Citare. Obligatia de a indica numele persoanei care este indreptatita sa primeasca actele de procedura in cazul alegerii de domiciliu. Nerespectare. Consecinte.

Reclamantele nu pot invoca nelegala lor citare prin aceea ca actele de procedura au fost primite la domiciliul procesual ales de o alta persoana, iar nu de catre reclamante personal, cat timp nu au indicat numele mandatarului carora le-au transmis dreptul de a primi citatiile in numele lor si nici nu au precizat  un alt domiciliu sau nu au depus la dosar acte din care acesta sa rezulte, dand posibilitatea instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 93 cod procedura civila- teza a II-a .

Prin sentinta  nr.  2176 din 4 iulie 2012, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 4258/101/2012, s- a admis actiunea formulata de reclamantele B.A.A., T.I.M., T.A.C., P.C.T.,  in contradictoriu cu paratii  Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinti.  
Au fost obligati paratii sa plateasca  reclamantelor dobanda legala pentru sumele datorate si ramase neexecutate din sentintele nr. 824/12.05.2009  si nr. 837/03.04.2008 pronuntate de Tribunalul Mehedinti, incepand cu data pronuntarii respectivelor sentinte si pana la data platii  integrale a sumelor datorate.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs paratul MINISTERUL JUSTITIEI, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, in esenta, sub aspectul incalcarii prevederilor O.U.G. nr.71/2009- in sensul ca aceasta ordonanta, astfel cum a fost modificata,  prevede o procedura speciala de executare, de esalonare a platilor, asa incat, creantele, nefiind ajunse la scadenta, nu sunt exigibile si  nu se poate solicita acordarea de dobanzi pentru neexecutare iar, pe de alta parte, legiuitorul a stabilit si modalitatea de acordare a daunelor interese, prin actualizarea sumelor datorate, de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
Prin decizia civila nr.9440 din 9 octombrie 2012 a Curtii de Apel Craiova s-a admis recursul, s-a modificat sentinta primei instante, in sensul respingerii actiunii.
Instanta de recurs a apreciat ca  in speta nu se poate retine ca neexecutarea la termen a obligatiilor de plata a drepturilor banesti stabilite prin hotarari judecatoresti nu are nici o justificare. Aceasta este cauzata de dificultatile de ordin financiar ale statului, care au determinat emiterea unui act normativ, ce prevede atat modalitatea de plata, pentru acoperirea prejudiciului, prin actualizarea in functie de rata inflatiei a sumelor stabilite prin titlurile executorii, precum si esalonarea platilor datorate, respectiv O.U.G. nr.71/2009 cu modificarile si completarile ulterioare, O.U.G. nr. 45/2010 si Legea nr. 230/2011.
 Aceasta ordonanta a fost supusa controlului Curtii Constitutionale, fiind declarata constitutionala si, de asemenea, in mai multe cauze, instanta de contencios european a considerat anumite perioade de prelungire a procedurilor de executare a unor datorii, ca intrand in marja de apreciere a statului, sub aspectul duratei procedurii, in conditii de exceptie, date. Mecanismul esalonarii platii a fost considerat in concordanta cu principiile consacrate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in masura in care sunt respectate anumite conditii, si anume: transe de efectuare a platilor precis determinate, termen rezonabil de efectuare a acestora si identificarea resurselor financiare necesare achitarii acestor sume; in acest sens a fost si solutia CEDO in cauza Dumitru si altii impotriva Romaniei, din 4 septembrie 2012.
  Prin urmare, apreciind ca nu exista culpa din partea Statului si a institutiilor sale, in executarea cu intarziere a obligatiilor de plata, Curtea a constatat ca solutia pronuntata de instanta de fond, de obligare a paratilor la plata dobanzilor, este nelegala si netemeinica.
La data de 21.12.2012 contestatoarele B.A.A., T.I.M., T.A.C., P.C. T. au formulat contestatie in anulare impotriva deciziei pronuntate in recurs, sub nr. 9440 din 9 octombrie 2012, invocand faptul ca nu au fost legal citate pentru termenele de judecata din  25 septembrie 2012, cand s-au inchis dezbaterile, 2 octombrie 2012 si 9 octombrie 2012, cand s-a amanat pronuntarea.
S-au facut aprecieri asupra fondului recursului, solicitandu-se admiterea acesteia.
Contestatia in anulare nu este fondata, urmand sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 317 pct. 1 cod procedura civila, impotriva hotararilor judecatoresti irevocabile poate fi promovata contestatie in anulare atunci  cand partea nu a fost legal citata pentru termenul de judecata cand s-a judecat pricina.
Potrivit art. 90 cod procedura civila inmanarea citatiei si a actelor de procedura se face la domiciliul celui citat, asa cum este el indicat in cererea de chemare in judecata sau in cererea de declarare a caii de atac. Art. 93 cod procedura civila stabileste ca atunci cand partea isi alege un domiciliu procedural, este obligata sa indice numele mandatarului, adica numele persoanei care este indreptatita sa primeasca, in numele sau, actele de procedura ce i se comunica la domiciliul ales. In cazul in care acest mandatar nu este indicat, textul dispune ca actele de procedura sa fie comunicate la domiciliul partii.
In speta, se constata ca reclamantele au indicat prin cererea de chemare in judecata ca au domiciliul la sediul institutiei unde lucreaza, acelasi domiciliu fiind indicat si in contestatia in anulare.
In toate fazele procesuale citarea reclamantelor s-a facut la adresa indicata ca domiciliu ales, actele de procedura ( citatii si comunicarea sentintei ) fiind primite, in numele reclamantelor, de un angajat al institutiei, persoana insarcinata in mod curent cu primirea corespondentei.
Reclamantele aveau obligatia impusa de art. 93 cod procedura civila de a preciza numele persoanei care poate sa primeasca actele de procedura la domiciliul ales, insa numele mandatarului nu a fost indicat iar citarea lor la domiciliu nu s-a putut face deoarece nu s-au precizat domiciliile si nu s-au depus la acte la dosar din care aceste domicilii sa rezulte.
Lipsa de diligenta a reclamantelor,  care nu au respectat obligatia ce le era impusa prin art. 93 cod procedura civila, duce la concluzia ca au fost de acord, implicit, ca actele de procedura ce le sunt comunicate in cursul procesului sa fie primite de functionarul institutiei care primeste corespondenta.
Neregularitatea citarii constituie un motiv de nulitate relativa a actelor de procedura si a hotararilor judecatoresti, care poate fi invocata de partea vatamata in conditiile art. 105 alin 2 cod procedura civila, adica atunci cand prejudiciul produs nu poate fi inlaturat altfel decat prin anularea actului.
Art. 108 alin 4 cod procedura civila dispune, insa, ca nimeni nu poate invoca neregularitatea produsa prin propriul sau fapt, pentru ca o astfel de conduita ar fi o manifestare a relei credinte procesuale, care nu poate fi validata juridic.
Asadar, reclamantele nu pot invoca nelegala lor citare prin aceea ca actele de procedura au fost primite la domiciliul procesual ales de un alt angajat, iar nu de catre reclamante personal, cat timp nu au indicat numele mandatarului carora le-au transmis dreptul de a primi citatiile in numele lor si nici nu au precizat  un alt domiciliu sau nu au depus la dosar acte din care acesta sa rezulte, dand posibilitatea instantei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 93 cod procedura civila- teza a II-a .
Instanta are in vedere faptul ca potrivit art. 725 cod procedura civila drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta, asa incat  reclamantele nu pot invoca propria lor culpa ca premisa de fapt a promovarii contestatiei in anulare.
In practica in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca  dreptul de acces la instanta implica, printre altele, posibilitatea partilor de a participa efectiv la proces, de a propune probe si de a avea oportunitatea de a-si exprima punctul de vedere. Primul pas in acest sens a fost considerat ca fiind citarea lor corecta si comunicarea hotararilor pentru  a le putea contesta(cauza Capital Bank Ad c. Bulgariei, nr. 49429/99, hotararea din 24 noiembrie 2005). Curtea a aratat ca instantele trebuie sa dea dovada de diligenta suficienta si sa ia toate masurile ce se pot astepta, in mod rezonabil, de la ele pentru a-i cita pe justitiabili( cauza Miholpa c. Letoniei, nr. 61655/00, hotararea din 31 mai 2007).  
Curtea Europeana a aratat ca revine in primul rand celor interesati sa depuna orice diligenta pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotararea din 4 mai 2004) si ca autoritatile judiciare nu sunt raspunzatoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat masurile corespunzatoare pentru a asigura primirea efectiva a corespondentei trimisa la adresa indicata chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).
Concluzia care se  impune este aceea ca reclamantele au fost legal citate la instanta de recurs, dovezile de citare fiind atasate la dosar la filele 9-12, actele de procedura fiind primite la adresa indicata in actiune ca fiind domiciliul procesual si cuprinzand toate elementele prevazute de art. 88 si 92 cod procedura civila.
Cum judecata in recurs s-a facut dupa ce partile au fost legal citate iar pentru termenele cand s-a amanat pronuntarea nu mai era necesara citarea partilor, fiind mentinuta procedura de la termenul cand s-au inchis dezbaterile, nu sunt incidente dispozitiile art. 317 pct. 1 cod procedura civila.
Prin urmare, contestatia in anulare se va respinge ca nefondata.