Interpretarea dispozitiilor art. 3 din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 2 alin.1 lit.c din acelasi act normativ privind tutela administrativa exercitata de Prefect asupra actelor administrative emise de autoritati

 
  Prin sentinta nr.2702 din 06 octombrie 2014, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.3930/101/2014 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului Mehedinti in contradictoriu cu  paratii Primarul Comunei X, reprezentant al Unitatii Administrativ Teritoriale Comuna X si Y, ca neintemeiata.
Impotriva  acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurentul reclamant solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecand cauza sa admita cererea de chemare in judecata in sensul anularii dispozitiei contestate emisa de Primarul Comunei X, Judetul Mehedinti.
Recurentul reclamant a invederat, in esenta, ca, interpretarea  data de instanta de fond textului Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativa nu este justa. A mai aratat ca, potrivit dreptului administrativ, un act administartiv trebuie sa indeplineasca patru conditii, respectiv sa fie emis in forma si cu respectarea procedurii prevazute de lege, sa fie emis de autoritatea competenta si in limitele competentei sale, sa fie conform cu Constitutia, legile si actele normative in vigoare, sa fie conform cu interesul public urmarit de lege.
A mai aratat ca, desi Legea nr. 24/2000 reglementeaza tehnica legislativa la adoptarea actelor cu caracter normativ, dispozitiile acestei legi, devin incidente prin extensie si asupra actelor cu caracter individual, acestea supunandu-se acelorasi reguli de tehnica legislativa. Astfel, actele cu caracter individual nu sunt exceptate de la obligativitatea emiterii acestora in context cu legea si de a se respecta anumite reguli de tehnica legislativa la emiterea acestora.
A nu se interpreta in acest sens inseamna a se sustine ca, actele cu caracter individual sunt exceptate de la obligativitatea respectarii legilor privind conditiile de forma si fond necesare la intocmirea lor valabila, precum si de la obligativitatea motivarii acestora. In opinia sa, notiunea de lege trebuie luata intr-un sens larg incluzand toate actele normative care constituie forme de exprimare a normelor de drept.
De asemenea ca, prin dispozitia contestata  Primarul Comunei X a nesocotit nu numai principiile de drept administartiv prin care se consacra obligativitatea respectarii legii la emiterea actelor administrative dar si dispozitiile legilor in vigoare. A mai aratat ca, emitentul actului nu a precizat care este legea in aplicarea careia s-a emis. Totodata ca, nu a fost contrasemnata de catre secretarul primariei, aspect ce reprezinta un viciu de forma la emiterea actului. Din continutul acesteia nu rezulta care este salariul tarifar de incadrare, care este sporul de vechime care trebuia inclus in salariul de baza, care sunt celelate sporuri cu caracter permanent prevazute de lege. A mai aratat ca nu se face trimitere la gradul de salarizare, la clasa de salarizare, deoarece in functie de acestea, fiecare salariat in parte se incadreaza intr-o anumita grila de salarizare, conditii care ar permite salariatului sa verifice daca salariul este corect stabilit.
Totodata ca, salariatului i s-a incalcat dreptul la informare potrivit art. 17 alin.3 lit. K si art. 39 alin.h din codul muncii, art. 31 alin.2 din Constitutie si i s-a restrand exercitarea unor drepturi si libertati contrar dispozitiilor art. 53 alin.1 din Constitutia Romaniei.
De asemenea ca, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca, salariatului nu i-a fost produs niciun prejudiciu. Astfel, in functie de vechimea in munca se stabileste cota procentuala a sporului de vechime care se include in salariul de baza. Ori salariatul, prin dispozitie emisa nu i se precizeaza nici vechimea in munca si nici cuantumul sporului pentru vechimea in munca. A mai aratat ca, salariatul nu poate verifica nici daca vechimea in munca este corect este corect determinata si nici care este sporul de vechime acordat sau daca acesta a fost corect stabilit sau daca a fost inclus sau nu in salariul de baza.
A mai aratat ca, intrucat carnetele de munca nu mai exista, singurele inscrisuri din care rezulta sporul de vechime si toate sporurile cu caracter permanent sunt dispozitiile de stabilire a salariului sau eventualel adeverinte eliberate de angajatori. Or, din continutul dipozitiei contestate nu reies aceste elemente.
Mai mult, actul de stabilire a salariului brut, asa cum a fost intocmit, nu este relevant pentru casele de pensii, la momentul pensionarii. De asemenea dispozitia nu cuprinde nicio mentiune referitoare la posibilitatea de a fi contestata in instanta de contencios.
Totodata ca este, doctrina de drept administartiv a consacrat principiul motivarii actelor administrative.
A mai aratat ca, instanta de fond nu a dat dovada de rol activ in aflarea adevarului, nelamurind toate aspectele mentionate in cererea de chemare in judecata, nu le-a analizat si nici nu le-a coroborat cu textele legii.
De asemenea ca, nerespectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege conduc la aplicarea sanctiunii nulitatii actului respectiv.
In drept  au fost invocate dispozitiile art. 488 alin.1 pct. 6 si 8 N.C.p.c..
Desi legal citati intimatii parati nu au depus intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a formula eventuale aparari.
Considerentele instantei de recurs in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 488 pct.  6 si 8  N.C.p.c:
1. In privinta motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin.1 pct.6 NCPC, Curtea constata ca, pentru a se retine incidenta acestui motiv, trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza, astfel ca, inexistenta acestora impiedica exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.
  Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 425 alin.1 lit. b NCPC, ca de altfel si cercetarea fondului cauzei au in vedere  stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu in ultimul rand rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.
            Aceste cerinte legale sunt impuse de insasi esenta infaptuirii justitiei, iar forta de convingere a unei hotarari judecatoresti rezida din rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.
In cauza, motivarea primei instante raspunde acestor exigente legale, instanta de fond aratand care sunt considerente care au condus la adoptarea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata.
Totodata, sentinta instantei de fond supusa analizei nu cuprinde motive contradictorii si nici straine de natura cauzei, astfel ca nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct.6 N.C.p.c.
2. Sub aspectul motivului de recurs prevazut de disp. pct. 8 C.p.c.- lipsa de temei legal a sentintei recurate, ori pronuntarea acestei cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii Curtea, contrar sustinerii recurentului reclamant, constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Prin Dispozitia  contestata  in cauza de catre  recurentul - reclamant, Prefectul  Judetului  Mehedinti,  s-a stabilit de catre  Primarul Comunei X incadrarea  salariala    pentru   paratul Y.
Paratul Y este incadrat  ca personal  contractual in cadrul Primariei Comunei X. Prin urmare,  dispozitia  de incadrare  salariala  ce vizeaza  personalul contractual este  un act  de dreptul muncii supus jurisdictiei  speciale  de dreptul muncii. De altfel, intimatul nu a contestat  dispozitia emisa  la sectia  conflicte  de munca.
Natura juridica a actului ce face  obiectul  contestatiei  este  o  problema  esentiala  cu implicatii asupra  conturarii  in mod  judicios a cadrului  procesual  din perspectiva  obiectului  investirii   instantei,  aspecte  ce se circumscriu  motivelor de recurs   de ordine  publica.
 Tutela  administrativa  se exercita de catre Prefect  asupra actelor  administrative emise  de autoritatile  administratiei  publice  locale  in consens  cu  art. 3 din legea nr.  554/2004   coroborat  cu  art. 2 alin.1 lit. c. Or, dispozitia  contestata  in cauza  reprezinta  un  act  derivat  din raporturi contractuale  de dreptul  muncii, nefiind circumscris sferei actelor  administrative de drept  public  astfel cum  sunt definite  de legiuitor  potrivit art. 2 alin.1 litl  c  din legea  nr.  554/2004. De altfel,  pentru contestare Codul Muncii prevede o procedura specifica  raporturilor  contractuale, procedura desfasurata  in fata  instantei civile.
 Concluzia se impune, observand si  faptul  ca  in esenta, criticile  vizeaza vicii de forma  ori caracterul  incert  al cuantumului  salariului, critici  ce reprezinta  eventual  vatamari ce ar putea  fi  invocate  si dovedite  exclusiv de angajatul  vizat  iar nu  probleme de nulitate absoluta  ce  ar rezulta  din  contradictia  actului  cu acte  normative  cu caracter superior   in baza carora  au  fost  emise.
In concluzie, dispozitia   contestata  excede  obiectului  tutelei  administrative  ce poate fi exercitata exclusiv in conditiile  art. 3 din Legea  nr. 554/2004, astfel incat  este  inadmisibil  demersul  Institutiei  Prefectului  Jud.  Mehedinti.  In acest  context  de fapt  si de drept nu  se mai impune analiza  detaliata a criticilor  prezentate de recurent.
Pentru aceste  considerente, in temeiul  dispozitiilor art.  496 alin. 1  NCPC , dat  fiind  ca  solutia  de respingere actiunii  este  legala, insa  cu motivarea  sus expusa, va respinge  recursul  ca  nefondat.