Desfacerea contractului de munca. Nerespectare durata preaviz. Sanctiune

La data de 06 09 2010,  reclamantul S. L. a chemat in judecata paratul Serviciul Public C. Craiova, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se anuleze decizia nr. 219/02 09 2010 prin care a fost concediat pentru motive neimputabile, sa fie obligat intimatul sa-l reincadreze pe postul detinut anterior si la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate si indexate de care trebuia sa beneficieze in intervalul 03 09 2010 - data reincadrarii efective pe post, cu cheltuieli de judecata .
In motivare a aratat ca a fost angajatul paratului cu contract individual de munca nr. 93547/16 07 2007 si a indeplinit functia de executie "inspector de specialitate".
A aratat ca este absolvent al facultatii de drept cu diploma de licenta din anul 2008, dar se afla  intr-o situatie mai speciala si anume ca din anul 2005 a suferit de hemipareza dreapta spastica - sechele post meningo-encefalita incat a fost incadrat in gradul de handicap "accentuat" nerevizuibil, asa cum a rezultat  din certificatul pe care il anexeaza.
A invederat faptul ca a reusit o mobilizare psiho-fiziologica permanenta si s-a achitat ireprosabil de toate sarcinile de serviciu. Cu toate acestea, unitatea angajatoare a considerat ca trebuie sa desfiinteze chiar postul ocupat de el, dar mai ales, sa fie concediat potrivit unei proceduri, evident nelegala, mai exact fiind vorba de o concediere potrivit Legii 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor peroanelor cu handicap, trebuia sa beneficieze de un preaviz platit de minimum 30 de zile lucratoare (art. 83 alin 1 lit. e), iar intimatul a sfidat aceasta prevedere si i-a acordat un preaviz de numai 20 de zile lucratoare.
Prin sentinta nr. 9489 din 8 septembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis contestatia formulata de contestatorul S. L.,  in contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC - C.
      S-a anulat decizia de concediere nr. 219/02.09.2010 emisa de intimat.
      A fost obligat intimatul sa dispuna reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si sa plateasca contestatorului drepturile salariale majorate si indexate pe perioada 03.09.2010 pana la data reintegrarii efective, precum si suma de 500  lei cheltuieli de judecata.
      S-a retinut ca prin HCLM Craiova nr. 335/2007 - Serviciul Public - C.  Craiova s-a transformat din serviciu fara personalitate juridica, in serviciu cu personalitate juridica, moment in care institutia a preluat cu toate drepturile si obligatiile personalul incadrat de Primaria Municipiului Craiova la acest serviciu din care facea parte si reclamantul.
      Reclamantul a fost incadrat pe durata nedeterminata la Serviciul Public C. Craiova incepand cu 16.07.2007, indeplinind functia de inspector  specialitate debutant, potrivit contractului individual de munca cu nr. 93547 pana la 16.07.2007, data la care contractul individual de munca a incetat potrivit deciziei 219 din 02.09.2010, emisa de intimat in baza art.  55 lit. c, art. 58 alin. 2 coroborat cu art. 65 alin. 1 din Codul Muncii si Legea 554/2004.
      Art.83 alin.1 lit. e din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, stabileste  dreptul la un preaviz platit de minimum 30 de zile lucratoare, acordat la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului pentru motive neimputabile salariatului. In cazul contestatorului intimatul a incalcat aceasta prevedere si i-a acordat un preaviz cu durata de 20 zile lucratoare.
      Legea nu distinge intre temeiul de drept avut in vedere la incheierea contractului, Codul Muncii sau Legea nr. 448/2006 si impune angajatorilor o obligatie legala la desfacerea contractului individual de munca pentru protejarea intereselor salariatilor aflati intr-o situatie defavorizata pe plan social si pe piata fortei de munca.
      Acordarea preavizului in durata legala reprezinta o etapa procedurala stabilita de art. 73 Codul muncii, iar conform art. 76 Codul muncii se stabileste ca o concediere dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Intimatul a avut cunostinta certa ca salariatul este o persoana cu grad de handicap accentuat intrucat i-a calculat si acordat lunar drepturile salariale fara a retine suma reprezentand impozitul. Ori, aceasta facilitate fiscala este prevazuta de art. 26 lit. a din Legea nr.448/2006, iar intimatul a avut la dispozitie certificatul de incadrare in gradul de handicap;  prin neretinerea impozitului a respectat intocmai prevederea legala mentionata.
A fost considerata neintemeiata apararea paratei in sensul ca reclamantul nu a formulat nicio cerere la momentul depunerii certificatului de incadrare in grad de handicap, in conditiile in care la calculul salariului s-a luat in considerare acest act prin neretinerea impozitului.
       Impotriva sentintei a declarat recurs paratul Serviciul Public C. Craiova, solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiata.
      In motivarea recursului, recurentul a sustinut in esenta ca nerespectarea de catre angajator a termenului de preaviz nu duce la anularea deciziei de concediere, ci atrage o sanctiune pecuniara in conditiile art.269, alin.1 din codul muncii. Totodata, a precizat ca intimatul nu a fost angajat prin aplicarea Legii 448/2006 sau a Legii 76/2002, ci in baza prevederilor din Codul muncii, situatie in care termenul de preaviz este de 15 zile lucratoare; ca intimatul nu a adus la cunostinta angajatorului faptul ca e beneficiarul unui certificat de incadrare in grad de handicap, situatie in care in contractul individual de munca a fost mentionat un termen de preaviz de 15 zile, termen care a fost respectat.
      Prin concluziile scrise formulate, intimatul contestator a sustinut ca angajatorul a avut cunostinta de faptul ca  intimatul e persoana cu grad de handicap accentuat, intrucat nu i-a retinut impozitul pe salariu, si i-a incalcat in mod deliberat termenul de preaviz de minim 30 de zile lucratoare reglementat de art. 83, alin.1, litera e din Legea 448/2006. Decizia de concediere emisa cu incalcarea unei dispozitii legale imperative nu poate ramane in circuitul civil, fata de prevederile art.76 din Codul muncii. 
      Recursul este fondat si urmeaza a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
      Potrivit art 76 din Codul muncii, invocat de contestator ca temei de drept in sustinerea cererii de anulare a deciziei de concediere si de reintegrare in munca,  "concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta". Totodata, art. 78 din Codul muncii prevedea ca atunci cand "concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va dispune repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere."
      Curtea apreciaza ca cele doua prevederi legale enuntate nu sunt incidente in cauza. Astfel, in art. 76 s-a prevazut sanctiunea nulitatii absolute pentru situatia in care angajatorul dispune concedierea fara a respecta procedura prevazuta de lege. In cauza recurentul a respectat procedura prevazuta de lege pentru luarea masurii desfacerii contractului individual de munca. Unul dintre elementele acestei proceduri era acordarea preavizului, element ce a fost respectat de recurent, din decizia contestata rezultand fara dubiu acordarea unui termen de preaviz. Astfel fiind, nu se poate retine nulitatea absoluta a deciziei de concediere in temeiul dispozitiei legale mentionate intrucat nu sunt incidente aceste prevederi in cauza.
      Cat priveste durata termenului de preaviz ce a fost acordat intimatului contestator aceasta a fost gresita. Erau incidente in favoarea intimatului contestator dispozitiile art. 83, alin. 1 lit. e) din Legea nr. 448/2006, astfel incat durata preavizului trebuia sa fie de 30 zile minim; astfel fiind, acordarea unui preaviz de 20 zile s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor legale mentionate.
      Acest aspect de nelegalitate in luarea masurii desfacerii contractului de munca constituie o nulitate relativa partiala a actului de desfacere a contractului de munca;  fiind invocata nulitatea partiala a deciziei de desfacere a contractului de munca, respectiv sub aspectul duratei termenului de preaviz acordat, admiterea contestatiei nu poate avea drept consecinta anularea in totalitate a deciziei de desfacere a contractului individual de munca, intrucat nu sunt aplicabile prevederile art. 78 din Codul muncii, cata vreme nu s-a sustinut ca desfiintarea postului nu a fost una efectiva. In aceste conditii, admitand contestatia, in mod gresit instanta de fond a anulat in totalitate decizia contestata si a dispus reincadrarea in munca a contestatorului pe un post care nu mai exista. Solutia care se impune in cauza este aceea a anularii partiale a deciziei contestate, respectiv numai sub aspectul datei de la care raporturile de munca sunt desfacute, data corecta fiind 17 septembrie 2010 (in loc de 3 septembrie 2010, cum s-a prevazut in decizie). In acest mod se asigura respectarea duratei termenului de preaviz, de 30 zile lucratoare, la care era indreptatit intimatul contestator.
      Ca urmare a anularii partiale a deciziei contestate intimatul contestator este indreptatit la plata drepturilor salariale numai pe durata cuprinsa intre 4 - 17 septembrie 2010, suma ce va fi actualizata la data platii.
      Aplicabilitatea in cauza a prevederile Legii nr. 448/2006 a fost corect retinuta de instanta de fond. Incidenta prevederilor acestei legi, respectiv a reglementarilor din aceasta favorabile salariatilor pentru care exista eliberat un certificat de handicap, nu este conditionata de legiuitor de angajarea respectivilor salariati strict ca urmare a aplicarii acestei legi; de altfel, recurentul a recunoscut acest aspect (respectiv a aplicat in acest mod legea) atunci cand nu a procedat la retinerea din salariul brut al intimatului a impozitului, desi sustine ca angajarea intimatului s-a facut strict in temeiul prevederilor din Codul muncii.
In baza art. 312 Cod pr. civila urmeaza a fi admis recursul. Va fi modificata sentinta in sensul aratat mai sus.