Anulare acte.

     Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
     Prin sentinta nr. 1076 din  20 iunie 2011, pronuntata de judecatorul-sindic de la Tribunalul Olt, s-a respins ca nefondata contestatia formulata de contestatoarea SC BANCPOST SA.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea  care a invocat ca in mod gresit lichidatorul a refuzat inscrierea sa in tabelul obligatiilor debitoarei SC E.G.E. SA, in conditiile in care intre banca si SC P. E. SRL   s-au incheiat un contract de credit si contractele de ipoteca autentificate sub nr.605 - 612/04.07.2008, pentru un credit de 493.000 lei. Astfel, creanta trebuia inscrisa potrivit art.123 pct.7 din Legea nr.85/2006, deoarece banca are instituita ipoteca asupra bunului imobil al debitoarei, ipoteca sa fiind inscrisa in cartea funciara.
     Examinand actele si lucrarile cauzei, prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art.304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele motive:
     Judecatorul-sindic a apreciat in mod corect asupra continutului si efectelor ipotecilor invocate de catre contestatoarea SC BANCPOST SA, deoarece ipoteca este o garantie reala imobiliara, in acceptiunea art.1746 din vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii contractelor. Chiar daca se constituie printr-un contract accesoriu celui de credit, ipoteca da creditorului doar dreptul de urmarire a bunului si de preferinta pentru satisfacerea creantei sale, deoarece ipoteca nu valoreaza fideiusiune.
     In speta, judecatorul-sindic a apreciat in mod just ca SC BANCPOST SA nu poate fi inscrisa in tabelul obligatiilor debitoarei SC E.G.E. SA cu creanta pretinsa, aceasta creanta putand fi opusa de catre banca doar debitoarei sale, SC P.E. SRL, cu care a incheiat contractul de credit, SC E.G.E.  SA fiind tert fata de contractul de imprumut.
     Solutia celui de-al doilea capat de cerere, referitor la anularea vanzarilor efectuate de catre lichidator este, de asemenea, corecta, in raport de exceptia nulitatii actelor subsecvente, invocata in aparare de catre lichidator.
     Dispozitiile art.85 alin. 1 si 2 din Legea nr.85/2006 nu isi gasesc aplicarea in cauza, deoarece reglementeaza o ipoteza total diferita de cea a spetei,  stabilind   dreptul persoanei care dobandeste un titlu sau o garantie ori un alt drept real de la debitorul supus procedurii (si nicidecum de la un tert)  asupra unui bun susceptibil de a fi recuperat ca urmare a anularii transferului fraudulos incheiat de catre debitoare cu privire la acel bun.
     Prin urmare, in cauza isi gaseste aplicarea regimul juridic de drept comun al nulitatii. Astfel, se retine ca nulitatea actului juridic reprezinta o sanctiune ce lipseste actul de efectele juridice contrare legii.
     Efectele nulitatii sunt guvernate de trei principii: principiul retroactivitatii, principiul repunerii in situatia anterioara (exprimat prin expresia restitutio in integrum) si principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent (ilustrat prin adagiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis). Potrivit acestor trei principii, hotararea judecatoreasca prin care s-a aplicat sanctiunea nulitatii actului juridic, prin exceptie de la principiul procesual al relativitatii efectelor hotararilor judecatoresti, produce efecte si impotriva subdobanditorilor de drepturi, chiar daca acestia nu au fost parti in litigiu, efecte ce se justifica prin cerinta restabilirii ordinii de drept incalcate prin incheierea actului juridic nul/anulat.
     Principiile retroactivitatii, repunerii in situatia anterioara si principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent reprezinta o aplicatie, o consecinta a principiului potrivit caruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu il are: nemo dat quod non habet.
     Asa cum a sustinut recurenta, regula qnod nullum est, nullum producit efectum comporta exceptii, printre care si situatia aparentei de drept (principiul error communis facit jus).
     Principiul error communis facit jus, numit si principiul validitatii aparentei in drept, inlatura nulitatea actului care a fost incheiat intr-o eroare comuna si invincibila.
     Acest din urma principiu este insa, ca orice exceptie, de stricta interpretare si are in vedere situatii in care, spre exemplu, inregistrarile in registrul de stare civila au fost facute de catre o persoana necompetenta, care a exercitat in mod public atributiile de delegat de stare civila si care sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea, in realitate, aceasta calitate.
     Situatia de fapt descrisa de catre recurenta contestatoare, reprezentarea sa ca persoana care a constituit ipotecile este proprietara bunurilor aduse in garantie si ca acelasi lucru l-au considerat lucratorii de la cartea funciara, judecatorul delegat, instanta care a pronuntat sentinta nr.2197/04.06.2007, ca si notarul care a autentificat contractele de ipoteca, nu descriu o aparenta de drept, ci chiar dreptul rezultand din actele de proprietate pe care le detinea in acel moment constitutorul SC P.E. SRL.
     Este neindoielnic faptul ca banca a actionat cu buna credinta si aceasta este, de regula, situatia dobanditorilor de drepturi din actele subsecvente celor sanctionate cu nulitatea, dar buna credinta nu constituie o exceptie de la principiile retroactivitatii, repunerii in situatia anterioara si principiului potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent decat in ipoteza bunurilor mobile.
     Critica bazata pe motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 7 Cod procedura civila este, de asemenea,  nefondata, in conditiile in care judecatorul sindic a grupat argumentele invocate de catre contestatoare si a raspuns tuturor motivelor de nulitate cu care a fost investit. In plus, se retine ca dreptul de proprietate asupra lucrarilor efectuate la spatiile aflate in constructie intre data incheierii conventiei translative de proprietate dintre SC P.E. SRL si SC E.G.E.  SA si momentul anularii acestei tranzactii revine, prin accesiune imobiliara, proprietarului in mod retroactiv  E.G.E. SA.  SC P.E. SRL poate pretinde eventual un drept de creanta pentru contravaloarea acestor lucrari.
     Prin urmare, nu are nici o relevanta sub aspectul analizat, al nulitatii actelor subsecvente, eventuala desocotire dintre SC P.E. SRL si SC EGE SA cu privire la lucrarile efectuate, dupa cum nu are relevanta cine este titularul autorizatiei de construire a acestor lucrari.
     In consecinta, judecatorul-sindic a retinut in mod corect ca anularea actului  juridic prin care SC P.E. SRL a dobandit imobilul descris ca investitie in curs,  prin sentinta nr.1214 din  16 noiembrie 2009, pronuntata de judecatorul-sindic de la Tribunalul Olt, in dosarul nr.1010/104/2008/1/2009, ca fiind fraudulos,  atrage anularea contractelor de ipoteca  subsecvente, incheiate de catre SC P.E. SRL cu SC BANCPOST SA.
     Totodata, Curtea retine ca intabularea dreptului nu impiedica verificarea de catre instanta a valabilitatii actului juridic ce i-a dat nastere.
     Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca, intrucat dreptul de ipoteca al SC BANCPOST SA asupra garsonierelor a fost desfiintat ca efect al anularii dreptului de proprietate al constitutorului acestor ipoteci, sustinerea  ca vanzarea de catre lichidator a bunurilor restituite, ca efect al repunerii in situatia anterioara incheierii actului juridic anulat, este lipsita de suport.
     Incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin. 2 Cod procedura civila, ar putea fi invocata doar de adjudecatarii garsonierelor, singurele persoane ce ar putea pretinde o vatamare ce nu s-ar putea inlatura, necitarea acestor persoane fiind fara consecinte fata de recurenta. Ca urmare, Curtea constata nefondata si critica formulata de recurenta prin raportare la motivul de recurs reglementat de art.304 pct. 5 Cod procedura civila.
     In concluzie, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit prevederilor art.312 alin. 1 Cod procedura civila.
1