Anulare certificat de mostenitor. Aplicativitatea prevederilor art.85 alin.1 din Legea nr.36/1995 republicata. Instituirea dreptului de acces la instanta, pentru verificarea legalitatii actului notarial.

      Conform prevederilor art.85 alin.(1) din Legea nr.36/1995 republicata, cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Textul nu preconstituie anumite drepturi in favoarea persoanelor care se considera vatamate  prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta in motivele de recurs, adica nu le confera in mod implicit vocatia succesorala prin insasi exercitarea  demersului in justitie, ci doar instituie dreptul de acces la instanta, pentru verificarea legalitatii actului notarial.
Prevalandu-se de aceasta norma, partii lezate ii revine obligatia de a face dovada exercitarii optiunii sale succesorale, in termenele si conditiile prevazute de lege.
Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei  erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de  procedura reconstituirii dreptului, prevazuta de Legea nr.18/1991, pentru a fi repusa in termenul de acceptare, conform art.13 din lege.

      
      Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 2074/313/2009, pe rolul Judecatoriei Strehaia, reclamanta C. A. a chemat in judecata pe paratii A. V., A. M. si P. V.l, pentru revendicare imobiliara si evacuare.
      In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca prin sentinta civila nr.1122/01.10.2009 pronuntata de Judecatoria Strehaia in dosarul nr..., avand ca obiect partaj succesoral, instanta a luat act de tranzactia incheiata intre aceasta si paratii N. G., N. M. si T. C.  In temeiul acestei sentinte, reclamanta a devenit proprietara exclusiva a imobilului in litigiu. Dupa pronuntarea sentintei civile nr.1122/01.10.2009, reclamanta s-a deplasat in comuna Timna pentru a solicita paratilor evacuarea din imobilul situat in comuna Timna, sat Barzuica, nr.76, judetul Mehedinti, proprietatea sa. A solicitat obligarea paratilor sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in comuna Timna, sat Barzuica, nr. 76, judetul Mehedinti, situat pe o suprafata de 725 mp, cu vecinii: N-P. I, E-D3, S-M. I, V-T 36, A 29, V-429.
      Actiunea a fost legal timbrata. La termenul din data de 24.02.2010, instanta a dispus largirea cadrului procesual si introducerea in cauza in calitate de parat a numitului P.V., dispunandu-se citarea acestuia. Prin incheierea de sedinta din data de 14.04.2010, paratul P. V. prin aparator si A. V. prin curator, P. M., au recunoscut ca locuiesc in casa si folosesc terenurile situate in comuna Timna, sat Barzuica, nr. 76, judetul Mehedinti in privinta carora reclamanta a formulat cerere de revendicare imobiliara si evacuare.
      In cauza, paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii. Au aratat ca locuiesc in prezent in comuna Timna, intr-un imobil compus din doua camere de locuit, tinda, hol, bucatarie si beci, identic cu cel in privinta caruia se solicita revendicarea. Paratii au invederat instantei ca proprietarii acestui imobil sunt P. V., in calitate de ginere si P. M., in calitate de fiica. Au mai relatat ca imobilul in litigiu, anexele si terenul pe care se afla edificat, au fost dobandite prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 26.05.2006 si autentificat sub nr.193 de BNP C. C.. In temeiul acestui contract au inscris dreptul de proprietate asupra imobilelor cumparate in Cartea Funciara, inscriere ale carei efecte sunt de opozabilitate fata de terti, de la data inregistrarii cererii, potrivit dispoz.art. 23 din Legea nr. 7/1996.
       Reclamanta a depus precizari la dosarul cauzei, prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.385/26.08.1982 emis dupa T. P., intrucat bunurile trecute in certificat, printre care si imobilul in litigiu, nu au apartinut numitului T. P., ci mamei sale, numita T. A. Totodata a cerut sa se constate nulitatea absoluta a actelor de adjudecare a imobilului in litigiu si a contractului de vanzare-cumparare prin care acesta a fost dobandit de parati, cu motivarea ca nulitatea certificatului de mostenitor atrage si nulitatea acestor acte, in virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. A solicitat atasarea dosarelor nr. ... si nr. ... ale Judecatoriei Strehaia.
      Prin sentinta civila nr.1068/0707.2010 a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta C. A., impotriva paratilor A. V., A. M. si P. V., pentru revendicare si evacuare. Cererea precizatoare formulata de  reclamanta C. A., avand ca obiect - anulare act a fost disjunsa.
      Cererea disjunsa a fost inregistrata pe rolul instantei, la data de 07.07.2010, sub nr. ....
      La cererea reclamantei s-a dispus introducerea in cauza in calitate de parati a numitilor T. C., T. V. si T. V. A.-mostenitorii defunctului T. P..
      Prin sentinta civila nr. 640/18.04.2011 Judecatoria Strehaia a respins cererea disjunsa si precizata,  retinand ca reclamanta trebuia sa probeze ca este mostenitor acceptant al mosteniri mamei sale pentru a se considera persoana vatamata, in acceptiunea textului de lege invocat, iar principiul de drept invocat de aceasta pentru a se anula actul de adjudecare nr. 2 /2003 intocmit de BEJ D. F. prin care imobilele in cauza trec in patrimoniul paratei T. V. si ulterior prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 393/2006 sunt cumparate de catre P. V. nu este aplicabil, intrucat actul initial, certificatul de mostenitor nu este desfiintat.
      La baza incheierii acestui contract s-a aflat actul de adjudecare prin care s-a executat sentinta civila 896/2001 avand ca obiect partaj succesoral dupa autorul T. P., cumparatorul fiind de buna-credinta si dobandind cu titlu oneros imobilul, increzandu-se la data cumpararii ca bunul i-a apartinut autorului, fiind adjudecat de mostenitoarea acestuia, vanzatoarea T.V.,  care si-a intabulat dreptul.
      In termen legal, reclamanta a declarat apel criticand sentinta  pentru nelegalitate si netemeinicie.
      A sustinut ca in mod gresit in dispozitivul hotararii calea de atac a fost mentionata ca fiind recursul si nu apelul cum prevede legea, ca sentinta a fost data  cu interpretarea si aplicarea gresita a legii intrucat a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 385 si a tuturor actelor subsecvente incheiate in baza acestui certificat nul, ca prin frauda la lege, fara a avea cunostinta ceilalti mostenitori despre manoperele dolosive ale paratilor au fost inscrise bunuri  ce au apartinut lui Tutunaru Ana.
      A mai sustinut ca in acest sens exista probe la dosar, ca proba esentiala este raportul de expertiza pe care cu rea credinta instanta nu-l analizeaza, ca dintr-o grava eroare s-a retinut ca nu a acceptat succesiunea autoarei desi sentinta civila nr.1122/2009 confirma ca este singura mostenitoare acceptanta a succesiunii autoarei Tutunaru Ana, iar instanta nu a pus in discutia partilor si nu a solicitat efectuarea de probe suplimentare in acest sens.
      Intimata-parata T. V. a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului intrucat instanta de fond a retinut in mod corect ca reclamanta nu este o persoana vatamata in acceptiunea articolului 88 alin.1 din Legea nr.36/1995, ca nu are vocatie succesorala la mostenirea lui T. P. si nu a facut dovada  acceptarii succesiunii defunctei T. A., ca in complicitate cu paratul Tutunaru Constantin a incheiat o tranzactie cu privire la un imobil  ce a facut parte din masa succesorala a defunctului,  pronuntandu-se sentinta nr.896/2001 cu privire la bunuri ce ulterior au facut obiectul tranzactiei, ca la data incheierii tranzactiei imobilul se afla in patrimoniul paratei T. V. conform actului de adjudecare         nr.2 /2003, iar in 2006 in patrimoniul paratului P. V..
      Prin decizia nr.239/A din 4 noiembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a respins apelul  formulat de  reclamanta.
     A fost obligata apelanta la 500 lei cheltuieli de judecata catre intimata T. V.
S-a retinut ca pentru terenurile care au apartinut in proprietate autoarei T. A.au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, mostenitori N. M. (fiica autoarei) si T. O. - sotia supravietuitoare a defunctului T.P. (fiul autoarei),  conditii in care  titlul de proprietate a fost emis pe numele acestora.
Reclamanta nu a valorificat dreptul de repunere in termenul de acceptare a succesiunii, conferit de art.13 din Legea nr.18/1991, astfel ca sustinerile sale referitoare la cota parte cuvenita defunctului T.  P. nu sunt intemeiate.
S-a apreciat ca emiterea certificatului de mostenitor este conforma prevederilor legale, dat fiind ca reclamanta nu a  facut dovada acceptarii succesiunii autoarei T. A., ale carei bunuri succesorale au ramas in posesia fiului ei T. P., pana la decesul acestuia.
Sentinta civila  nr.1122/2009 a Judecatoriei Slatina nu poate fi opusa  in prezenta cauza, fiind o hotarare de expedient, pronuntata in baza tranzactiei partilor, fara o verificare prealabila a vocatiei succesorale a partilor, de catre instanta.
In baza art.299 Cod pr.civila impotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, invocand motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct. 1,7 si 9 Cod pr.civila.
In sustinerea primului motiv de recurs s-a aratat ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legii, deoarece in dispozitivul sentintei s-a mentionat calea de atac a recursului, iar tribunalul a trecut la solutionare fara sa califice calea de atac.
Instanta nu a examinat cererea in raport de obiectul dedus judecatii cauzei dispuse - anulare certificat mostenitor - referindu-se la cererea initiala introdusa de reclamanta.
S-a mai sustinut de reclamanta ca dispozitiile art.88 alin.(1) din Legea nr.36/1995 privind vocatia  succesorala au fost gresit interpretate, atata timp cat s-a facut dovada calitatii reclamantei de unica mostenitoare acceptanta a succesiunii autoarei T. A., conform  sentintei nr.1122/2009 a Judecatoriei Slatina, insa instanta nu a tinut seama  de probele cu inscrisuri, martori si expertiza administrate.
Paratii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului .
Analizand criticile formulate, se constata nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Caile de atac sunt supuse principiului legalitatii, conform caruia posibilitatea exercitarii unei cai de atac si conditiile de promovarea a acesteia sunt date de lege si nu de judecatori.
Ca o consecinta a acestui principiu, mentionarea din eroare, in dispozitivul hotararii, a unei alte cai de atac decat cea legala, nu da dreptul partii la calea de atac respectiva.
In speta, in functie de obiectul cauzei, calea de atac legala impotriva sentintei Judecatoriei Strehaia era apelul, cale de atac pe care de altfel  a si exercitat-o reclamanta.
Faptul ca in dispozitivul sentintei s-a mentionat calea de atac a recursului este irelevant, cu atat mai mult cu cat Tribunalul a inregistrat cererea reclamantului conform calificarii data de parte si a solutionat-o in complet legal constituit, de 2 judecatori.
In acest context, nefiind in discutie recalificarea caii de atac, nu era necesara o analiza a caracterului acesteia, de catre instanta, astfel incat critica recurentei, intemeiata pe art.304 pct.1 Cod pr.civila nu este fondata.
Cererea reclamantei a fost examinata de instanta in raport de obiectul cu care aceasta  a fost investita ca urmare a disjungerii, respectiv anulare act, avandu-se in vedere normele legale incidente in materie, respectiv dispozitiile Legii nr.36/1995 si Legii nr.18/1991, fara a se face referire la actiunea initiala , avand ca obiect revendicare si evacuare, actiune solutionata de altfel prin sentinta civila nr.1068/2010.
Dispozitiile legale aplicabile in speta au fost corect aplicate si interpretate, tinand seama  de circumstantele spetei, care nu confirma sustinerile reclamantei privitoare la vocatia sa succesorala fata de mostenirea autoarei T. A.
Conform prevederilor art.85 alin.(1) din Legea nr.36/1995 republicata, cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Textul nu preconstituie anumite drepturi in favoarea persoanelor care se considera vatamate  prin emiterea certificatului, cum pretinde reclamanta in motivele de recurs, adica nu le confera in mod implicit vocatia succesorala prin insasi exercitarea  demersului in justitie, ci doar instituie dreptul de acces la instanta, pentru verificarea legalitatii actului notarial.
Prevalandu-se de aceasta norma, partii lezate ii revine obligatia de a face dovada exercitarii optiunii sale succesorale, in termenele si conditiile prevazute de lege, dovezi care nu s-au administrat in litigiul de fata.
Dupa decesul autoarei T. A., bunurile imobile ale acesteia  (cele aflate in circuitul civil) au ramas in posesia fiului sau T. P., pe toata durata vietii acestuia, reclamanta nefacand acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii, in conditiile prevazute de art.685-691 Cod civil, si in termenul instituit de art.700 Cod civil.
Pentru terenurile agricole, care la data decesului autoarei  erau scoase din circuitul civil, reclamanta nu a uzat de  procedura reconstituirii dreptului, prevazuta de Legea nr.18/1991, pentru a fi repusa in termenul de acceptare, conform art.13 din lege.
In consecinta, in acest context, reclamanta nu poate invoca vocatia succesorala la mostenirea autoarei, constatandu-se ca emiterea certificatului de mostenitor nr.385/1992 privind pe defunctul T. P. s-a facut in conditiile prevazute de lege.
Pe de alta parte, nu pot fi opuse drepturile pretins dobandite prin hotararea de expedient (sentinta civila nr.1122/1999 a Judecatoriei Slatina) , pronuntata  in contradictoriu numai cu unul din paratii in cauza , si prin care s-a luat act de tranzactia partilor fara ca instanta sa verifice conditiile de acceptare sau neacceptare a mostenirii.
Critica privind neanalizarea probelor administrate, constituie motiv  de netemeinicie a hotararii, si nu poate face obiectul analizei instantei de recurs, avand in vedere ca recursul nu poate fi exercitat decat pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.1 - 9 Cod pr. Civ.
In consecinta, criticile sunt nefondate, urmand sa se respinga recursul, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civila.