Actiune in anulare acte frauduloase promovata in temeiul art.80 alin1 lit. b din Legea nr. 85/2006. Conditii.

Potrivit art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006  administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are in vedere anularea (revocarea) actelor in care exista diferenta vadita de valoare intre prestatii in defavoarea debitorului.
Diferenta intre pretul platit de debitor la data achizitionarii bunului conform contractului si pretul obtinut ulterior de acesta la vanzarea aceluiasi bun nu trebuie confundata cu diferenta intre prestatii la incheierea contractului de vanzare - cumparare.
Art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 se refera la disproportie vadita intre prestatiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma " vadita" conducand la ideea unui pret lezionar, neserios.
Prin sentinta nr. 518 din data de 14.04.2014, Tribunalul Mehedinti - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins actiunea formulata de reclamantul SC MISRL prin administratori judiciari CISPRL si YCSPRL,  in contradictoriu cu  paratii SC MISRL prin administrator special CG si  CLI, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Debitorul SCMISRL, in calitate de vanzator, a instrainat  autoutilitara marca Toyota cu nr. de inmatriculare TM 22 MCT catre  paratul CLI la pretul de 46764,24 lei cu TVA, operatiunea de transfer patrimonial, a carei anulare, ca act fraudulos, se solicita de  catre  lichidatorul judiciar al SCMISRL, in temeiul art.79-80 din Legea nr.85/2006, fiind consemnata in factura seria TM FRF3 nr. 3000372/29.08.2011.
Reclamanta invoca in drept prevederile art.79-80 din Legea nr.85/2006.
            Potrivit art. 79 din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
           De asemenea, potrivit art. 80 din acelasi act normativ:(1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar; b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor intr-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori de a frauda o persoana fizica sau juridica fata de care era la data efectuarii transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la indeplinire a unui acord de compensare bilaterala (netting), realizate in baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, in sensul prezentei legi.
         Prevederile alin. (1) lit. d) - f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna-credinta, in executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc.
        (2) Urmatoarele operatiuni, incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor: a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii comerciale ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, atunci cand debitorul este respectiva societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere limitata; b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;  c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a actionarilor, atunci cand debitorul este respectiva societate pe actiuni; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola; e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale;  f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
Potrivit art. 81 alin.1 din acelasi act normativ actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor sau pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale la care se refera art.79 si 80 poate fi introdusa de administratorul judiciar sau lichidator in termen de 1 an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. 1 lit. b, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Desi reclamanta a indicat generic ca temei de drept al actiunii prevederile art.79-80 din Legea nr.85/2006, din analizarea dispozitiilor legale expuse mai sus, reiese ca operatiunea de transfer patrimonial a carui anulare, ca act fraudulos, se solicita nu poate intruni conditiile art.80 alin.1 lit. a (nefiind un transfer cu titlu gratuit), lit. c (neinvocandu-se si nedovedindu-se intentia paratului de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile), lit. d (nedovedindu-se calitatea de creditor a paratului), lit. e (in cauza nefiind incidenta situatia de constituire ori perfectare a unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara) sau lit. g (in cauza nefiind efectuat transferul unor operatiuni financiare derivate) . De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.80 alin.2 din Legea nr.85/2006, deoarece paratul nu are calitatea de asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii comerciale ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, persoana fizica detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale sau coindivizar.
In consecinta, actiunea reclamantei a fost analizata prin prisma dispozitiilor art. 79 si art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006 (operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii).
In speta, prin sentinta  nr.511/12.11.2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti  in dosarul nr.9886/101/2012 s-a deschis procedura insolventei impotriva debitorului SCMISRL si a fost numit administrator judiciar provizoriu  YCSPRL, CIIPE, asociati prin contract.
Data transferului patrimonial (vanzarea-cumpararea) este 29.08.2011, iar data deschiderii procedurii este 12.11.2012, actiunea in anulare fiind promovata la 22.11.2013, deci in termenul de 16 luni prevazut in mod expres, de lege, nefiind depasit nici termenul de 1 an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. 1 lit. b.
Operatiunea de vanzare-cumparare a avut loc la data de 29.08.2011, in cei trei ani anterior deschiderii procedurii, aceasta fiind, de altfel, o conditie pentru exercitarea actiunii in anulare.
O alta conditie priveste proba existentei caracterului fraudulos al actului in dauna drepturilor creditorilor.
Art.79 din Legea nr.85/2006 are in vedere frauda la lege si frauda impotriva creditorilor.
Astfel, actele frauduloase sunt definite ca fiind actele incheiate cu rea  credinta pentru a leza drepturile altor persoane sau incalca legea, in vederea obtinerii unui profit in favoarea debitorului sau  a altei persoane. Actul fraudulos trebuie sa afecteze drepturile creditorilor, respectiv sa produca prejudicii materiale acestora, iar titularul cererii de chemare in judecata trebuie sa demonstreze  ca actul  este fraudulos si ca prin efectele sale determina daune creditorilor, in sensul ca au scazut sansele satisfacerii creantelor acestora.
In ceea ce priveste tertul cu care debitorul a incheiat actul, legea nu pretinde complicitatea  acestuia la frauda, ceea ce inseamna ca proba cu privire la existenta relei-credinte se refera numai la debitor.
In speta, in data de 29.08.2011 debitorul SCMISRL a vandut paratului CLI  autoutilitara marca Toyota cu nr. de inmatriculare TM 22 MCT la pretul de 46764,24 lei cu TVA, operatiune mentionata in factura  seria TM FRF3 nr. 3000372/29.08.2011.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza reiese ca autovehiculul marca Toyota cu nr. de inmatriculare TM 22 MCT a fost dobandit de catre debitor prin contractul de leasing financiar nr.CLF 82412/21.06.2006 la pretul de 28520 euro, fiind inregistrat in contabilitatea debitorului SCMISRL cu valoarea de 103898 lei.
Ulterior, autovehiculul a fost vandut la 15.12.2009 catre SCTRSRL cu pretul de 46764,30 lei cu TVA, intocmindu-se factura nr.1176/15.12.2009.
La data de 26.08.2010, debitorul SCMISRL a intocmit factura nr.134 catre SCTRSRL cu valoarea totala de 46764.30, autovehiculul revenind in proprietatea debitorului.
La data de 31.12.2009, valoarea amortizata a vehiculului era de 82253,46 lei, iar valoarea ramasa de amortizat era de 21644,90 lei.
A concluzionat judecatorul sindic ca  prin acest transfer debitorul nu a lezat drepturile creditorilor sai, intrucat autovehiculul marca Toyota cu nr. de inmatriculare TM 22 MCT nu a fost instrainat la un pret vadit disproportionat fata cel cu care a fost achizitionat sau fata de valoarea bunului la data instrainarii (in speta pretul mai mare de valoarea ramasa de amortizat). De altfel, din raspunsul la obiectivul nr.3 rezulta ca expertul apreciaza ca valoarea de piata a autoturismului la data de 29.08.2011 cand a fost instrainat catre parat a fost corect stabilita, fara a influenta negativ rezultatele economice ale debitorului.
Actiunea a fost respinsa ca neintemeiata, intrucat operatiunea de vanzare a autovehiculului nu are un caracter fraudulos, nefiind indeplinite conditiile cerute de art. 79 si art.80 din Legea nr.85/2006.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul CISPRL si YCSPRL - lichidator al debitoarei SCMISRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. 
In motivele de recurs, lichidatorul judiciar a criticat sentinta, aratand ca instanta de fond nu a exercitat rol activ prin ordonarea din oficiu a unei expertize care sa evalueze bunul ce a facut obiectul tranzactiei.
In opinia recurentului la efectuarea expertizei intocmite in cauza, expertul a incalcat normele metodologice, doctrina si deontologia profesionala, intrucat nedocumentarea si nefundamentarea stiintifica a raportului de expertiza poate fi sanctionata de organele in drept.
Raspunsul expertului potrivit caruia valoarea de vanzare asigura acoperirea valorii ramase neamortizate conform evidentelor contabile ale SCMISRL nu raspunde la obiectivele fixate si nu este de natura a lamuri valoarea de piata a autoturismului la data achizitionarii de catre parat.
Recurentul considera ca expertiza efectuata in cauza nu poate fi luata in considerare, impunandu-se casarea hotararii si administrarea probei cu expertiza specialitatea evaluare bunuri mobile.
Nu s-a depus intampinare.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate  si a dispozitiilor art. 79 si 80 alin 1 lit. b  din Legea nr. 85/2006,  in temeiul carora s-a pronuntat instanta de fond,  Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006  administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are in vedere anularea (revocarea) actelor in care exista diferenta vadita de valoare intre prestatii in defavoarea debitorului.
Art. 80 alin.1 lit. b reglementeaza deci o situatie similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproportia de valoare intre contraprestatii cu diferenta ca prejudiciul nu se produce direct in patrimoniul debitorului, ci se reflecta asupra creditorilor.
In cazul prevazut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumata de legiuitor, debitorul urmarind sau cel putin acceptand posibilitatea vatamarii celorlalti creditori in beneficiul tertului cu care a contractat si caruia ii transfera o valoare patrimoniala mult mai mare in raport de prestatia efectiv primita de el.
In speta, anterior deschiderii procedurii, la data de 29.08.2011, debitorul SCMISRL  a instrainat  numitului CLI autoutilitara marca Toyota cu numar de inmatriculare TM 22 MCT la pretul de 46.764,24 lei cu tva.
Bunul vandut la pretul de  46.764, 24 lei cu TVA la data de 29.08.2011 a fost dobandit de debitor urmare a incheierii contractului de leasing financiar CLF 82412/21.06.2006 la pretul de 28.520 Euro, fiind inregistrat in evidenta financiar contabila a SCMISRL cu valoarea  de 103.898 lei.
Este adevarat ca, fata de faptele expuse mai sus, exista o diferenta intre pretul platit de debitor la achizitionarea bunului si pretul obtinut de acesta la vanzare, insa existenta acestei diferente, raportata la situatia concreta descrisa anterior, nu conduce la concluzia disproportiei intre prestatia debitorului  si cea a cumparatorului.
Diferenta intre pretul platit de debitor la data achizitionarii bunului conform contractului de leasing financiar CLF 82412/21.06.2006 si pretul obtinut ulterior de acesta la vanzarea aceluiasi bun conform facturii TM FRF3 nr. 3000372/29.08.2011 nu trebuie confundata cu diferenta intre prestatii la incheierea contractului de vanzare - cumparare a autoutilitarei marca Toyota cu numar de inmatriculare TM 22 MCT.
Asa cum am aratat, textul art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 se refera la disproportie vadita intre prestatiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma " vadita" conducand la ideea unui pret lezionar, neserios.
Or, in speta nu este o disproportie vadita de valoare intre prestatia  debitorului vanzator care a transmis un bun mobil - autoutilitara marca Toyota    ( utilizata aproximativ 5 ani) si prestatia cumparatorului care pentru acest bun  a platit suma de 46.764, 24 lei cu TVA.
Ca urmare, chiar daca este vorba de o operatiune comerciala efectuata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii (circa 1 an inainte de deschiderea procedurii),  nefiind vorba de un act in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, Curtea apreciaza ca in mod corect instanta de fond a stabilit  in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Criticile recurentului privind rolul activ al instantei, nedocumentarea expertului  si nefundamentarea raportului de expertiza intocmit in cauza si necesitatea incuviintarii probei cu expertiza specialitatea evaluare bunuri mobile au fost apreciate ca neintemeiate.
In materia insolventei care este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, judecatorul sindic are in principal atributii jurisdictionale, limitate la controlul judecatoresc, astfel cum sunt precizate in mod expres, in teza finala a alin.2 al art.11 din Legea nr.85/2006.
Instanta de fond a incuviintat proba cu expertiza contabila la cererea reclamantului prin administrator judiciar, cu obiectivele solicitate de parte, iar dupa depunerea raportului de expertiza reclamantul nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nici nu a solicitat incuviintarea unei noi expertize specialitatea evaluare bunuri mobile, asa cum rezulta din incheierea de sedinta din 17.02.2014 si practicaua sentintei din 14.04.2014.
Concluziile expertizei contabile nu conduc la ideea nedocumentarii expertului si nici la ideea nefundamentarii raportului de expertiza.
Expertul contabil desemnat in cauza a concluzionat ca, raportat la valoarea de achizitie evidentiata in documentele contabile 103.898 lei si la valoarea deprecierii pe perioada 21.06.2006 -29.08.2011, anume 82.253,46 lei, valoarea de vanzare asigura acoperirea valorii ramase neamortizate conform evidentelor contabile.
De altfel, recurentul reclamant nu precizeaza expres aspectele concrete de nedocumentare si punctele in care expertiza contabila nu este fundamentata stiintific, limitandu-se la afirmatii generale.
In consecinta, avand in vedere dispozitiile art. 312 Cod procedura civila 1865, Curtea a respins ca nefondat recursul.