Necompetenta instantei. Declinarea competentei in favoarea instantei arbitrale.

     Necompetenta instantei, atrasa de o  clauza arbitrala valabila,  impune instantei investite cu solutionarea litigiului, solutia de declinare a competentei,  iar nu pe cea de respingere a actiunii.
      Respingerea actiunii poate fi dispusa de instanta investita numai  in cazul in care aceasta constata ca nu este competenta nici ea, si nici o alta instanta romana (respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane), in situatia prevazuta de art.157 din Legea 105/1992, atunci cand litigiul  contine un element de extraneitate.

     Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
     Prin sentinta nr.1081 din 20 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a admis exceptia necompetentei   materiale  invocata de parata  si s-a respins  actiunea formulata de reclamanta.
Instanta de fond a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de comision nr. 47/20 martie 2009, prin care,  in articolului 6, acestea  au stabilit o clauza compromisorie atributiva de competenta, convenind ca orice litigiu decurgand din/sau in legatura cu acest contract, inclusiv cel referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiintarea lui sa se solutioneze  prin arbitraj, de  un Tribunal Arbitral investit de catre Asociatia Romana de Arbitraj Comercial.
     In atare conditii, instanta a retinut incidenta dispozitiilor articolului 3433 Cod procedura civila potrivit carora, incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti.
     Cum partile au convenit ca Tribunalul Arbitral sa fie investit de catre Asociatia Romana de Arbitraj Comercial, instanta  a admis exceptia necompetentei Tribunalului Mehedinti, invocata de parata si in consecinta a fost respinsa actiunea introdusa, partile urmand a sesiza Asociatia Romana de Arbitraj Comercial,  pentru desemnarea  unui Tribunal Arbitral ce va solutiona litigiul.
     Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, sustinand ca in mod gresit instanta a admis exceptia necompetentei sale materiale  intrucat Societatea Romana de Arbitraj Comercial nu mai functioneaza, incat  nu mai pot fi aplicabile prevederile art.6 din contractul de comision, A aratat ca, in aceste conditii,  devin aplicabile prevederile art.342 Cod procedura civila
     Apelul este fondat  pentru urmatoarele considerente:
     Sustinerea apelantei reclamante ca Societatea Romana de Arbitraj Comercial nu mai functioneaza si prin urmare litigiul numai poate fi solutionat de un Tribunal Arbitral este nefondata. Apelanta reclamanta s-a obligat ca va proba aceasta sustinere insa nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost citata si nici nu a depus dovezile la care a facut referire.
     Curtea din oficiu, verificand sit-ul www.detalii- firme. ro in legatura cu Asociatia Romana de Arbitraj Comercial, a constat ca aceasta functioneaza si are in obiectul de activitate, arbitraje in domeniul contractelor comerciale.
     Astfel, instanta de fond corect a retinut incidenta dispozitiilor articolului 3433 Cod procedura civila potrivit carora, incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei,  competenta instantelor judecatoresti, insa in mod gresit a respins actiunea.
     Constatand existenta conventiei arbitrale si ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.3434 Cod procedura civila,  pentru retinerea procesului spre solutionare, instanta trebuia insa sa-si decline competenta in favoarea  Asociatiei Romane de Arbitraj Comercial desemnata de parti in organizarea arbitrajului si nu sa respinga actiunea.
     Instanta arbitrala are atributii jurisdictionale, prevazute in Cartea IV- Despre Arbitraj - a Codului de  procedura civila, astfel ca  instanta judecatoreasca poate sa-si decline competenta in favoarea acesteia, si in sensul celor mentionate sunt dispozitiilor art. 3434 Cod procedura civila ce prevede ca  intre instanta arbitrala si instanta judecatoreasca se poate naste conflict de competenta, ce este solutionat potrivit acestui articol.
     Actiunea se respinge, instanta neputand sa-si decline competenta, doar in situatia prevazuta de art.157 din Legea 105/1992, potrivit caruia  "in cazul in care constata ca nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane", articol neaplicabil spetei de fata, ce nu contine un element de extraneitate.
     Avand in vedere modul cum a fost solutionat litigiul, ca desi admisa exceptia necompetentei,  instanta nu si-a declinat competenta  ci a respins actiunea reclamantei, Curtea s-a constituit ca instanta de apel si nu de recurs (ca in cazul declinarii de competenta).
     Apelanta reclamanta a criticat sentinta ca nelegala, deci, in totalitatea ei, desi a dezvoltat numai motivul privind exceptia de necompetenta incat Curtea,  constatand ca in mod gresit instanta a solutionat pricina, in baza dispozitiilor art.296 Cod procedura civila,   va admite apelul,  va schimba sentinta si  va declina competenta in favoarea Asociatiei Romane de Arbitraj Comercial.

1