Autoritatea de lucru judecat. Respectarea dreptul de proprietate garantat de art.1 din Protocolul 1 Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

      
Exceptiile de procedura constituie mijloace procedurale de aparare pe care orice parte interesata, fara sa angajeze fondul litigios al cauzei, le poate invoca, urmarind sa intarzie sau sa impiedice judecata.
Autoritatea de lucru judecat, exceptie retinuta prin sentinta recurata, este mijloc de aparare pe care partea care a obtinut castig de cauza intr-un prim proces il poate opune celeilalte parti si succesorilor ei in drepturi, in cazul in care s-ar porni un al doilea proces impotriva sa, avand acelasi obiect si aceeasi cauza.
Exceptia autoritatii de lucru judecat priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie absoluta (care se bazeaza pe caracterul imperativ al normei din art.1201 Cod civil), de fond, intrucat priveste lipsiri legate de exercitarea dreptului la actiune, si  dirimanta (peremptorie), tinzand la respingerea actiunii.
Prin urmare, daca se dovedeste existenta triplei identitati  - de parti, obiect si cauza - impusa de prevederile art.1201 Cod civil, dreptul la actiune este considerat a fi definitiv stins, si judecata celei din urma actiuni exercitate nu mai poate fi continuata.
Prin hotararea pronuntata nu se poate considera ca reclamantului i s-a incalcat dreptul de proprietate garantata de art.1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie.
Principiul consacrat in jurisprudenta CEDO (cauza Kopecky impotriva Slovaciei), potrivit caruia daca statul contractant a adoptat o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate in temeiul unui regim  anterior, o astfel de legislatie poate fi considerata ca generatoare a unui nou drept de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr.1, este conditionat de cerinta ca persoana care solicita recunoasterea dreptului, sa indeplineasca acele conditii prevazute de legea nationala,in vederea restituirii.
In acest context, avand in vedere semnificatia acordata notiunii de "bun" in criteriile  retinute de jurisprudenta Curtii Europene (cauza Padureanu contra Romaniei, cauza Maria Atanasiu si altii contra Romaniei), era necesar sa se constate existenta unui "bun actual" in patrimoniul reclamantului, ori acesta nu fiinteaza daca prin hotarare definitiva si executorie nu s-a retinut calitatea de proprietar.
Transformarea intr-o "valoare patrimoniala" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 a interesului patrimonial invocat de reclamant, se subordoneaza indeplinirii  cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legea de reparatie, insa in cauza, dreptul reclamantului nu a fost recunoscut printr-o hotarare irevocabila, pentru a putea pretinde existenta unei ingerinte in proprietatea asupra pretinsului bun, astfel incat acesta nu se poate prevala de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, invocate in motivele de recurs.
      
      La  data  de 21.06.2011, reclamantul A. G. a  chemat  in judecata paratul PRIMARUL MUN.CRAIOVA,  in dosarul... inregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, solicitand  instantei  ca  prin  hotararea  pe care o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a dispozitiei de respingere a notificarii nr.7783/2008 emisa de parat.
      In  drept, a invocat Legea nr.10/2001 si Legea nr.247/2005.
      Prin incheierea de sedinta de la 29 septembrie  2011, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal,  in dosarul nr.15468/63/2011,  a fost  scoasa  cauza  de  pe  rolul  Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal si  inaintata spre competenta solutionare Sectiei Civile din cadrul Tribunalului  Dolj.
      Pentru  a  se  pronunta astfel, instanta a constatat ca prezenta cauza are ca obiect actiunea in anularea deciziei de respingere a notificarii privind restituirea in natura sau prin echivalent a unui imobil, in temeiul Legii nr.10/2001, iar  potrivit dispozitiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare.
      Fata de obiectul actiunii si dispozitiilor  art.26 alin.3 din Legea  nr.10/2001, s-a constatat ca in speta competenta materiala de solutionare apartine Sectiei Civile a Tribunalului Dolj si nu Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal.
      Dosarul a fost inregistrat pe rolul Sectiei Civile al Tribunalului Dolj.
      Prin sentinta civila nr.459 din 16 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dolj s-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu.
      S-a respins actiunea  formulata de reclamantul A. G., in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA, in cauza operand puterea de lucru judecat.
      S-a retinut ca in cauza opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, in raport de sentinta nr.20/21.01.2010 pronuntata de Tribunalul Dolj, prin care s-a solutionat un  litigiu cu obiect, cauza si parti identice.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, invocand incalcarea  drepturilor ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin lipsirea sa de  despagubirile la care este indreptatit pentru imobilele preluate abuziv.
Examinand criticile formulate, se constata nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Cauza in litigiu a fost solutionata de instanta pe exceptie, conditii in care, in conformitate cu dispozitiile art.137 Cod pr.civila, cercetarea fondului este de prisos.
Exceptiile de procedura constituie mijloace procedurale de aparare pe care orice parte interesata, fara sa angajeze fondul litigios al cauzei, le poate invoca, urmarind sa intarzie sau sa impiedice judecata.
Autoritatea de lucru judecat, exceptie retinuta prin sentinta recurata, este mijloc de aparare pe care partea care a obtinut castig de cauza intr-un prim proces il poate opune celeilalte parti si succesorilor ei in drepturi, in cazul in care s-ar porni un al doilea proces impotriva sa, avand acelasi obiect si aceeasi cauza.
Exceptia autoritatii de lucru judecat priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie absoluta (care se bazeaza pe caracterul imperativ al normei din art.1201 Cod civil), de fond, intrucat priveste lipsiri legate de exercitarea dreptului la actiune, si  dirimanta (peremptorie), tinzand la respingerea actiunii.
Prin urmare, daca se dovedeste existenta triplei identitati  - de parti, obiect si cauza - impusa de prevederile art.1201 Cod civil, dreptul la actiune este considerat a fi definitiv stins, si judecata celei din urma actiuni exercitate nu mai poate fi continuata.
Conditiile mentionate sunt indeplinite in cauza, tinand seama ca o actiune intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si aceeasi cauza a fost solutionata in dosarul nr.11497/63/2009 al Tribunalului Dolj, prin sentinta civila nr.20/21.01.2010, in sensul respingerii contestatiei formulata  de A. G., in contradictoriu cu Primaria Municipiului Craiova si primar, pentru anularea dispozitiei nr.7783/4.11.2008.
Sentinta a ramas definitiva si irevocabila  prin decizia nr.168/25.05.2010 a Curtii de Apel Craiova si, respectiv, decizia nr.2477/17.03.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Constatand indeplinite cerintele triplei identitati, intemeiat prima instanta a apreciat ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat.
Prin hotararea pronuntata nu se poate considera ca reclamantului i s-a incalcat dreptul de proprietate garantata de art.1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie.
Principiul consacrat in jurisprudenta CEDO (cauza Kopecky impotriva Slovaciei), potrivit caruia daca statul contractant a adoptat o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate in temeiul unui regim  anterior, o astfel de legislatie poate fi considerata ca generatoare a unui nou drept de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr.1, este conditionat de cerinta ca persoana care solicita recunoasterea dreptului, sa indeplineasca acele conditii prevazute de legea nationala,in vederea restituirii.
In acest context, avand in vedere semnificatia acordata notiunii de "bun" in criteriile  retinute de jurisprudenta Curtii Europene (cauza Padureanu contra Romaniei, cauza Maria Atanasiu si altii contra Romaniei), era necesar sa se constate existenta unui "bun actual" in patrimoniul reclamantului, ori acesta nu fiinteaza daca prin hotarare definitiva si executorie nu s-a retinut calitatea de proprietar.
Transformarea intr-o "valoare patrimoniala" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 a interesului patrimonial invocat de reclamant, se subordoneaza indeplinirii  cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legea de reparatie, insa in cauza, dreptul reclamantului nu a fost recunoscut printr-o hotarare irevocabila, pentru a putea pretinde existenta unei ingerinte in proprietatea asupra pretinsului bun, astfel incat acesta nu se poate prevala de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, invocate in motivele de recurs.
In consecinta, criticile reclamantului sunt nefondate, urmand sa se respinga recursul, potrivit art.312 alin.1Cod pr.civila.