Imobil construit de soti pe terenul proprietatea parintilor. Regim juridic.

     Cum judecatoria a retinut explicit ca sotii au construit imobile impreuna cu parintii paratului, in perioada cand se gospodareau impreuna, se aplica dispozitiile art. 969 cod civil, in raport de care se caracterizeaza raporturile juridice dintre sotii constructori si proprietarii terenului .
     Existenta unei conventii, care nu a  fost materializata prin inscris date fiind relatiile apropiate dintre parti, a fost dovedita in cauza,  astfel ca sotii au dobandit un drept de coproprietate, bunul imobil in discutie avand regimul juridic al unui bun coachizit.

     Prin sentinta civila nr. ........pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. .....s -a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamanta B. V. impotriva paratului V.G. si in contradictoriu cu intervenientii V.I., F.I. si U. M.
     S-a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul V.I.
     S-au respins capetele de cerere in pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta.
     S-a luat act ca reclamanta a renuntat la partajarea bunului mobil retinut prin incheierea de admitere in principiu.
     S-a confirmat raportul de expertiza efectuat in cauza de expert C.G., in varianta I propusa de expert, atribuind imobilul situat in C., paratului, cu obligarea acestuia la sulta catre reclamanta in suma de 51.000 lei.
     S-a stabilit termen de plata a sultei de catre parat, 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii.
     S-au compensat cheltuielile de judecata.
     Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata sub nr..., pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta B.V. a chemat in judecata pe paratul V.G., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna partajarea bunurilor dobandite de parti pe timpul casatoriei.
     In motivare, reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu paratul, pe perioada casatoriei fiind dobandite urmatoarele bunuri: un apartament cu 2 camere, situat in C., o casa cu 3 camere si 2 holuri in suprafata de cca. 70 mp, situata in com. I.la care, ulterior, au construit o bucatarie de vara de cca. 20 mp si o baie, o incapere pentru animale, gard la strada cu porti pe o lungime de 40 m, au renovat casa batraneasca, respectiv, au refacut total tavanele cu ipsos, au pardosit incaperile, au realizat o scara de acces la intrare, au construit un garaj cu rampa pe o suprafata de 28 mp, o fantana in curte, din tuburi de beton cu instalatie  manuala, acoperita cu tabla, un magazin si un bar si au mai dobandit un autoturism marca Dacia 1300.
     La data de 26.11.2009, numitul V.I., fiul partilor, a depus la dosar o cerere de interventie in interes propriu, solicitand a se constata, in favoarea sa, un drept de creanta pentru contravaloarea imbunatatirilor aduse de el la apartamentul in litigiu.
     Mentioneaza intervenientul ca de toate aceste bunuri s-a folosit doar reclamanta incepand cu anul 2001 si pana in prezent, motiv pentru care solicita ca uzura lor sa fie imputata in lotul paratei, evaluandu-le, provizoriu, la suma de 5.000 lei.
     La aceeasi data, paratul a depus la dosar intampinare, recunoscand ca apartamentul in litigiu este bun comun, posesia lui fiind detinuta, in prezent, de reclamanta, desi, o perioada, a fost ocupat de fiul lor, caruia intentionau sa-l instraineze, acesta aducandu-i o serie de imbunatatiri, insa urmare a plecarii lui in Portugalia, reclamanta s-a instalat  in imobil.
     In privinta pretentiilor reclamantei privind casa din com. I. paratul arata ca aceasta a fost construita, integral, de parintii sai, partile neavand nici o contributie la edificarea ei.
     Cererea de interventie in interes propriu a fost pusa in discutia partilor in sedinta publica din 12.01.2010, instanta, din oficiu, invocand exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intervenientului, urmare a faptului ca, potrivit sustinerilor sale, pretinsele imbunatatiri la apartament au fost efectuate de acesta anterior anului 2001, cand reclamanta s-a mutat in imobil, iar cererea in pretentii cu privire la ele a fost introdusa in anul 2009, deci, cu mult peste termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de lege, motiv pentru care, a pronuntat solutia respingerii cererii ca fiind prescrisa. 
     Prin incheierea de sedinta din 18.05.2010, instanta, la solicitarea  reclamantei, a dispus introducerea in cauza, in calitate de interveniente fortate, a numitelor  F.I. si U.M., mostenitoare, alaturi de parat, de pe urma parintilor acestuia, cererea in pretentii cu privire la imbunatatirile pretinse a fi aduse casei batranesti din com. I.fiind indreptata impotriva lor.
     Pe baza materialului probator administrat in cauza, la 23.11.2010, Judecatoria Craiova a pronuntat o incheiere de admitere in principiu, prin care a admis in parte si in principiu actiunea precizata, a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul V.I. si cererile in pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta, constatand ca reclamanta si paratul V.G. au dobandit, pe perioada casatoriei, urmatoarele bunuri: un apartament cu 2 camere si dependinte situat in C.si un recamier cu biblioteca incorporata.
     S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor in cote de 1/2 pentru fiecare, precum si efectuarea unor expertize in specialitatile constructii si evaluari bunuri mobile.
     La termenul de judecata din 08.03.2011, reclamanta a precizat ca renunta la partajarea bunului recamier, retinut prin incheierea de admitere in principiu, intelegand sa partajeze doar imobilul apartament.
     Tinand cont de incheierea de admitere in principiu, instanta, in raport de dispozitiile art. 728 C.civ., art. 36 alin. 1 C.fam. si art. 6739 C.proc.civ., a admis in parte si in fond actiunea precizata si a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul V.I., a respins capetele de cerere in pretentii si revendicare bunuri proprii formulate de reclamanta si a luat act ca aceasta a renuntat la partajarea bunului mobil retinut prin incheierea de admitere in principiu, confirmand raportul de expertiza efectuat in cauza, in varianta I propusa de expert, si atribuind imobilul situat in C., paratului, cu obligarea acestuia la sulta catre reclamanta in suma de 51.000 lei.
     La atribuirea imobilului catre parat, instanta a avut in vedere starea de sanatate precara a acestuia, apreciind ca, in comparatie cu reclamanta, are o mai mare nevoie de bunul respectiv.
     In temeiul art. 276 C.p.c., instanta a compensat, in totalitate, cheltuielile de judecata efectuate in prezenta cauza.
     Impotriva sentintei si a incheierii de admitere in principiu a declarat apel reclamanta B.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivarea apelului reclamanta a aratat  ca in mod gresit s-a retinut in incheierea de admitere in principiu ca imobilul casa si anexe construit de parti in com I.nu le apartine, proprietar fiind tatalui paratului  care are calitatea de proprietar al terenului si pe numele caruia s-a eliberat autorizatia de constructie.
     De asemenea, se mai arata ca in mod gresit s-a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 493 Cod civil privind accesiunea imobiliara artificiala, in conditiile in care toate probatoriile  administrate in cauza dovedesc ca imobilul a fost edificat  de parti, fara nici o contributie din partea parintilor paratului, pe durata casatoriei.
     O alta critica a apelantei reclamante vizeaza modalitatea de stabilire a loturilor, respectiv atribuirea apartamentului paratului, fara ca aceasta dispozitie sa fie motivata in mod temeinic, instanta de fond apreciind doar ca se impune atribuirea acestuia paratului, care are o mai mare nevoie de el, fiind bolnav.
     Apelanta invedereaza ca si ea este bolnava, apartamentul respectiv fiind singura ei casa, ca paratul nu a locuit niciodata in apartamentul care i-a fost administrat, are in proprietate si un alt imobil, respectiv casa parinteasca pe care o mosteneste, nu a efectuat imbunatatiri la apartament si de altfel nu are nici posesia apartamentului.
     Prin decizia civila nr. ....., pronuntata de Tribunalul Dolj- Sectia pentru Minori si Familie, in dosarul nr. ...., s-a respins apelul ca nefondat.
     Tribunalul  a retinut ca  imobilul din com. I., casa si anexe, a fost edificat pe terenul tatalui paratului, pe numele acestuia fiind eliberata si autorizatia de constructie.
     S-a apreciat ca in situatia invocata de reclamanta, respectiv realizarea unei constructii de soti pe terenul unui tert, chiar si cu acordul tacit al acestuia, incidente sunt disp. art. 493 Cod civil.
     Proprietarul terenului ori succesorii acestuia sunt indreptatit sa actioneze pe cale principala, printr-o actiune petitorie pentru a prelua constructia cu obligarea la despagubiri, conform art. 494 Cod civil.
     Deoarece niciunul din soti nu a solicitat  despagubiri in calitate de constructor ( pretentiile reclamantei vizand doar renovarea casei batranesti a fostilor socri), s-a apreciat ca in mod corect prima instanta a procedat doar la inlaturarea constructiei respective din masa de bunuri comune, fara ca cei doi constructori sa primeasca vreo despagubire.
     Sub aspectul modalitatii de formare a lotului, tribunalul a constatat ca solutia primei instante este corecta, fata de starea de sanatate a paratului, a fost atribuit apartamentul in lotul acestuia, fiindu-i necesara o locuinta in C. deoarece este  diagnosticat cu neoplasm laringian gr. IV, fiindu-i greu sa demareze proceduri pentru a gasi si achizitiona un alt apartament.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocand aceleasi critici ca si in apel, referitoare la neincluderea in masa partajabila  a imobilului din com. Ionesti si neatribuirea apartamentului in lotul sau.
     Recurenta a sustinut ca nu are relevanta faptul ca autorizatia de construire a fost emisa pe numele tatalui paratului, acesta avand calitatea de proprietar al terenului, cat timp sotii au construit cu acordul proprietarului, imobilul fiind proprietatea lor. S-a aratat ca parintii paratului nu au avut nicio contributie la edificarea casei, neavand interes, aspect retinut in incheierea de admitere in principiu. Recurenta a criticat modalitatea de aplicare a dispoz. art. 493 cod civil, aratandu-se ca acordul proprietarilor terenului face incidente prevederile art. 969 cod civil.
     S-a criticat si modalitatea de aplicare a prev. art. 673 ind. 9 cod proc. civila, aratandu-se ca reclamanta este indreptatita sa primeasca in lot apartamentul, deoarece l-a folosit  de la despartirea in fapt, a facut imbunatatiri la imobil, nu are alte posibilitati de locuit, in timp ce paratul locuieste in imobilul din com. I., unde mai are un alt imobil in proprietate, dobandit pe cale succesorala de la parinti.
     La data  de 4.10.2012 intimatul parat si intimatele interveniente au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
     Recursul  este fondat, urmand  a fi admis pentru urmatoarele considerente.
     Potrivit art. 304 cod proc. civila recursul este o cale extraordinara de atac, care poate fi promovata pentru motive de nelegalitate, strict prevazute de text, in cadrul careia nu pot fi puse in discutie si reapreciate probele administrate deja de instantele de fond.
     Pentru a stabili daca dispozitiile legale au fost corect aplicate, instanta de recurs porneste de la starea de fapt care  a rezultat logic din analiza materialului probator, fara a aduce modificari acesteia.
     Asadar, analizand daca imobilul din comuna I. poate fi inclus in masa partajabila a fostilor soti, instanta are in vedere ca prin incheierea de admitere in principiu s-a retinut ca partile au construit, impreuna cu parintii paratului, cu care se gospodareau, o serie de imobile. Starea de fapt astfel retinuta nu a fost modificata in apel, deoarece paratul  nu a declarat apel iar apelul paratei, care a privit, sub acest aspect,  faptul ca imobilul a fost construit exclusiv de soti, a fost respins.
     Prin urmare, apararile intimatilor din intampinarea depusa in recurs si care privesc  modul de realizare a constructiilor din com. I. nu sunt intemeiate, deoarece vizeaza  modificarea unei stari de fapt retinuta deja de instantele de fond.
     Cum judecatoria a retinut explicit ca sotii au construit imobile impreuna cu parintii paratului, in perioada cand se gospodareau impreuna, nu mai pot fi analizate in recurs declaratiile de martori la care partile fac referire si nu se poate ajunge la concluzia preconizata de reclamanta - aceea ca a edificat constructia doar impreuna cu paratul, sau la solutia preconizata de intimati - aceea ca imobilul a fost edificat exclusiv de parintii paratului.
     Starea de fapt este clar evidentiata in motivarea incheierii de admitere in principiu si anume ca fostii soti au edificat o constructie impreuna cu parintii paratului, si ca  ambele familii se gospodareau impreuna.
     In ipoteza in care sotii construiesc un imobil pe terenul unui tert, in patrimoniul lor intra toate drepturile decurgand din faptul edificarii constructiei, adica dreptul de a folosi imobilul si dreptul de a fi despagubiti de proprietarul terenului, care devine proprietar ca efect al accesiunii imobiliare, cu exceptia cazului in care intre sotii constructori si tertul proprietar al terenului nu  a intervenit o conventie, sotii avand invoirea proprietarului fondului.
     In aceasta ultima situatie, proprietatea constructiei apartine celui care construieste, adica fie sotii, fie, in speta, sotii impreuna cu proprietarii terenului, in patrimoniul comun intrand un drept de superficie care contine in tiparul sau dreptul de proprietate( sau coproprietate, dupa caz) asupra constructiei.
     Rationamentul ales de instantele de fond, acela ca imobilul edificat de soti apartine intotdeauna proprietarului terenului, este unul simplist si care se aplica doar in perioada in care Legile 58/1974 si 59/1974 erau in vigoare. Potrivit acestor acte normative, abrogate in prezent, constituirea dreptului de superficie nu putea avea loc deoarece ar fi insemnat ca a avut loc o instrainare a terenului, ceea ce nu era permis. Chiar si in perioada de timp respectiva, se accepta ideea constituirii unui drept de proprietate al sotilor asupra constructiei atunci cand terenul era proprietatea parintilor unuia dintre soti,  deoarece intr-o asemenea ipoteza se exclude ideea unei speculatii cu terenul si recunoasterea dreptului constituia continuarea unei traditii, mai ales in mediul rural.
     Daca intre parti a intervenit o conventie in temeiul careia s-a construit, se aplica dispozitiile art. 969 cod civil, in raport de care se caracterizeaza raporturile juridice dintre sotii constructori si proprietarii terenului .
     Existenta unei conventii, care nu a  fost materializata prin inscris date fiind relatiile apropiate dintre parti, a fost dovedita in cauza, prin aceea ca instantele au recunoscut faptul gospodaririi celor doua familii, ceea ce presupune participarea in comun la venituri si cheltuieli, si ca au retinut ca ambele familii au edificat imobilul, prin acte materiale specifice.
     Asadar, in perioada de timp cat au locuit in comuna I. (la inceputul casatoriei) sotii au edificat  constructii impreuna cu parintii paratului si au participat la efectuarea unor imbunatatiri la imobilele deja existente, proprietatea parintilor, in acest ultim caz dobandind doar un drept de creanta, al carui regim juridic a devenit irevocabil dupa pronuntarea deciziei din apel, nefiind atacata hotararea sub acest aspect, care nu face obiectul prezentului recurs.
     Se constata ca instantele anterioare au facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 493, 494 si 969 cod civil, considerand fara temei ca sotii nu au putut dobandi un drept de coproprietate asupra imobilelor edificate in gospodaria din mediul rural.
     Cum in cauza s-a dovedit si s-a retinut ca atare intentia de a construi impreuna cu parintii, precum si  faptul gospodaririi,  sotii au dobandit un drept de coproprietate, bunul imobil in discutie avand regimul juridic al unui bun coachizit.
     Ceea ce nu s-a dovedit este cota parte a fiecarei familii la constituirea dreptului si nu s-a identificat in concret compunerea imobilului, astfel ca solutia asupra fondului nu poate fi stabilita pentru prima oara in recurs, fondul cererii sub acest aspect nefiind cercetat.
     Ca urmare, solutia cere se impune potrivit art. 312 alin 5 cod procedura civila este de a se admite recursul si a se casa decizia din apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
     Tribunalul, ca instanta devolutiva, urmeaza a administra proba cu martori pentru a stabili in ce cote au contribuit familia compusa din reclamanta si parat si familia compusa din parintii paratului la edificarea imobilului si proba cu expertiza pentru a se identifica si evalua imobilul respectiv, care va fi inclus in masa partajabila, in cota ce va rezulta din probe.
     Cat priveste critica de nelegalitate privind aplicarea gresita a dispozitiilor art. 673 ind. 9 cod proc. civila, care cuprind criteriile legale de atribuire a bunului, se constata ca fata de motivul care a dus la casarea deciziei nu se mai impune a fi analizata.
     Dupa rejudecare si modificarea in mod corespunzator  a incheierii de admitere in principiu instanta de apel va analiza indreptatirea partilor la primirea in lor, in natura, a bunurilor imobile, tinand seama si de criticile formulate in prezenta cale de atac. Se va statua, de asemenea, si asupra cheltuielilor de judecata avansate de parti, tinand seama de dubla lor calitate - reclamanti si parati-in procesul de partaj.