DREPT PENAL. INFRACTIUNI CONTRA VIETII. DISTINCTIA INTRE INFRACTIUNEA DE TENTATIVA LA OMOR CALIFICAT SI INFRACTIUNEA DE VATAMARE CORPORALA GRAVA.

In conditiile in care inculpatii din cauza au actionat conjugat, prin actiuni comune, aplicand lovituri simultane si repetate victimei cu pumnii si picioarele, in timp ce doi dintre inculpati au aplicat si lovituri cu cutitul, faptele constituie tentativa la omor pentru toti inculpatii, intrucat in aceasta situatie exista coautorat la infractiunea de tentativa la omor, neavand relevanta ca unele dintre lovituri au fost de o intensitate mai mica si numai loviturile aplicate de unii dintre inculpati au fost de natura sa produca rezultatul periculos, cat timp prin loviturile aplicate in comun, au slabit puterea victimei de a se apara.
 Prin sentinta penala nr.214 din 3 iulie 2014, pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr 3412/104/2013, in baza art. 32 alin. 1 si  art. 33 alin. 2  rap. la art. 188 alin. 1 si  2 din rap. la art. 189 alin.1 lit. f si alin. 2 din C. pen. in vigoare din 1.02.2014   cu aplicarea   art. 5 alin. 1 din acelasi C. pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principala de 8(opt) ani  inchisoare  si la pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales in autoritatile publice ori in alte functii publice), b (dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat) si d(dreptul de a alege) din acelasi Cod penal pe durata de 2 ani pentru infractiunea de tentativa de omor calificat. 
In baza art. 32 alin. 1 si  art. 33 alin. 2  rap. la art. 188 alin. 1 si  2 din C.pen. in vigoare din 1.02.2014   cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanta agravanta a comiterii faptei de 3 persoane) si a art. 5 alin. 1 din acelasi C.pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D.C., la pedeapsa principala de  6 (sase) ani inchisoare si la pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales in autoritatile publice ori in alte functii publice), b (dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat) si d(dreptul de a alege)  din acelasi Cod penal pe  durata de 1 an pentru infractiunea de tentativa de omor. 
In baza art. 32 alin. 1 si  art. 33 alin. 2  rap. la art. 188 alin. 1 si  2 din C.pen. in vigoare din 1.02.2014   cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanta agravanta a comiterii faptei de 3 persoane) si a art. 5 alin. 1 din acelasi C.pen.(privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul D. I. la pedeapsa principala de 5(cinci) ani  inchisoare si la pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales in autoritatile publice ori in alte functii publice), b(dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat) si d(dreptul de a alege)  din acelasi Cod penal   pe  durata de 1 an pentru infractiunea de tentativa de omor.
In baza art. 32 alin. 1 si  art. 33 alin. 2  rap. la art. 188 alin. 1 si  2 din C.pen. in vigoare din 1.02.2014   cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a (privind circumstanta agravanta a comiterii faptei de 3 persoane) si   a art. 5 alin. 1 din acelasi C.pen. (privind aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitive a cauzei) a fost condamnat inculpatul  D. I.N. la pedeapsa principala de 5(cinci) ani  inchisoare si la pedeapsa complementara de interzicere a drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales in autoritatile publice ori in alte functii publice) , b(dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat) si d (dreptul de a alege)  din acelasi Cod penal   pe  durata de 1 an pentru infractiunea de tentativa de omor.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii D.N., D.C., D. I. si D.I.N..
In apel, inculpatii au solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili daca leziunile prezentate de partea vatamata G.I. au pus in primejdie viata acestuia, avand in vedere concluziile exprimate de expertul parte in sensul ca aceste leziuni nu au fost de natura sa puna in primejdie viata victimei. In subsidiar s-a solicitat efectuarea unei adrese la Comsia Superioara de avizare a actelor medico-legale INML Mina Minovici Bucuresti, cu acelasi obiectiv.
Instanta de apel a respins aceasta solicitare la termenul de judecata din data de 23 10 2014, aceasta proba fiind apreciata ca nefiind utila cauzei, in conditiile in care a fost deja efectuata inca din faza de urmarire penala o expertiza medico-legala, care a concluzionat ca partea vatamata G. P. a suferit leziuni ce au necesitat 17-18 zile ingrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus in primejdie viata acestuia, acest raport de expertiza fiind avizat cu avizul nr. 62/E2/27 06 2013. In plus la instanta de fond a fost efectuat un nou raport de expertiza medico-legala cu acelasi obiectiv,  care a concluzionat in acelasi sens, respectiv raportul de noua expertiza medico-legala nr 302/A5/03 03 2014.
Examinand hotararea atacata, in raport de actele si lucrarile dosarului, motivele de apel invocate, cat si din oficiu, conform dispozitiilor art. 417 alin 2 Cod pr.penala, curtea de apel constata ca apelurile sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul situatiei de fapt, instanta de apel constata ca aceasta a fost corect retinuta de prima instanta, pe baza unui material probator just administrat si apreciat din care se desprinde desfasurarea conflictului in doua etape.
Astfel,  initial conflictul s-a derulat la barul  cunoscut la ,,La Mirel"de pe strada .. din Slatina, intre persoana vatamata G. P. si martorul D. M. (tatal a trei dintre inculpatii din cauza), ocazie  cu care cei doi, pe fondul consumului de alcool  si-au adresat injurii reciproc si si-au aplicat reciproc lovituri cu palmele peste fata.
Dupa terminarea acestui prim conflict,  martorul D.M. a parasit incinta barului, insa si-a anuntat familia, iar la randul sau partea vatamata l-a anuntat pe fratele sau, G. D., sa vina sa il ia de la bar. In timp ce partea vatamata si fratele sau se deplasau de la bar catre casa, in apropierea barului,  s-au intalnit cu inculpatul D. N.,  care era inarmat cu un par si un cutit, fiind insotit de martorii G.M. si T. A. zisa A. care ii asteptau la intersectia strazilor. In timp ce victima purta discutii cu acest inculpat si cu persoanele ce il insoteau, la fata locului au sosit  si ceilalti trei inculpati, respectiv D.C., D.I. si D. Ionut,  care au coborat dintr-un taxi, toti trei inculpatii fiind de asemenea inarmati, inculpatul D.C. avand asupra lui un cutit,  inculpatul D.I.N. un cutit si inculpatul D.I. o cazma. Cu aceasta ocazie, inculpatii D.I. si D.C. au alergat dupa martorul G.D.F., in timp ce  inculpatul D.I.N. a prins si lovea cu picioarele pe victima G.P. dupa care, cand inculpatii D.I. si D.C. au revenit, toti cei patru inculpati din cauza au agresat  victima G. P., chiar si dupa ce si-a pierdut cunostinta, prin lovire cu pumnii si  picioarele, doi dintre inculpati aplicand si lovituri cu cutitele, respectiv inculpatii  D.C. si D. I. N., in urma loviturilor aplicate de cei patru inculpati partea vatamata suferind leziuni de violenta ce au necesitat pentru vindecare un numar de 17-18 zile de ingrijiri medicale si care au pus viata acesteia in primejdie. In timp ce victima G.I. era agresata,  martora  G.M.D., cumnata victimei, a facut gestul  de a se aseza deasupra victimei ce era cazuta la sol spre a nu mai fi lovit insa a fost prinsa de par si inlaturata  de  inculpatul D.C. A intervenit si partea vatamata G.M., mama victimei G.P., pentru a-l apara pe acesta, insa inculpatul D.N. i-a aplicat acesteia o lovitura de sus in jos cu parul, inculpatul intentionand sa loveasca pe partea vatamata G.M. in zona capului, insa lovitura a fost parata de catre aceasta cu bratul drept astfel ca, drept urmare, a suferit o fractura la nivelul acestui antebrat.
In consecinta, in mod just in raport de probatoriile administrate (declaratiile partilor vatamate, declaratiile martorilor, partial declaratiile inculpatilor) s-a retinut participarea tuturor inculpatilor la comiterea faptei asupra partii vatamate G.I. si de asemenea a fost corect retinuta forma de vinovatie  avand in vedere circumstantele reale in care inculpatii au actionat, respectiv lovituri repetate, aplicate de cei patru inculpati impreuna, fiind astfel evident ca, au acceptat  posibilitatea producerii decesului victimei, chiar daca nu au urmarit acest lucru.
Referitor la apararile inculpatilor, se retine ca in faza de urmarire penala si la prima instanta inculpatii au sustinut ca singurul care a aplicat lovituri persoanei vatamate G.I. a fost martorul D. M. Astfel, au sustinut ca partea vatamata a incercat sa il loveasca pe inculpatul D.N. cu un topor si in aceste imprejurari a intervenit martorul Dursan Marin,  care a aplicat lovituri partii vatamate cu un cutit.
In faza de apel, cei patru inculpati au recunoscut partial o implicare minima in conflict insa numai pentru inculpatii D.I. si D.N., sustinand insa ca ceilalti doi inculpati nu au participat in niciun fel la acest conflict, aflandu-se in apropiere, la aproximativ 20-30 m distanta. Intre declaratiile inculpatilor exista insa numeroase contradictii care nu au fost lamurite de inculpati in niciun fel. Astfel, in timp ce inculpatul D.I.N.(fila 97 inst de apel) a sustinut ca el a fost singurul inarmat cu un cutit iar ceilalti inculpati nu au avut nici un obiect contondent asupra lor, inculpatul D.C. (fila  99 inst de apel) a sustinut ca si inculpatul D.I.  a avut asupra lui o cazma pe care a luat-o de la domiciliul martorei T.A., din apropierea locului conflictului, iar  inculpatul D.I. a recunoscut ca a avut asupra lui o cazma insa a sustinut ca a venit cu ea de acasa nu ca a luat-o de la domiciliul martorei, asa cum sustine celalalt inculpat.
Astfel, in esenta in faza de apel inculpatii s-au aparat sustinand ca singurul care a lovit-o pe victima G.I. a fost D.I., acesta recunoscand la randul sau numai o singura lovitura aplicata cu un cutit in picior victimei G.P.. Inculpatul a aratat ca partea vatamata G.I. era inarmat cu un topor si incerca sa il loveasca pe tatal sau D.M., inculpatul fiind astfel nevoit sa intervina pentru a-l apara pe tatal sau. In faza de urmarire penala inculpatul D. N. a sustinut ca partea vatamata incerca sa il loveasca pe el cu un topor si in aceste conditii a intervenit D. M. care a lovit-o pe partea vatamata cu cutitul (fila 95-96 urm pen). Aceasta declaratie a fost sustinuta si de ceilalti  inculpati in faza urmaririi penale, inculpatii neoferind nicio explicatie plauzibila pentru aceste contradictii intre depozitiile din diferite faze procesuale.
Toate aceste nepotriviri si contradictii intre declaratiile inculpatilor precum si intre propriile declaratii date de inculpati in diferite faze procesuale, necoroborate cu alte probe administrate demonstreaza incercarea acestora de a minimaliza raspunderea penala prin sustinerea unei participati cat mai reduse la conflict.
Inculpatul D.N. a recunoscut numai fapta comisa asupra partii vatamate G.M., sustinand  ca a lovit-o pe partea vatamata G.M. in incercarea de a o dezarma de cutit, intrucat aceasta incerca sa il loveasca. Aceasta aparare este infirmata de depozitiile martorilor audiati, care nu au confirmat ca partea vatamata era inarmata, dimpotriva toti martorii audiati au sustinut ca victima incerca sa il apere pe G.I. de loviturile pe care inculpatii i le aplicau si, in aceste conditii, inculpatul D.N. a incercat sa o loveasca cu un par in zona capului pentru a o indeparta, insa partea vatamata s-a aparat ridicand bratul drept deasupra capului, lovitura indreptata in zona capului fiind astfel parata de victima. In plus, raportul medico- legal intocmit la urmarirea penala, astfel cum a fost si avizat de Comisia Superioara de avizare a actelor medico-legale pledeaza pentru  acest mod de derulare a evenimentelor, fiind confirmat ca leziunea de la brat, respectiv fractura de cubitus suferita de victima in aceste imprejurari reprezinta o leziune de autoaparare (filele 43-44 dos urm pen).
Sunt nefondate si sustinerile inculpatilor referitoare la existenta unor contradictii intre depozitiile martorilor din diverse faze procesuale si respectiv sustinerea ca partea vatamata G.I. nu a precizat cine i-a aplicat loviturile. In realitate declaratiile martorilor sunt constante pe tot parcursul procesului penal si demonstreaza situatia de fapt astfel cum a fost retinuta de prima instanta si expusa anterior, iar declaratiile victimei G.I. sunt de asemenea constante in sensul ca toti cei patru inculpati i-au aplicat lovituri in diferite zone ale corpului pana cand si-a pierdut cunostinta, fiind explicabil astfel ca dupa acest moment partea vatamata nu mai poate preciza cu exactitate derularea conflictului.
Apararea inculpatilor in sensul ca numai D.N. si D.I. ar fi fost implicati in conflict, nu si ceilalti doi inculpati care au fost la o distanta de 20-30 de metri de locul conflictului, este infirmata de declaratiile persoanelor vatamate si ale martorilor audiati, care au sustinut constant ca toti cei patru inculpati, prin actiuni comune au aplicat lovituri persoanei vatamat G.P., iar inculpatul D.N. a aplicat o lovitura cu parul  si persoanei vatamate G.M.. Elocvente in acest sens sunt declaratiile martorilor V.I. (fila 62 dos urm pen si 138 instanta de fond), V.F. (64 urm pen, fila 141 inst de fond), D.C., care a sustinut ca imediat dupa ce au sosit cu taxi ceilalti trei inculpati "toti cei patru inculpati au navalit asupra victimei" (64 urm pen, fila 82 instanta), D.M. (fila 75 urm pen, 275 dos inst de fond) B. F. (66 urm pen, inst de fond fila 143), dar si declaratiile celorlalti martori audiati in faza de urmarire penala si instanta de fond, care sustin implicarea tuturor celor patru inculpati in conflict.
Pentru toate aceste considerente, criticile formulate de inculpati referitoare la retinerea vinovatiei sunt nefondate.
Astfel, in mod corect s-a retinut de prima instanta contributia tuturor celor patru inculpati in calitate de coautori la comiterea faptei de tentativa de omor asupra partii vatamate G.P., in conditiile in care cei patru inculpati au actionat conjugat, savarsind impreuna acte de violenta asupra partii vatamate, neavand relevanta faptul ca unele lovituri, au fost de o gravitate mai redusa si nu puteau singure sa produca rezultatul periculos. Astfel, actiunea inculpatilor D.C. si D.I. de a aplica victimei lovituri cu cutitul in diferite zone ale corpului (lombar dreapta, coapsa dreapta), s-a intrepatruns cu actiunea celorlalti doi inculpati care au continuat sa loveasca victima cu pumnii si picioarele in diferite zone ale corpului in timp ce era doborata la pamant.
In mod corect a fost respinsa de instanta de fond cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei din tentativa de omor in vatamare corporala grava.
Criticile referitoare la concluziile raportului de constatare medico-legal efectuat la urmarirea penala in sensul ca partea vatamata G.I. a suferit vatamari ce au pus in primejdie viata acestuia sunt neintemeiate. Astfel, se constata ca raportul de constatare medico-legal nr 1169/E/2013 emis de IML Craiova a fost avizat de Comisia de Avizare si control a actelor medico-legale din cadrul IML Craiova, iar in faza de judecata in prima instanta a mai fost efectuat un raport de noua expertiza medico-legala, respectiv raportul nr  302/ A5/03 03 2014, care a concluzionat in acelasi sens, opinia expertala efectuata de expertul parte si depusa la dosarul cauzei (fila 165 dos fond vol II) in sensul ca leziunile traumatice prezentate de partea vatamata G.I. nu au pus in primejdie viata acestuia, nu sunt de natura sa inlature concluziile raportului de constatare medico-legala si respectiv ale raportului de noua expertiza medico-legala. In plus, nu se impunea nici avizarea celor doua rapoarte medico-legale de Comisia Superioara de avizare a actelor medico-legale la INML Mina Minovici, avand in vedere ca nu exista contradictii intre actele medico-legale, fiind incidente dispozitiile art 24 alin 1 din OG 1/2000, conform caruia efectuarea acestei avizari se impune numai atunci cand se constata contradictii intre concluziile diferitelor acte medico-legale.
Referitor la imprejurarea ca nu toti inculpatii au aplicat lovituri cu cutitul, trebuie mentionat ca, in conditiile in care toti cei patru inculpati au actionat conjugat, prin actiuni comune, aplicand lovituri simultane si repetate victimei cu pumnii si picioarele, in timp ce inculpatii D.C. si D.I.N. au aplicat si lovituri cu cutitul in mod just s-a retinut ca faptele constituie tentativa la omor pentru toti cei patru inculpati, practica judiciara statuand in mod constant ca in aceasta situatie exista coautorat la infractiunea de tentativa la omor, neavand relevanta ca unele dintre lovituri au fost de o intensitate mai mica si numai loviturile aplicate de unii dintre inculpati au fost de natura sa produca rezultatul periculos, cat timp prin loviturile aplicate in comun acestia au slabit puterea victimei de a se apara.
De asemenea, nu poate fi ignorata nici imprejurarea ca toti inculpatii s-au deplasat la locul conflictului inarmati cu diverse obiecte, au participat in mod direct la conflict prin lovituri repetate aplicate victimei, iar dupa ce au adus victima in stare de inconstienta, inculpatii au plecat de la locul faptei si nu au intreprins nimic pentru a inlatura consecinta faptelor, fiindu-le indiferenta posibilitatea de agravare a starii in care victima se afla.
De asemenea in mod just prima instanta a retinut ca in cauza nu sunt intrunite conditiile legale pentru a se putea retine comiterea faptelor in legitima aparare, dat fiind faptul ca incidentul initial desfasurat la bar intre G.I. si D.M. s-a incheiat prin plecarea martorului de la bar, nefiind astfel indeplinita conditia referitoare la iminenta unui atac direct care sa puna in pericol grav persoana sa, iar cu privire la a doua parte a conflictului, conduita inculpatilor, astfel cum a fost descrisa anterior nu poate constitui legitima aparare, nefiind indeplinita conditia de proportionalitate in raport de actele de violenta redusa exercitate de victima in incercarea de a se apara tinand cont si de numarul mare de inculpati, care au actionat impreuna prin actiuni conjugate, toti fiind inarmati cu diferite obiecte.
In ce priveste fapta comisa de inculpatul D. N., constand in aplicarea unei lovituri cu un par peste bratul drept partii vatamate G.M., in mod just s-a retinut ca fapta realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de tentativa de omor, avand in vedere circumstantele reale de comitere a faptei, in conditiile in care lovitura a fost directionata in zona capului partii vatamate, insa aceasta a reusit sa se apere parand lovitura cu bratul drept, fiindu-i cauzata fractura de cubitus, cu 5-40 de zile ingrijiri medicale, leziunea fiind considerata leziune de autoaparare, elocvent in acest sens fiind raportul de constatare medico-legala nr 1180/E/2013 si avizul nr 61/E2/2013 intocmit de Comisia de Control si Avizare a actelor medico-legale de pe langa IML Craiova (filele 43-45 dos urm pen).
Pentru toate aceste considerente, criticile formulat de inculpati referitoare la retinerea vinovatiei si incadrarea juridica a faptelor sunt nefondate, fiind retinut in mod just ca fapta comisa de catre inculpatul D.N. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa de omor calificat  prevazuta de art.20 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 si 2 rap.la art. 189 alin.1 lit. f si alin. 2  din C. penal actual iar cea a celorlalti trei inculpati pe cele ale infractiunii de tentativa de omor prevazuta de art. 32 alin.1 rap. la art. 188 alin.1 si 2 din  acelasi C.pen.
Analizand hotararea atacata si prin aplicarii dispozitiilor art 5 Cpen actual privind aplicarea legii penale mai favorabile, se constata ca in mod just prima instanta a retinut ca fiind mai favorabile dispozitiile actualului cod penal, din punct de vedere al calificarii faptelor, fiind eliminata forma de calificare a infractiunii de tentativa de omor comisa in public.
 Referitor la individualizarea judiciara a pedepsei aplicata inculpatilor, criticile formulate de inculpati sunt de asemenea neintemeiate.
Prima instanta a realizat o corecta adecvare cauzala a criteriilor generale de individualizare a pedeselor aplicate inculpatilor, prin luarea in considerare a gravitatii faptelor comise de inculpati impreuna, limitele de pedeapsa prevazute de lege, tinand cont si de contributia efectiva a acestora la comiterea faptelor, urmarile cauzate, conduita anterioara a inculpatilor, toti cei patru inculpati fiind cunoscuti cu antecedente penale, in sensul ca au fost sanctionati administrativ prin patru ordonante distincte ale parchetului pentru fapte de violenta, iar inculpatul D.N. a suferit in plus fata de ceilalti trei inculpati si o condamnare la pedeapsa amenzii penale pentru o infractiune la regimul circulatiei rutiere, elemente in raport de care instanta apreciat corect ca scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea pedepselor in cuantumul si modalitatea de executare stabilita de prima instanta, nefiind necesara reindividualizarea pedepselor de catre instanta de apel.
In mod corect nu au  fost retinute in favoarea inculpatilor circumstante atenuante, raportat la cele mai sus retinute, in cauza nefiind identificate imprejurari care sa poata primi aceasta semnificatie juridica, raportat la natura si gravitatea faptelor, urmarile produse, modalitatea si imprejurarile comiterii.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatand ca apelurile sunt nefondate, urmeaza a fi respinse.