Delapidare. Legea penala mai favorabila.

In conditiile in care instanta se orienteaza spre aplicarea unei pedepsei la nivelul minimului special, in cazul infractiunii de delapidare savarsita de o persoana ce nu are calitatea de functionar public, legea penala mai favorabila este reprezentata de Codul penal din 1969.
Asupra  apelurilor de fata, constata urmatoarele:
  Prin sentinta penala nr.191 din 24.02.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina, in dosarul nr.4740/311/2013, in baza art 386 C.p.p s-a admis cererea procurorului si s-a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei din infractiunea prevazuta de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. in infractiunea prev. de art.  295 alin. 1 C.p., rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 Cp. si art. 5 C.p.
In baza art. 295 alin. 1 C.p., rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 Cp.si art. 5 C.p., a condamnat pe inculpata V.M., la 1 an inchisoare.
In baza art. 81 C.pen , s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 3 ani termen stabilit in conditiile art. 82 C.pen.
 In baza art. 359  C.p.p., s-a  atras atentia inculpatei asupra dispoz. art.83 C.p. privitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 71 alin. 2 C.p. , i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a  b si c C.p. pe durata executarii pedepsei.
In baza art. 25 raportat la art. 397 N.C.p.p., s-a  admis actiunea civila formulata  de partea civila S.C. N. S.R.L., prin administrator si a obligat inculpata V.M. la plata sumei de 6963 lei reprezentand daune materiale.
In baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a constatat ca prin incheierea din 18.09.2013 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 4740/311/2013 instanta in baza art. 278 ind. 1, alin. 8 lit. c c.pr.p. a admis plangerea formulata de petenta S.C. N. S.R.L. Salatina, prin administrator, a desfiintat ordonanta nr. 1476/P/2011 din 25.02.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina si ordonanta nr. 273/II/2/2013 din 09.04.2013 a Primului Procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Olt cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatei V.M., pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal si retine cauza pentru judecare, in complet legal constituit si a pus in miscare actiunea penala fata de inculpata V.M.,  pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca inculpata V.M. in calitate de vanzator cu atributii de gestiune la partea vatamata SC N. SRL Slatina, in perioada martie 2010-februarie 2011 si-a insusit din gestiune suma de 6962,96 lei.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, procurorul a solicitat schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare al instantei din infractiunea prevazuta de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. in infractiunea prev. de art.  295 alin. 1 C.p., rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 Cp. si art. 5 C.p.
Din ansamblul probelor administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In perioada martie 2010-februarie 2011 a fost angajata ca vanzator la partea vatamata SC N. SRL. Administratorul partii vatamate SC N. SRL a aratat ca societatea se constituie parte civila in cauza cu suma de 7712,96 lei. In cauza s-a efectuat un raport de expertiza  contabila, care a stabilit ca prejudiciul total cauzat SC N. SRL de inculpata V.M. in perioada 15.03.2010 - 07.02.2011 este de 6.962,96 lei.
In drept, fapta inculpatei V.M., care in calitate de vanzator cu atributii de gestiune la partea vatamata SC N. SRL Slatina, in perioada martie 2010-februarie 2011 si-a insusit in mod repetat din gestiune suma de 6962,96 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev. de art. prev. de art.  295 alin. 1 C.p., rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 C.p. si art. 5 C.p.
In raport de incadrarea juridica mai sus redata, instanta in baza art 386 C.p.p  a admis cererea procurorului si a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea prevazuta de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. in infractiunea prev. de art.  295 alin. 1 C.p., rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art. 35 Cp. si art. 5 C.p. avand in vedere ca infractiunea de delapidare este reglementata in acest articol de lege in partea speciala a noului cod penal.
    La stabilirea acestei situatii de fapt, precum si a vinovatiei inculpatei, instanta a avut in vedere plangerea si declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor, declaratiile inculpatei, raportul de expertiza contabila, precum si toate inscrisurile de la dosarul cauzei.
   La individualizarea pedepsei, instanta  a avut in vedere dispoz. art. 74 C.p., apreciind in concret ca prin aplicarea pedepsei cu inchisoarea orientata spre minimul special prevazut de lege se ating scopurile prev. de art. 53 C.p.
Instanta a retinut ca lege penala mai favorabila dispozitiile din vechiul cod penal in ceea ce priveste individualizarea pedepsei (minimum de 1 an) in conditiile in care amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in noul cod penal instituie masuri si obligatii mult mai severe in raport cu institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei prev. de art. 81 si urm. din vechiul cod penal ca si modalitate de executare a pedepsei, urmand ca instanta sa faca aplicare acestei institutii.
Astfel, instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile art. 81 C.p. privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei intrucat inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, nefiind cunoscuta cu antecedente penale, astfel incat apreciaza ca scopul pedepsei si al legii penale se poate realiza si fara privarea de libertate, iar aceasta modalitate de executare va constitui un avertisment suficient si indestulator pentru ca inculpata sa nu mai persevereze in savarsirea de noi infractiuni.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatei asupra dispoz. art. 83, 84 C.p. si art. 305 alin. 5 C.p. privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul in care in termenul de incercare va mai savarsi o noua infractiune.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 si 2  C.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c C.p. din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
In baza art. 71 al.2 C.p. a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin 1 lit. a) teza a II-a b si c C.p., cu referire la art.8 CEDO si cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei si cauza  Hirst contra Marii Britanii, pe durata executarii pedepsei principale, iar in baza art. 71 alin. 5 C.p. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de incercare.
In ceea ce priveste actiunea civila, instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale intrucat inculpata se face vinovata de savarsirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii materiale, existand o stransa legatura intre aceste doua elemente, fapt pentru care in baza art. 25 raportat la art. 397 N.C.p.p. a admis actiunea civila formulata  de partea civila S.C. N. S.R.L., si a obligat inculpata V.M. la plata sumei de 6963 lei reprezentand daune materiale, astfel cum este retinut in raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.
         Impotriva acestei sentinte penale a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina,  precizand ca hotararea instantei de fond este nelegala, intrucat in mod gresit a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an inchisoare, retinand ca lege penala mai favorabila  codul penal in vigoare, coborand pedeapsa sub limita minima speciala, fara a identifica  incidenta  vreunei imprejurari  legale care sa-i permita coborarea pedepsei sub minimul special, insa ca si lege penala mai favorabila trebuia sa aplice dispozitiile art. 215/1 c.p., anterior si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o functie publica, cerinta impusa de art 295 Cod penal.
Inculpata si partea civila nu au declarat apel.
Partea civila a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea apelului Parchetului si a criticat aplicarea unei pedepse cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, sustinerile inculpatei privind faptul ca va plati prejudiciul urmarind numai obtinerea unei solutii favorabile, ceea ce a si obtinut initial prin solutia parchetului de scoatere de sub urmarire penala.
Examinand hotararea apelata sub aspectul tuturor motivelor de fapt si de drept, Curtea de apel a constatat ca apelul Parchetului este fondat iar sentinta apelata este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul starii de fapt, instanta de apel a constatat ca starea de fapt retinuta de prima instanta nu a fost contestata de parchet, inculpata sau partea civila, apelul Ministerului Public vizand doar modalitatea defectuoasa de stabilire a legii penale mai favorabile, cu consecinta aplicarii unei pedepse nelegale sub aspectul cuantumului, pedepsei complementare si pedepsei accesorii.
Astfel, starea de fapt a fost corect retinuta de prima instanta in baza probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti si al urmaririi penale, respectiv plangere si declaratii parte vatamata, declaratii inculpata, raport expertiza contabila, declaratia martorei G.M., din aceste probe rezultand ca in perioada martie 2010- februarie 2011, in calitate de vanzator-gestionat, angajata a partii civile si-a insusit din gestiunea societatii angajatoare suma de 6.962 lei.
Curtea a constatat insa ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca legea penala mai favorabila, in prezenta cauza, ar fi Codul penal in vigoare de la data de 01.02.2014.
Conform art 295 alin 1 Cod penal rap la art 308 alin 2 Cod penal, minimul special al pedepsei, in cazul in care subiectivul activ al infractiunii de delapidare nu este un functionar public, este de 1 an si 4 luni inchisoare.
Totodata, conform art 215 ind 1 Cod penal din 1969, mimul special al pedepsei este de un an inchisoare.
Este adevarat ca maximul special al pedepsei este mai mic potrivit art 295 Cod penal, in raport cu art 215 ind 1 Cod penal din 1969, dar in conditiile in care instanta se orienteaza spre aplicare unei pedepse la nivelul minimului special al pedepsei, art 215 ind 1 Cod penal din 1969 reprezinta legea penala mai favorabila in raport cu art 295 Cod penal.
De asemenea art 215 ind 1 Cod penal din 1969 reprezinta legea penala mai favorabila si pentru ca nu prevede obligativitatea aplicarii pedepsei complementare, asa cum prevede art 295 Cod penal.
A concluzionat Curtea ca, prima instanta in mod nelegal a stabilit ca legea penala mai favorabila este reprezentata in prezenta cauza de dispozitiile art 295 Cod penal, atata timp cat s-a orientat spre aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special.
Totodata, Curtea a constatat ca dupa pronuntarea solutiei primei instante, Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia nr 265/06.05.2014, ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, astfel incat pentru stabilirea legii penale mai favorabile, dispozitiile legale trebuie analizate in ansamblu, global.
In consecinta, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, va fi avuta in vedere si modalitatea de executare a pedepsei.
Curtea de apel constata ca prima instanta, in mod corect s-a orientat spre suspendarea conditionata a executarii pedepsei, avand in vedere in principal circumstantele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul ca este tanara si a inteles gravitatea faptei savarsite, situatia familiala a acesteia, mama a trei copiii minori, precum si valoarea redusa a prejudiciului.
Comparand dispozitiile Codului penal din 1969 cu dispozitiile Codului penal in vigoare de la data de 01.02.2014, Curtea de apel a constatat ca prevederile art 81 Cod penal sunt favorabile in raport cu dispozitiile Codul penal in vigoare in prezent.
Intrucat, nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, fata de gravitatea faptei savarsite de inculpata fiind obligatorie aplicarea unei pedepse, iar prin sentinta apelata pedeapsa aplicata inculpatei a fost suspendata conditionat executarea pedepsei, in temeiul art 81 Cod penal din 1969, Curtea va compara dispozitiile si efectele suspendarii conditionate prevazuta in Codul penal din 1969, cu dispozitiile similare din Codul penal in vigoare de la 1969.
Comparand prevederile art 81 si urmatoarele din Codul penal din 1969 cu dispozitiile privind amanarea aplicarii pedepsei si suspendarea sub supraveghere a pedepsei, prevazute de Codul penal in vigoare de la 01.02.2014, Curtea de apel constata legea penala mai favorabila este reprezentata de dispozitiile art 81 Cod penal din 1969, pentru ca singura obligatie a inculpatei, in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, este de a nu savarsi o noua infractiune in termenul de incercare, in timp ce in cazul amanarii aplicarii pedepsei sau suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, conform noului Cod penal, inculpata trebuie sa respecte in plus o serie de obligatii a caror nerespectare poate atrage  executarea pedepsei in regim de detentie.
Singurul aspect care ar putea fi considerat mai favorabil in legea noua, este faptul ca in cazul amanarii aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere de 2 ani, prevazut de art 84 Cod penal, este mai scurt decat termenul de incercare din cazul suspendarii executarii pedepsei, conform art 81 Cod penal din 1969, caz in care este compus din termenul de 2 ani la care se adauga durata pedepsei aplicate.
Acest unic aspect privind durata termenului de supraveghere, respectiv de incercare, nu este insa suficient pentru a considera ca dispozitiile art 83 Cod penal sunt favorabile fata de cele ale art 81 Cod penal din 1969, intrucat obligatia generala si permanenta a oricarui cetatean este de a nu mai savarsi noi infractiuni, indiferent de faptul ca se afla sub supraveghere,  in termenul de incercare al unei suspendari conditionate a executarii pedepsei, sau nu a savarsit nicio infractiune.
In concluzie, cum este necesara stabilirea unei pedepse pentru fapta savarsita de apelanta inculpata, masura dispusa de prima instanta, de suspendare conditionata a executarii pedepsei, in baza art 81 Cod penal din 1969, reprezinta legea penala mai favorabila in prezenta cauza.
Raportat si la acest aspect, al retinerii dispozitiilor art 81 Cod penal din 1969, ca lege penala mai favorabila, este necesar, pentru aplicarea globala a legii penale, sa fie retinuta ca si incadrare juridica a faptei savarsite, dispozitiile art 215 ind 1 alin 1 Cod penal din 1969, legea penala in vigoare la data savarsirii faptei.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art 421 pct 2 lit b) Cod pr penala, Curtea a admis apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina impotriva sentintei penale nr 191/24.02.20142014 pronuntata de Judecatoria Slatina, privind pe inculpata V.M., urmand a fi desfiintata sentinta penala apelata in parte, sub aspectul laturii penale.
A constatat ca lege penala mai favorabila Codul penal din 1969.
In baza art. 215 ind.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 Cod penal din 1969 si art. 5 Cod penal, incadrare juridica ce corespunde celei din actul de sesizare al instantei, a condamnat inculpata V.M. la pedeapsa de 1 an inchisoare si a facut aplicarea  dispoz. art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, in mod corect prima instanta stabilind ca in baza art 71 alin. 2 C.p. din 1969 , sa interzica inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a  b si c C.p. din 1969.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei penale atacate ce nu contravin prezentei decizii, respective cele privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei, dispusa in temeiul art 81 Cod penal din 1969, cele privind modul de solutionare al laturii civile, ce nu a fost contestat de niciuna dintre parti, cele privind cheltuielile judiciare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei inchisorii, Curtea a constatat ca prin apelul parchetului au fost criticate doar durata pedepsei aplicate si lipsa aplicarii pedepsei complementare, fara a fi aduse critici privind modalitatea de executare a pedepsei.
  Observand datele personale ale inculpatei, mama a trei copii minori (filele 73-75 volum Judecatoria Slatina), lipsa antecedentelor penale ale inculpatei intimate, varsta tanara a acesteia, cuantumul redus al prejudiciului, faptul ca este integrata social, avand intemeiata o familie, Curtea a apreciat ca nu se impune executarea pedepsei inchisorii in regim de detentie, scopul pedepsei, de indreptarea a acesteia si determinare a respectarii normelor legale, poate fi atins chiar fara executarea acesteia, asa cum corect a stabilit prima instanta.
In temeiul art 275 alin 3 Cod pr penala, cheltuielile judiciare din apel au ramase in sarcina statului.