Clauze abuzive. Nulitate.

      Clauza potrivit careia "banca isi rezerva dreptul de a modifica unilateral rata dobanzii in situatia aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara" este abuziva si nu produce nici un efect.
      
      Prin sentinta nr. 51 din  1  februarie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia a II-a Civila, in dosarul nr.17927/63/2011, a fost admisa in parte actiunea precizata, formulata de reclamantii F.F. si F.L. in contradictoriu cu  parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA.
      S-a constatat, printre altele,  nulitatea clauzei prevazuta la art. 3 lit. d din conditiile speciale din  conventia de credit nr. 0136051 din  23.11.2007 
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel parata SC VOLKSBANK ROMANIA SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arata in continuare:
      Cat priveste  conditia  de negociere, pentru ca o clauza sa fie exclusa de la declararea sa ca abuziva;
      Desi apelanta sustine ca acele clauze cuprinse in conditiile speciale  sunt negociate,  nu toate clauzele din conditiile speciale pot fi considerate ca au fost negociate efectiv.
      Faptul ca anterior incheierii contractului cu reclamantii, banca  a facut publica o prezentare a produselor, care continea conditiile standard de creditare pentru fiecare dintre produsele oferite de catre banca, faptul ca reclamantii a luat la  cunostinta de cuantumul dobanzii si au optat pentru dobanda variabila, prin comparatie cu alte oferte,  nu echivaleaza cu negocierea efectiva  a  clauzei  a carei nulitate se cere a se constata, in lipsa unei dovezi clare a bancii in acest sens. Contractul de credit este un contract de adeziune, standard, preformulat de banca,  in care consumatorul nu putea sa intervina, putand doar sa adere sau nu la el. Potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 193/2000,  daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte dovezi in acest sens. Ori, in cauza banca nu face astfel de dovezi cu care sa  dovedeasca ca a fost negociata clauza de la art. 3 lit.d, din conditiile speciale din  conventia de credit nr. 0136051 din  23.11.2007 . Deci banca nu a rasturnat prezumtia relativa instituita de lege  a lipsei negocierii in cazul contractului  preformulat, cu reclamantii.
      Cat priveste  conditia  ca clauza sa nu se asocieze cu obiectul si pretul contractului;
      In spiritul legii si al directivei este exclus din  cadrul controlului unui eventual caracter abuziv elementele obiectului principal al contractului prin raportare la pret dar, cu conditia ca acea clauza  care le determina sa fie  clara, neechivoca, exprimata intr-un limbaj usor inteligibil.
      Faptul ca dobanda si toate comisioanele fac parte din  pretul contractului nu exclude pur si simplu clauza de la controlul instantei, instanta trebuind sa analizeze si cealalta conditie, si anume daca clauza  este clara, neechivoca si  exprimata intr-un limbaj usor inteligibil.
      Cat priveste conditia bunei credinte, nu se poate retine o rea credinta generala a bancii, legea de altfel necerand sa existe acesta, ci doar ca o clauza sa nu creeze in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
      Clauza referitoare la caracterul  variabil al dobanzii,   prevazuta  la art. 3 lit. d din contractul de credit.
      Este evident ca partile au incheiat un contract de credit cu dobanda variabila, stabilind dobanda curenta la data incheierii contractului si posibilitatea bancii de a modifica rata ei pe parcursul derularii contractului. 
      Potrivit art. 1 lit.a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000,  este considerata abuziva clauza care da dreptul profesionistului  sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare  isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii "daca exista o motivatie intemeiata", in conditiile in care profesionistul este obligat sa informeze consumatorul despre acesta  iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptarii ratei dobanzii, astfel cum a fost modificata. Din aceasta perspectiva a claritatii motivelor poate fi analizata clauza, desi dobanda face parte din pretul contractului.
      Din modul in care este formulata regula si exceptia (art. 1 lit.a din Lista anexa),  reiese ca banca poate sa isi rezerve dreptul  de a modifica unilateral rata dobanzii cu conditia ca in contract sa stipuleze o clauza clara, neechivoca  privind  determinarea motivului intemeiat care o poate  indreptati sa modifice dobanda convenita.  Evident ca aceasta clauza trebuie prevazuta in contract pentru ca consumatorul sa ia cunostinta de ea efectiv si sa stie ca atunci cand imprejurarea respectiva se produce  obligatiile sale se modifica. Totodata, motivul aratat in contract trebuie sa fie suficient de clar  descris ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie chiar s-a produs, asa cum corect a retinut prima instanta. Motivele  care sa indreptateasca banca sa ajusteze rata dobanzii nu pot fi aratate ulterior,  nici in scris, nici verbal. CJUE a statuat ca din perspectiva  protectiei consumatorului impotriva conditiilor de creditare inechitabile  si pentru a-i permite sa cunoasca pe deplin  conditiile executarii ulterioare a contractului,  art. 4 din Directiva 97/102 impune ca la incheierea contractului debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiei sale. (hotararea Berliner Kindl Brauerei)
      De asemenea,  expresia cuprinsa in art. 3 lit. d) de  "schimbari  semnificative pe piata monetara"  nu poate fi  apreciata ca  o clauza clara  privind  motivul intemeiat.  Expresia este atat de larga si de nedefinita incat practic in acesta se poate include aproape orice,  avand in vedere ca  piata  financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care se raporteaza. Observand jurisprudenta publicata in  cazul acestui  tip de contract preformulat, dar si pe cea depusa la dosar,  care desi nu constituie izvor de drept este relevana, banca a justificat majorarea ratelor dobanzilor in temeiul aceleasi clauze predefinite in multiple  moduri:  "majorarea se datoreaza atat costurilor bancare directe cu aproximativ 1%, cat si a costurilor bancare indirecte" ;  "deprecierea pietei financiare incepand cu anul 2006" (desi contractul era incheiat in anul 2007  iar majorarea ratei s-a facut la 3 luni de la incheierea contactului); "majorarile inregistrate in  costurile de refinantare", "majorarea  costurilor de creditare  si scaderea diferentei intre credite si sumele incasate" ;  cresterea indicilor monetari si ale costurilor de rezerva minima obligatorie", etc. Ori, toate aceste justificari care a determinat-o pe banca sa majoreze rata dobanzii in contractele de acest tip incheiate demonstreaza practic  caracterul total nedefinit al clauzei  exprimate general "schimbari  semnificative pe piata monetara" .
      Astfel, nu este prevazut in concret nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si sa se determine de catre instanta sau consumator daca majorarea este necesara si proportionala cu motivul care a determinat-o. Conditiile  generale ale conventiei definesc  numerosi termeni ai contractului dar,  nu  exista nici o definitie  referitoare la "schimbari  semnificative pe piata monetara". Modul in care clauza este  exprimata  da dreptul discriminatoriu bancii sa o foloseasca pentru a servi doar intereselor sale. 
      Banca se  poate pune la adapost de eventuale evenimente care ar putea aparea pe piata financiara,  mai ales in contractele pe perioada lunga, riscurile urmand a fi distribuite  in contractele cu dobanda variabila,  dar nu discriminatoriu si  unilateral,  ci in mod previzibil pentru consumator, prin descrierea in concret  a motivelor care vor conduce la ajustarea dobanzii si a metodei de calcul.
      Pe lana caracterul neclar al clauzei,  instanta de fond a apreciat corect si  lipsa posibilitatii consumatorului de a rezilia contractul daca acesta nu va accepta noul cuantum al dobanzii dar si dezechilibrul semnificativ  pe care il poate genera aplicarea acestei clauze neclare.  Aplicarea acestei clauze,  astfel cum a fost inserata in contract,  transfera  practic toate riscurile  modificarii pietei financiare  in patrimoniul  consumatorului, fara ca  banca  sa suporte o parte din acest risc, desi riscurile trebuie sa se distribuie nediscriminatoriu  intre parti.  Astfel se creeaza un dezechilibru major intre drepturile si obligatiile partilor, contrar bunei credinte. Motivatia apelantei ca  reclamantii au  posibilitatea  de a rezilia contractul  conform Sectiunii 6 din conditiile generale ale conventiei de credit, nu  poate fi primita. Posibilitatea de rambursare anticipata este altceva decat posibilitatea de reziliere a contractului   asa cum se prevede in art. 1 lit. a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000.
      Faptul ca banca si-a asumat obligatia de a comunica noua rata a dobanzii  nu este suficient ca respectiva clauza sa nu fie considerata abuziva.