Contract de imprumut. Dovada contractului. Aplicarea dispozitiilor art. 1198 cod civil. Imposibilitate morala de preconstituire a contractului. Inteles.

    Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o exceptie, care trebuie interpretata restrictiv, asa incat se aplica doar in acele situatii in care  relatiile ce exista in mod obisnuit intre parti ar fi incompatibile cu solicitarea de a incheia un inscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsa de incredere din partea celui ce pretinde inscrisul, de natura sa afecteze relatiile partilor in viitor.
    Atunci cand partile contractante au inteles sa  consemneze in scris un anumit act juridic, nu mai pot invoca pentru alte raporturi contractuale derulate in aceeasi perioada  aproximativa de timp ca au fost in imposibilitate morala de a preconstitui inscrisul doveditor al contractului.

     La data de 08.02.2010, reclamantul B.C. a chemat in judecata pe paratii R.L. si L.A.M.S., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii sa-i restituie suma de 138 164 lei, actualizata la zi conform indicelui de inflatie, pana la data efectiva a platii.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 20 05.2006, paratii urmau sa-i restituie un imprumut de 110000 lei, dar dupa ce au restituit banii, au solicitat reclamantului sa le inapoieze suma, urmand sa o restituie peste 2 luni.
     Sustine reclamantul ca la implinirea acestui termen paratii i-au restituit doar 14 000 lei, urmand ca diferenta sa o achite pana la 25.04.2007.
     La 15 12 2006 le-a imprumutat paratilor suma de 42 164 lei pentru care au incheiat doua conventii, una pentru suma de 17 840 lei si alta pentru suma de 24 324 lei, paratii garantand restituirea pana la data de 25.04.2007, cu un teren de 38,11 ha, situat pe raza com. O., dar paratii nu si-au indeplinit obligatia de restituire.
     Mentioneaza reclamantul ca pentru imprumutul de 96 000 lei nu au incheiat o conventie scrisa,  ci l-a acordat in baza unei conventii verbale, fiind prieteni de peste 15 ani, ca le mai imprumutase si alte sume de bani pe care paratii le-au restituit, sumele fiindu-le acordate ambilor parati si urmand a fi folosite in scopuri comerciale.
     La data de 14.06.2010, paratii au depus la dosar intampinare prin care solicita pe cale de exceptie respingerea actiunii, invocand exceptia prescriptiei dreptului la actiune prevazuta de art 1, alin 1 din Decretul 167/1958, respectiv trecerea celor 3 ani de la 25. 04. 2007, data scadentei datoriei, exceptia litispendentei avand in vedere ca pe rolul Judecatoriei Craiova se mai afla un dosar inregistrat sub nr. 12797/215/2008 suspendat la 06. 10. 2008 si care are acelasi obiect.
     Pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii invederand ca suma de 110 000 lei nu a fost imprumutata niciodata de catre parati, nu exista nicio dovada scrisa in acest sens, iar achitarea sumei de 14 000 ron prin cont bancar a reprezentat achitarea unui alt imprumut. Mai mult, calitatea de debitor o are doar R.L. si nu si L.A.M.S., aceasta avand doar calitatea de garant.
     In sedinta din 22. 11. 2010 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, termenul prev. de art. 3 din Decretul 167/1958 nefiind implinit la data formularii actiunii, respectiv la 08.02.2010 si exceptia litispendentei, dosarul fata de care se invoca aceasta exceptie, nemaifiind in lucru, ci este suspendat in baza art. 243 C pr civ.
     Prin sentinta civila nr.11982/04.07.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul B.C.  impotriva paratului R.L.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 42164 lei si la 227 lei  cheltuieli de judecata catre reclamant.
     A fost obligat paratul R.L. la plata in favoarea statului a sumei de 2070 lei reprezentand ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru acordat reclamantului.
A fost respinsa actiunea fata de parata   L.A.M.S.
     Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data de 15.12.2006, intre reclamantul B.C. si piritul R.L. s-au incheiat doua contracte de imprumut, avand ca obiect suma de 24324 lei si respectiv 17840 lei, paratul obligandu-se sa restituie sumele imprumutate pana la data de 25.04.2007, dar sumele de bani nu au fost restituite.
     In cele doua contracte, partile au introdus si clauza prin care cealalta parata, L.S., garanta restituirea imprumutului cu doua  terenuri, in suprafata de 20,27 ha si respectiv 17,84 ha.
     Aceasta clauza a fost constatata ca fiind nula prin sentinta nr.18573/12.12.2007, iar in conditiile in care nu s-a facut nici o dovada ca sumele de bani ar fi fost imprumutate ambilor parati, din insasi inscrisurile depuse rezultand ca singurul imprumutat este paratul R.L., instanta a respins actiunea fata de parata  L.A.M. S.
     Cat priveste petitul referitor la restituirea sumei de 96000 lei, in conditiile in care prin incheierea din 07.02.2011 instanta a respins solicitarea reclamantului de a fi administrata proba cu martori, nu exista nici o alta dovada care sa ateste incheierea unui asemenea act si.
     Avand in vedere ca instanta a acordat reclamantului ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, in baza dispozitiilor art.18 din OUG 51/2008, a fost obligat R.L. la plata in favoarea statului a sumei de 2070 lei reprezentand ajutor public judiciar, acordat in limita pretentiilor admise.
     Impotriva acestei sentinte au declarat recurs calificat drept apel atat reclamantul B.C. si cat si paratii R.L. si L.A.M.
     In apelul declarat,  reclamantul B.C. arata ca instanta de fond, in mod gresit a respins proba cu martori solicitata de acesta in dovedirea conventiei verbale de imprumut a sumei de 96.000 lei, respingand astfel exceptia invocata, aceea de imposibilitate morala de preconstituire a unui inscris.
     Se mai arata ca instanta de fond in mod gresit a respins actiunea fata de parata L.A.M.S., de obligare a acesteia la plata in solidar a sumei imprumutate, retinand ca nu s-a facut dovada ca suma a fost imprumutata celor doi  parati, care  au recunoscut prin raspunsul la interogatoriu, intrebarea nr.6 si prin intampinare, ca din imprumutul de 110.000 lei au restituit catre reclamant suma de 14.000 lei prin cont bancar si ca de fapt aceasta suma ar reprezenta o dobanda a sumei de 96.000 lei; sumele de bani au fost incasate de cei doi parati, acestia fiind concubini, si au fost folositi tot impreuna in scopuri comerciale, rezultand ca obligatia acestora este solidara.
     Apelantul considera gresita sustinerea instantei ca, aceasta clauza a fost constatata ca fiind nula prin sentinta nr.18573/12.12.2007, in realitate prin acea sentinta a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de reclamantul B.C. in contradictoriu cu parata L.A.M.S. si actiunea a fost respinsa ca inadmisibila.
     Cu privire la apelul declarat de paratii  R.L. si L.A.M.S., s-a retinut ca acestia nu au timbrat corespunzator, respectiv cu suma de 1149 lei, astfel cum au fost  instiintati prin citatiile emise la data de 05.10.2011 pentru termenul de judecata din  data de 26.10.2011.
     Potrivit art. 20 alineat 1 din Legea nr. 146/1997 s-a anulat ca netimbrat apelul paratilor.
     Prin decizia civila nr. 61 din 8 februarie 2012 a Tribunalului Dolj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
     Tribunalul  a retinut ca  probatoriile administrate in prima instanta releva faptul ca intre reclamantul B.C.si paratul R.L. s-au incheiat 2 contracte succesive de imprumut, primul pentru suma de 17.840 lei si un al doilea pentru suma de 24.324 lei, ambele cu termen de restituire 25.04.2007.
     Din cuprinsul celor doua inscrisuri care materializeaza contractele de imprumut rezulta cu certitudine faptul ca persoana imprumutata si care s-a obligat la restituirea sumelor este intimatul parat R.L.
     Prin sentinta civila nr. 18573/12.12.2007 s-a retinut cu putere de lucru judecat faptul ca intre apelantul B.C. si intimatul R.I. s-au incheiat doua contracte de imprumut ambele garantate de intimata L. A.M. S.
     In cursul judecatii cauzei civile nr. 15826/215/2007, finalizata cu sentinta irevocabila nr. 18573/12.12.2007, a fost statuata calitatea de debitor - imprumutat in persoana intimatului parat RL. pentru cele doua imprumuturi si de garant al celor doua imprumuturi in persoana intimatei parate L.A.M. S.
     Pentru ca o chestiune litigioasa sa beneficieze de prezumtia puterii lucrului judecat,  considerandu-se astfel ca  a fost transata in cadrul unei alte judecatii, este necesar sa fi format obiectul investirii acelei instante si al cercetarii judecatoresti , chiar si in mod conex raporturilor litigioase cu a caror solutionare a fost investita instanta de judecata.
     In cauza civila nr. ........instanta a fost investita cu o actiune in constatarea valabilitatii conventiilor intervenite la data de 15.12.2006 intre apelantul B.C. si intimata L.A.M. S. , prin care aceasta s-a obligat sa transmita apelantului dreptul de proprietate asupra a doua terenuri , in masura in care  debitorul imprumutat R.L. nu va restitui la data scadenta - 25.04.2007 cele doua imprumuturi in suma de 17.840 lei si respectiv de 24.324 lei
     S-a constatat asadar ca au facut obiectul investirii si al cercetarii judecatoresti atat raporturile juridice dintre apelantul imprumutator B.C. si intimatul imprumutat R.L. cat si raporturile de garantie dintre apelantul B. C. si intimata L.A.M.S., instanta retinand caracterul accesoriu si subsidiar al obligatiei asumate de intimata parata.
     Prin urmare, s-a apreciat ca in mod corect prima instanta a dat eficienta puterii de lucru judecat a sentintei civile nr. 18573/12.12.2007 retinand  statuarile pe care acesta le contine in ceea ce priveste raporturile contractuale dintre parti, calitatea de imprumutat si imprumutator, raporturi ce au primit dezlegare in cursul judecatii acestei cauze.
     In ceea ce priveste criticile referitoare la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 1198 Cod civil  pentru dovedirea imprumutului in cuantum de 96.000 lei ,  s-a constatat ca sunt nefondate, ca partile nu au fost in raporturi care sa presupuna imposibilitatea morala absoluta de preconstituire a unui inscris cu privire la pretinsa suma imprumutata in cuantum de 96.000 lei.
     In chiar cuprinsul actiunii apelantul reclamant arata faptul ca a incheiat doua contracte de imprumut in forma scrisa pentru sumele de 17.840 lei si un al doilea pentru suma de 24.324 lei , contracte care au fost insotite si de o garantie asumata de intimata parata L.A.M.S., pentru ipoteza nerestituirii sumelor imprumutate.
      Prin urmare daca pentru aceste imprumuturi, intr-un cuantum de aproximativ de 4 ori mai mic decat pretinsul imprumut de 96.000 lei , apelantul a incheiat nu numai contract scris ci si contracte de garantie, nu se justifica in mod rezonabil si obiectiv acele impedimente morale care sa justifice imposibilitatea preconstituirii unui inscris cu privire la pretinsa suma imprumutata de 96.000 lei.
     Inscrisurile depuse de apelantul reclamant in sedinta publica din data de 07.02.2011 fac dovada ca intre parti au existat raporturi comerciale constante, de durata, insa pentru toate sumele acordate paratului sau societatii administrate de acesta, reclamantul a avut cel putin un inscris apt sa faca dovada remiterii unei sume de bani , deci cu valoare de inceput de dovada scrisa in privinta unui contract de imprumut.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, reiterand criticile din apel.
     S-a criticat solutia instantei de admitere a actiunii doar fata de paratul R.L., aratandu-se ca trebuia sa fie obligata si parata L., raporturile contractuale fiind derulate si cu aceasta. S-a  aratat ca actiunea trebuia admisa pentru intreaga suma solicitata de reclamant si ca in mod gresit s-a respins proba cu martori pentru a dovedi existenta conventiei. S-a sustinut ca in mod nelegal s-a respins cererea pentru suplimentarea probei cu martori in apel pentru dovedirea imposibilitatii morale de preconstituire a inscrisului.
     Recurentul a aratat ca se afla in relatii de prietenie cu paratul,  ca instantele au interpretat gresit dispozitiile art. 1198 cod civil, ca paratul nu s-a opus administrarii probei cu martori pana la prima zi de infatisare, intampinarea fiind depusa dupa aceasta data. 
     S-a facut referire la recunoasterile paratilor, la faptul ca s-a retinut gresit puterea de lucru judecat a sentintei civile din dosarul nr. 15286/215/2007.
     Recursul nu este fondat, urmand  a fi respins pentru urmatoarele considerente.
     Potrivit art. 295 alin. 2 cod procedura civila, instanta de  apel poate incuviinta suplimentarea probelor administrate in prima instanta sau administrarea unor noi probe, atunci cand apreciaza ca situatia de fapt nu este pe deplin lamurita. Administrarea probelor in apel este supusa regulilor  judecatii in prima instanta, iar in ceea ce priveste proba cu martori sunt aplicabile prevederile art. 186-200 cod procedura civila, cu raportare si la dispozitiile art. 292 alin. 1 cod procedura civila. Potrivit acestora, apelantul are obligatia de a indica prin motivele de apel probele  de care intelege sa se foloseasca in calea devolutiva de atac,  iar cum cererea de apel este formulata potrivit art. 112 cod procedura civila, atunci cand se solicita administrarea probei cu martori apelantul trebuie sa indice prin motivele de apel numele si domiciliile acestora, in acest sens fiind dispozitiile art.  112 punct 5 cod procedura civila.
     Administrarea probelor in apel este supusa regulilor prevazute de art. 167 si urm. Cod procedura civila,  in sensul ca instanta incuviinteaza probele pe care le considera utile, concludente si pertinente.
     Instanta de control nu are obligatia de a administra alte probe in apel atat timp cat apreciaza intemeiat ca situatia de fapt este pe deplin lamurita. Declaratiile martorilor si actele depuse la dosar au fost concludente si au format convingerea instantei cu privire la modul in care s-au derulat relatiile dintre parti, astfel ca audierea unor alti martori pentru a dovedi aceeasi stare de fapt  avuta in vedere si de prima instanta nu constituia o proba utila, ci ar fi dus la prelungirea nejustificata a cursului judecatii, incalcand dreptul partilor la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
     In speta, se constata ca apelantul reclamant a solicitat prin motivele de apel probe noi cu acte si martori, fara  a indica numele martorilor sau continutul actelor. Proba cu martori a respinsa de instanta de apel, prin practicaua deciziei, faptul ca nu au fost administrate noi probe testimoniale neafectand legalitatea deciziei.
     Cu privire la partile cu care reclamantul a incheiat contracte de imprumut, in mod corect instantele au apreciat ca raporturile contractuale nu s-au creat  intre reclamant si parata L.A., avandu-se in vedere si prezumtia de lucru judecat de care se bucura hotararile judecatoresti anterior pronuntate intre aceleasi parti.
     Prin actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. 15826/215/2007, solutionata prin sentinta civila nr. 18573/12.12.2007 pronuntata de Judecatoria Craiova si decizia civila 779 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, reclamantul B.C. a solicitat  in contradictoriu cu parata L.S. sa se constate valabilitatea conventiilor incheiate la data de 15.12.2006,  prin care reclamantul a imprumutat debitorului R.L. sumele de 24 324 lei si respectiv 17 840 lei, iar parata L.S. s-a obligat la transmiterea in favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra a  17,84 ha  si respectiv 20,27 ha, in situatia in care debitorul nu isi va indeplini obligatia de restituire  a sumelor de bani.
    Instanta a motivat solutia de respingere a actiunii pe considerentul ca  debitorul obligatiei de restituire a sumelor de bani este  R.L., ca obligatia asumata de  parata L.S. prin fiecare dintre cele doua conventii incheiate la 15 decembrie 2006 reprezinta o clauza penala si a  avut ca scop  garantarea obligatiei   principale, nefiind un antecontract de vanzare cumparare.
    Prezumtia de lucru judecat se reflecta in speta in calificarea raporturilor dintre reclamant si parata ca fiind acelea de creditor si garant, nicidecum de creditor ( imprumutator) si debitor( imprumutat). De altfel, nici reclamantul nu a solicitat in dosarul anterior sa se constate ca parata a avut calitatea de imprumutat.
    Solutia de respingere a actiunii fata de parata se  justifica si din perspectiva calificarii contractului de imprumut si a posibilitatii reclamantului de a proba continutul contractului si obligatiile partilor in conditiile in care clauzele pretinse nu au fost consemnate intr-un act scris.
    Asadar, motivele care duc la respingerea actiunii fata de paratul R. L. pentru obligarea la plata sumei de 96 000 lei sunt comune respingerii actiunii fata de parata.
    Contractul de imprumut de consumatie poate fi dovedit prin inscrisuri sau prin proba testimoniala, daca partea adversa nu se opune administrarii acesteia.
     Potrivit art. 1191 cod civil, proba cu martori nu este permisa in contra sau peste ceea ce cuprinde un act juridic civil cu o valoare mai mare de 250 lei,  insa partile pot conveni ca dovada sa poata fi facuta si cu martori.
    Este nefondata sustinerea recurentului in sensul ca paratii nu s-au opus administrarii probei cu martori pana la prima zi de infatisare, astfel ca erau decazuti din dreptul de  a face opozitie fata de administrarea probei.
    Art. 115 cod procedura civila, forma in vigoare la data promovarii actiunii,  stabileste care este continutul intampinarii, insa dispozitiile alineatului 2 al fostului art. 114 cod procedura civila, care reglementau intampinarea  si care sanctionau nedepunerea intampinarii cu decaderea din dreptul de a propune probe si a  ridica exceptii, au fost abrogate prin Legea 219/2005.
    Oricum, dreptul paratului de a se opune administrarii probei cu martori nu constituie o exceptie in sensul legii, asadar, paratul poate uza de acest drept la termenul cand reclamantul solicita proba cu martori, indiferent daca a formulat sau nu intampinare, fiind in acest sens dispoz. art. 171 cod procedura civila. Aceasta rezulta din  faptul ca  art. 1191 cod civil interzice administrarea probei, dupa cum s-a  aratat, si doar conventia expresa  a partilor in sensul de a fi audiati martorii chiar peste continutul actului juridic inlatura efectele de interdictie ale textului.
    Prin intampinarea depusa la judecatorie la fila 36 a dosarului, pentru termenul din  14.06.2010, paratii au invocat aplicarea dispozitiilor art. 1191 cod civil, opunandu-se probei cu martori pentru a dovedi existenta unor conventii de imprumut . Prima zi de infatisare in cauza a fost la 14.06.2010, deoarece la termenele anterioare s-au solutionat cererea de amanare pentru angajare aparator si cererea de acordare a ajutorului public judiciar, iar potrivit art. 132 cod procedura civila  prima zi de infatisare este  termenul la care partile, legal citate, pot pune concluzii. La termenul respectiv s-a solicitat de catre reclamant proba cu martori si  s-a depus intampinarea, fara  a se consemna in incheierea de sedinta ca a fost comunicat reclamantului un exemplar. Intampinarea a fost inregistrata la aceasta data, cum rezulta din rezolutia inscrisa de judecator,  astfel ca nu se poate sustine ca  paratul nu a respectat obligatia de a -si formula apararile in termen. La termenul din data de 22.11.2010 prima instanta a incuviintat proba cu martori pentru a dovedi ca partile s-au aflat in imposibilitate morala de preconstituire a inscrisului, date fiind relatiile lor de prietenie, asa cum sustine reclamantul.
    Critica recurentului vizand omisiunea primei instante de a se pronunta prin incheierea din 7.02.2011 asupra cererii   aparatorului reclamantului de a observa actele depuse la dosar  nu este fondata, cat  timp  s-a acordat un  alt termen de judecata si partile au avut posibilitatea de a cunoaste actele depuse, dreptul lor la aparare si la desfasurarea procesului in conditii de contradictorialitate nefiind incalcat.
    Instantele de fond au apreciat corect faptul ca dispozitiile art. 1198 cod  civil nu sunt aplicabile. Astfel, cu privire la continutul declaratiilor martorilor si la starea de fapt ce rezulta din acestea, instanta de recurs nu mai poate reveni, criticile care vizeaza acest aspect  fiind critici de netemeinicie, inadmisibile in aceasta cale de atac, potrivit art.  304  cod procedura civila.
    Cu privire la modul de aplicare a dispoz. art. 1198 cod civil, se constata ca  intre reclamant si parat s-au incheiat deja doua conventii, sub forma inscrisurilor sub semnatura privata, asa incat nu mai poate fi vorba despre imposibilitatea morala de preconstituire a inscrisurilor.
    Proba scrisa preconstituita este  prevazuta de lege in domeniul actelor voluntare pentru a evita incertitudinea  privind drepturile si obligatiile partilor. Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o exceptie, care trebuie interpretata restrictiv, asa incat se aplica doar in acele situatii in care  relatiile ce exista in mod obisnuit intre parti ar fi incompatibile cu solicitarea de a incheia un inscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsa de incredere din partea celui ce pretinde inscrisul, de natura sa afecteze relatiile partilor in viitor.
    Atunci cand partile contractante au inteles sa  consemneze in scris un anumit act juridic nu mai pot invoca pentru alte raporturi contractuale derulate in aceeasi perioada  aproximativa de timp ca au fost in imposibilitate morala de a preconstitui inscrisul doveditor al contractului.
    Cu referire la  situatia in speta, instanta constata ca din  declaratiile martorilor  a rezultat ca reclamantul si paratul au incheiat in timp mai multe contracte de imprumut, pentru care au avut inscrisuri ori au platit sumele de bani prin conturile lor bancare, iar la 15. 12.2006 au semnat doua acte de  imprumut, pentru doua sume diferite, restituibile la 25.04.2007.
     Chiar reclamantul a aratat  prin motivele de apel si cele de recurs  ca  a fost necesara consemnarea in scris a obligatiei paratului pentru ca partile incheiasera o conventie de imprumut pentru o suma de 110 000 lei, care avea  scadenta la data de  20.05.2006, iar paratul a cerut prelungirea imprumutului, astfel ca reclamantul a considerat ca se impune incheierea unei conventii scrise la data de 15.12.2006, insa sumele de bani erau date anterior. Asadar, chiar reclamantul a apreciat ca este in interesul sau sa  aiba o dovada scrisa a conventiei incheiate cu paratul, ceea ce duce la concluzia ca relatiile dintre acestia nu mai erau bazate pe  incredere , imprumutatorul considerand ca este necesar sa  isi ia masuri de siguranta pentru restituirea imprumutului. 
    In atare conditii, nu a existat o imposibilitate morala de a incheia in scris contractul de imprumut, nimic nu il impiedica pe reclamant sa ceara consemnarea in scris si a conventiei de imprumut pentru suma cea mai mare, de 96 000 lei, cat  timp pentru sume de bani mai mici, de 24 324 lei si respectiv  17 840 lei, partile au inteles sa incheie  contractele in scris.
     Fata de toate aceste considerente, se apreciaza ca tribunalul  a facut o cercetare completa si corecta a fondului cauzei si, nefiind  incidente motive de nelegalitate a deciziei potrivit art. 304 Cod proc.civila, se va  respinge recursul  ca nefondat. 1