Activitatea de paza desfasurata de societatea comerciala este operatiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata, chiar daca activitatea este efectuata in calitate de autoritate publica. Obligatia de evidentiere a TVA si de virare catr

Prin sentinta nr. 3065 din data de 18 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Olt, Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2177/104/2013 s-a admis  contestatia  formulata de reclamanta SC x SRL, in contradictoriu cu parata ANAF - Directia Generala a Finantelor Publice Olt si s-a dispus anularea Deciziei de impunere F-OT 122/15.02.2013, a Raportului de Inspectie Fiscala nr. F-OT 102/15.02.2013 si a Deciziei de solutionare a contestatiei nr. 155/20.03.2013.
Impotriva sentintei nr. 3065 din data de 18 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Olt, Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2177/104/2013 a declarat recurs parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Olt, considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivarea recursului, recurenta parata a sustinut, in esenta, ca in eronat, instanta de fond a retinut ca societatea SC x SRL este asimilata institutiilor publice conform art. 127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, in sensul ca institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente etc.
A apreciat ca in speta de fata sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care la art. 127 alin. (4) prevede si o exceptie, precum si pct. 9 si pct. 10 din hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizand criticile formulate, in raport de dispozitiile legale aplicabile, Curtea a retinut urmatoarele:
Cu prioritate, Curtea mentioneaza ca in conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reorganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, incepand cu 01.08.2013 s-a infiintat Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova.
Avand in vedere dispozitiile art. 10 alin. 2 si art. 11 alin. 3 O.U.G. nr. 74/2013 si art. 23 alin. 1 din H.G. nr. 520/2013, in toate litigiile in care Directia Generala a Finantelor Publice este parte, incepand cu data de 01.08.2013 dobandeste calitatea procesuala a acesteia Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova.
Ca urmare a acestor dispozitii, parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a formulat cereri in fata instantei de fond si a declarat recurs impotriva sentintei.
Recurenta parata si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedura  civila, insa pentru a se retine incidenta acestui motiv de casare trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza si inexistenta acestora sa impiedice exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.
In cauza, sentinta instantei de fond supusa analizei cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina solutia pronuntata, astfel ca nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedura civila.
Insa, in raport de criticile formulate de recurenta parata, in cauza se impune analizarea solutiei pronuntate de catre instanta de fond din perspectiva motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, conform cu care: "Casarea unei hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (_) 8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material".
Curtea constata ca reclamanta a formulat contestatie impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. F-OT 122/15.02.2013, emisa in baza raportului de inspectie fiscala nr. F-OT102/15.02.2003 prin care au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii bugetare de 253.768 lei reprezentand: TVA - 191.193 lei; dobanzi/majorari de intarziere TVA - 33.896 lei; penalitati de intarziere 28.679 lei.
Organele de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice Olt, Activitatea de Inspectie Fiscala au efectuat la reclamanta SC x SRL o inspectie fiscala care a cuprins perioada 01.01.2011 - 31.12.2012 si care a avut ca obiectiv verificarea modului de constituire, inregistrare, declarare si virare TVA.
Cu prilejul inspectiei fiscale, organele de inspectie au constatat ca SC x SRL a realizat la 31.12.2010 o cifra de afaceri de 143.336 lei, conform balantei de verificare si bilantului contabil intocmite la 31.12.2010, depasind, astfel, plafonul de 35.000 euro (119.000), al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii si se rotunjeste la urmatoarea mie, prevazut de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal in vigoare la 31.12.2010.
Avand in vedere aceste aspecte, organul fiscal a apreciat ca societatea comerciala trebuia sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la Administratia Finantelor Publice Slatina in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a atins sau depasit acest plafon, respectiv 10 ianuarie 2011, prin depunerea declaratiei de inregistrare fiscala /declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica - cod 010, urmand ca inregistrarea respectivei persoane sa fie considerata valabila incepand cu prima zi a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila solicita inregistrarea in cazurile prevazute la art. 152 alin. 6 si art. 153 alin. 1 lit. b din Codul Fiscal, adica 01.02.2011, conform pct. 66 alin. 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
Intimata reclamanta SC x SRL a solicitat inregistrarea in scopuri de TVA la AFP Slatina, prin depunerea declaratiei de inregistrare fiscala/declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica inregistrata sub nr. 212515/12.03.2012, inregistrarea fiind valabila incepand cu 01.04.2012.
Deoarece societatea nu a solicitat inregistrarea ca platitor de TVA incepand cu 01.02.2011 si a solicitat inregistrarea ca platitor de TVA de la 01.04.2012, organele de inspectie fiscala au procedat la calculul diferentei de TVA, contestata in conditiile art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si punctul 62 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, acte normative in vigoare la 31.12.2010, data cand societatea comerciala a depasit plafonul prevazut de art. 152 alin. 1 din acelasi act normativ. Majorarile de intarziere au fost calculate in conformitate cu prevederile art. 119 si art. 120 din O.G. 92/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Atat in contestatia formulata in procedura prealabila, cat si in actiunea in instanta, reclamanta SC x SRL a solicitat sa se constate ca organele fiscale au efectuat o gresita incadrare a societatii in cadrul persoanelor impozabile, prin stabilirea de obligatii fiscale de plata in mod nelegal.
Intimata reclamanta a sustinut ca SC x SRL este asimilata drept institutie publica intrucat in baza actului constitutiv are drept obiect de activitate principal - Activitate de protectie si paza, ce reprezinta activitate desfasurata in interes public fiind astfel scutita de drept de la plata TVA conform art. 127 alin. 4 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
In speta, problema de drept care se impune a fi lamurita consta, pe de o parte, in a stabili daca reclamanta SC x SRL este asimilata drept institutie publica si daca activitatea de paza reprezinta activitate desfasurata in interes public si este scutita de drept de la plata TVA.
Pe de alta parte, este necesar a se stabili daca tratarea reclamantei SC x SRL ca persoana neimpozabila conduce la distorsiuni concurentiale sau ar produce astfel de distorsiuni.
Prin Hotararea nr. 132 din 23.09.2010 a Consiliului Judetean Olt s-a aprobat infiintarea unei societati comerciale cu capital integral romanesc, cu actionar unic Serviciul Judetean de Paza Olt, avand ca obiect prestarea pe baza de contract a serviciilor de paza, interventie si dispecerat, precum si a serviciilor de ordine si siguranta in incinta arenelor sportive si la manifestarile cultural sportive din judetul Olt. 
Societatea Comerciala x S.R.L. a fost infiintata prin Hotararea Consiliului de Administratie al Serviciului Judetean de Paza Olt, cu nr. 1 din 05.10.2010, cu asociat unic fondator Serviciul Judetean de Paza Olt, conform art. 2 din hotarare. Potrivit art. 3 din aceeasi hotarare, s-a aprobat domeniul si activitatea principala a societatii - activitate de protectie si garda, precum si domeniul si activitatea secundara a societatii - activitati de servicii privind sistemele de securizare, alte forme de invatamant n.c.a.
Societatea reclamanta a fost infiintata prin Hotararea Serviciului Judetean de Paza Olt, iar potrivit actului constitutiv al Societatii Comerciale, societate cu raspundere limitata, aceasta a fost infiintata in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
Curtea constata ca in mod eronat instanta de fond a apreciat ca reclamanta este o persoana juridica neimpozabila, fiind asimilata institutiilor publice, iar potrivit prevederilor art. 127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice.
Intimata reclamanta este o societate comerciala, cu raspundere limitata, cu actionar unic Serviciul Judetean de Paza Olt, care la randul sau se afla in subordonarea Consiliului Judetean Olt, cu scopul de a presta activitate de paza si garda.
Intimata reclamanta incaseaza contravaloarea prestarilor de servicii conform obiectului de activitate, realizand venituri din paza.
Conform semnificatiei data prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 termenului de autoritate publica, acesta este "orice organ de stat sau al unitatilor administrativ - teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public".
In sensul acestei prevederi legale, sunt asimilate autoritatilor publice "persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica".
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabileste la art. 2 lit. m ca "serviciu public reprezinta - activitatea organizata sau, dupa caz, autorizata de o autoritate publica in scopul satisfacerii unui interes legitim public", iar la art. 2 lit. r  "interes legitim public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice".
Curtea constata ca in speta sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care la art. 127 alin. 4 prevad si o exceptie: "(4) Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate in calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati, cu exceptia acelor activitati care ar produce distorsiuni concurentiale daca institutiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevazute la alin. 5 si alin. 6.
(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate in calitate de autoritati publice, dar care sunt scutite de taxa, conform art. 141.
Pct. 9 si pct. 10 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevad: "(9) In sensul art. 127 alin. 4 din Codul Fiscal distorsiuni de concurenta rezulta atunci cand aceeasi activitate este desfasurata de mai multi operatori economici, dintre care unii beneficiaza de un tratament fiscal preferential, astfel incat contravaloarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate de acestia nu este gravata de taxa fata de alte persoane care sunt obligate sa greveze contravaloarea livrarilor de bunuri si /sau a prestarilor de servicii efectuate
(10) In situatia in care institutia publica desfasoara activitati pentru care este tratata ca persoana impozabila, institutia publica este considerata persoana impozabila in legatura cu acele activitati sau, dupa caz, cu partea din structura organizatorica prin care sunt realizate acele activitati. Prin exceptie, in scopul stabilirii locului prestarii serviciilor conform art. 133 din Codul Fiscal, o persoana juridica neimpozabila care este inregistrata in scopuri de TVA este considerata persoana impozabila.
Avand in vedere prevederile legale, precum si faptul ca serviciile prestate de societatea reclamanta sunt efectuate si de alte societati comerciale platitoare de taxa pe valoare adaugata care desfasoara activitati de paza, Curtea retine ca activitatea de paza desfasurata de SC x SRL este operatiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata, chiar daca activitatea este efectuata in calitate de autoritate publica, in sens contrar creand distorsiuni concurentiale daca intimata reclamanta ar beneficia de un tratament preferential din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata.
Normele care protejeaza mediul concurential au in vedere nu numai situatiile in care deja s-a produs o distorsiune, ci si situatiile care prezinta un potential de risc in acest sens, iar art. 86 din Tratatul CE impune statelor membre sa trateze intreprinderile publice ca pe orice alta afacere si sa nu ia nicio masura care sa le excepteze de la regulile de nediscriminare si de concurenta.
Textele cuprinse in actele normative mentionate nu instituie obligativitatea demonstrarii distorsiunii concurentiale, fiind suficienta pentru impozitarea activitatilor institutiilor publice cu taxa pe valoare adaugata conditia desfasurarii respectivelor activitati de mai multi operatori economici.
Obligatia de evidentiere a TVA si de virare catre bugetul statului izvoraste din lege si nu este conditionata de modul in care contribuabilul isi factureaza serviciile prestate si isi exercita dreptul de deducere a TVA. Faptul ca nu a fost calculata si virata taxa pe valoarea adaugata constituie un element al conduitei culpabile retinute in sarcina contribuabilului.
Deoarece intimata reclamanta nu a solicitat inregistrarea ca platitor de TVA incepand cu 01.02.2011, ci cu data de 01.04.2012, in mod corect organele de inspectie fiscala au procedat la calculul diferentei de TVA contestata in conditiile art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si punctul 62 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, acte normative in vigoare la 31.12.2010, data cand societatea comerciala a depasit plafonul prevazut de art. 152 alin. 1 din acelasi act normativ.
Ca urmare, vor fi inlaturate apararile intimatei reclamante referitoare la gresita incadrare de catre organul fiscal a societatii in cadrul persoanelor impozabile.
           Pentru aceste considerente, Curtea constata ca recursul este intemeiat, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat in tot sentinta recurata si rejudecand procesul in fond, in temeiul dispozitiilor art. 498 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, a respins actiunea ca nefondata.