
 A retinut Curtea ca sustinerea acesteia de ingradire a dreptului de proprietate deoarece, in timpul sau liber platit, care trebuia sa i se acorde prin grija intimatei parate ca timp efectiv liber, a fost pus sa presteze activitate la institutie, fara a-i fi platita, astfel avand dreptul la despagubiri este nefondata, recurentul reclamant neavand un  bun in sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat aceasta nu este indreptatita la acordarea de astfel de despagubiri ci doar la compensarea cu timp liber.
Fata de cele expuse, Curtea a constatat ca instanta de fond a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza, contrar sustinerii recurentului reclamant, nefiind incident motivul de recurs prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, astfel ca, in temeiul disp. art. 496 alin.1 NCPC, va respinge calea de atac ca fiind nefondata.