Evacuare
(Decizie nr. 1841 din data de 20.12.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) ***********
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului civil formulat de recurentii-parati C.T., D.G., D.G., D.M. si D.F. impotriva deciziei civile nr.420/A/ 14.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila in dosarul nr.4289/2004, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti U.A.I., Z.R.V.M. si SC PARTENER CONSULTING SRL, avand ca obiect "evacuare".
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc in sedinta publica de la 14 decembrie 2005, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la 20 decembrie 2005.
C U R T E A
Asupra recursului civil de fata.
Prin cererea inregistrata sub nr.4507/2004 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti , reclamantii U.Al.I. si Z.R., V.M. prin mandatar U.Al.I. au chemat in judecata pe paratii C.T., D. G., D.G., D.M. si D.F. , solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna evacuarea paratilor din apartamentul compus din 3 camere si dependinte- bucatarie, marchiza, WC si magazie- pe care il ocupa in imobilul din Bucuresti , str. Mihai Eminescu nr.112, parter , cladirea din dreapta in spatele curtii ,sector 2.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul constituie proprietatea lor compus din teren in suprafata de 526 m.p. si constructiile existente pe acesta , revendicat prin sentinta civila nr.2694/ 1999 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti , definitiva si irevocabila si dispozitia Primarului General nr. 658/2000, cu procesul verbal de predare primire nr. 12273/2000 si transcris pe numele G.D. , pe care reclamantii o mostenesc conform certificatului de mostenitor nr. 279/2000.
In ce-i priveste pe parati s-a aratat ca acestia ocupa apartamentul in litigiu in baza contractului de inchiriere incheiat cu S.C. Apolodor SA, iar ulterior acestia au incheiat cu reclamantii un contract de inchiriere pe perioada 1.01.2003 si 31. 10.2003 inscris la Administratia Financiara a sectorului 2 Bucuresti si desi contractul a expirat paratii continua sa foloseasca spatiul fara titlu legal.
Prin sentinta civila 5312/2.07. 2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, in raport de actele si lucrarile dosarului, s-a respins actiunea ca neintemeiata, luandu-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a constatat ca in raport de dispozitiile art. 11 alin.1 din OUG nr. 40/1999 contractul de inchiriere s-a prelungit pana la data de 1.01.2003, cand intre reclamantul U.A. I. si parata C.T. s-a incheiat contractul inregistrat la Administratia Finantelor Publice a sectorului 2 sub nr. A 216734 /20.03. 2003, fiind recunoscute drepturile locative si celorlalti parati , membrii ai familiei parate C.T..
Acest contract s-a incheiat in urma notificarii,formulate de catre parata, reclamantului , invocandu-se dispozitiile art. 2 din OUG nr. 40/1999 .
Cu toate acestea, termenul stipulat in contract de un an pana la 31.12.2003 era un termen inferior celui prevazut de art. 2 din OUG nr. 40/1999 , modificat prin Legea nr. 241/2001 , respectiv 8.0.4 2004.
Or, durata locatiunii legale era pana la 8.04. 2004, iar in caz de nerespectare a acestor prevederi contractul trebuie considerat prelungit "ope legis" pana la data mentionata, iar partile au inteles sa dea eficienta dispozitiilor legale , paratii continuand sa locuiasca in imobil si reclamantul sa incaseze chiria, mentionand in chitanta de incasare a chiriei pe lunile ianuarie si februarie ca in martie 2004 va fi incheiat contractul de inchiriere legal.
In ce-i priveste pe parati s-a constatat ca acestia au dreptul la reinnoirea contractului de inchiriere conform art.14alin.1 din OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr.241/2001, iar notificarea intentiei de vanzare este nula, nefiind facuta cu respectarea dispozitiilor art. 14 alin.3 din lege.
Impotriva acestei sentinte civile au declarat recurs reclamantii , criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, in sensul ca in mod gresit s-a respins actiunea intrucat potrivit art. 14 din OUG nr. 40/1999, paratii au dreptul la reinnoirea contractului, dar proprietarul poate refuza reinnoirea daca locuinta urmeaza a fi vanduta, ori la notificarea de vanzare a apartamentului parata C.T. nu a raspuns in sensul de a-si exprima eventual optiune de a cumpara apartamentul.
Chiar in conditiile prelungirii legale ,este nedrept ca si dupa data de 8.04. 2004, termenul limita de prelungire legala prevazut de OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr. 241 / 2001 , chiriasul sa continue sa ocupe spatiul , cu incalcarea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantilor.
Prin decizia civila nr. 420 A/14.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie in dosarul nr.4289/2004 s-a admis apelul reclamantilor , s-a schimbat in tot sentinta civila apelata in sensul ca s-a admis actiunea si s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul in litigiu pentru lipsa titlu.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a constatat urmatoarele :
Contractul de inchiriere pentru spatiul in cauza s-a incheiat la notificarea intimatilor parati, care au invocat dispozitiile art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificat prin Legea nr.241/2001 privind perioada de 5 ani.
Contractul de inchiriere insa, inscris la Adminstratia Finantelor Publice a sectorului 2 Bucuresti ,s-a incheiat in mod expres, de catre parti, pentru o perioada de 12 luni, respectiv pana la 31. 12. 2003, paratii continuand sa locuiasca in imobil si dupa acest termen, incasandu-se chirie de catre reclamantul U.Al.I. pentru lunile ianuarie si februarie 2004 , cu mentiunea ca in martie se va incheia contractul legal.
S-a apreciat ca , in aceasta situatie este certa tacita relocatiune, care insa nu poate fi decat in conditiile contractului incheiat anterior, asadar tot pentru o perioada de 1 an pana la 31.12.2004.
Dupa acest moment tacita relocatiune, respectiv dreptul la reinnoirea potrivit art. 14 alin.1 din OUG 40/1991 modificata prin Legea nr.241/2004, are loc " pentru aceeasi perioada daca partile nu modifica prin acord expres durata inchirierii".
Acest acord expres nu a intervenit intre parti, iar reclamantul a notificat-o pe titulara contractului de inchiriere cu privire la exercitarea eventualei optiuni de cumparare a apartamentului, printr-o oferta de vanzare , la care parata nu a raspuns .
Prima instanta a retinut nulitatea acestei notificari, deoarece nu ar fi fost adresata tuturor paratilor care aveau drepturi locative, dar chiar si in situatia nulitatii acesteia contractul de inchiriere s-a reinnoit numai in conditiile art.14 alin.1 din lege , pentru un an, potrivit cu perioada prevazuta prin acordul expres al partilor prin contractul de inchiriere incheiat in cauza , perioada ce a expirat la 31.12.2004, dupa pronuntarea sentintei civile apelate .
Impotriva acestei decizii civile au declarat recurs paratii C.T., D. G., D.G. , D.F. si D.M., criticand-o pentru nelegalitate , art. 304 pct. 9 Cod procedura civila , pentru urmatoarele considerente :
Contractul de inchiriere intre parti s-a incheiat la notificarea chiriasilor insa termenul de inchiriere solicitat de acestia fiind cel legal de 5 ani , dar intimatii reclamanti au refuzat varianta propusa de catre chiriasi si au incheiat contractul de inchiriere pentru o perioada de un an , cu conditia reinnoirii contractului din an in an pe o perioada de cinci ani.
Proprietarii au semnat acea intelegere ( inscris sub semnatura privata denumit chitanta ) prin care li se promitea chiriasilor ca in martie 2004 vor incheia contractul legal, contractul de inchiriere ,afirmatie ce reprezinta vointa reala a partilor.
Partile nu s-au inteles in sensul unei tacite relocatiuni, situatie in care nu mai era nevoie de incheierea unui nou contract, aceasta operand oricum in lipsa unei stipulatii contrare in contractul de inchiriere initial.
Instanta de apel a tratat superficial acest aspect datorat necoroborarii tuturor probelor administrate in cauza.
In ce priveste oferta de vanzare facuta de catre reclamanti paratilor a fost facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999, aprobata si modificata prin Legea nr.241/2001 si nu le este opozabila deoarece nu a respectat termenul de un an inainte de expirarea contractului de inchiriere si nu li s-a comunicat pe aceasta cale nici incetarea contractului si nici nu li s-a respectat dreptul de preemtiune la cumpararea apartamentului.
In acest sens nu poate fi primita constatarea instantei de apel ca nu au raspuns la asa zisa oferta de vanzare ci din contra au transmis proprietarilor o notificare, cu nr.181/1.04. 2004, prin care au aratat ca intelegerea partilor este in sensul unei locatiuni de 5 ani pe care trebuie sa o respecte toate partile.
Examinand decizia civila recurata in raport de motivul de recurs invocat de nelegalitatate intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila , se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Intre reclamanti si parata C.T., la notificarea acesteia din urma, s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 216734/20.03.2003 inregistrat la Administratia Financiara a sectorului 2 fiind recunoscute drepturi locative tuturor paratilor,membrii ai familiei parate C.T. , termenul de inchiriere fiind de un an pana la 31.12.2003 , inferior celui prev. de art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificat prin Legea 241/2001 , respectiv 8.04.2004.
In aceasta situatie , contractul de inchiriere incheiat intre reclamantii intimati si parata recurenta C.T. pentru o perioada de timp de un an nu isi produce efectele juridice,deoarece contractul de inchiriere incheiat cu toti chiriasi era prelungit "ope legis" pana la 8.04. 2004, iar faptul ca paratii au ocupat imobilul pana la aceasta data iar reclamantii au incasat chiria inseamna ca partile au dat eficienta acestor dispozitii legale.
In aceasta situatie,paratii la expirarea termenului prev. de art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr. 241/2001, pentru care s-a prorogat legal efectele contractului de inchirierea sunt indreptatiti la reinnoirea contractului de inchiriere potrivit art.14 alin.1 din OUG nr. 40/1999 , modificata prin Legea nr.241/2001, potrivit art. 22 allin.3 din OUG nr. 40/1999.
Aceasta deoarece potrivit art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999 notificarea ofertei de vanzare a imobilului chiriasilor trebuia facuta cu cel putin un an inainte de expirarea termenului legal contractual ( prev. de art.2 din OUG nr.40 /1999 ), aceasta fiind facuta insa la 24.03.2004, fila 20 dosar fond.
Potrivit art. 18 alin.2 din OUG nr. 40/1999 , notificarea echivaleaza in conditiile in care este facuta potrivit dispozitiilor OUG nr. 40/1999 cu oferta de vanzare si fiind facuta cu incalcarea art. 14 alin.3 din OUG nr.40/1999 , cu mai putin de un an de la data expirarii termenului legal de prelungire a efectelor contractului de inchiriere , in mod nelegal a apreciat instanta de apel ca notificarea fost facuta in conditiile legii si fata de faptul ca parata notificata nu a raspuns se poate dispune evacuarea paratilor in conditiile art. 14 alin.2 lit.b. din OUG nr. 40/1999.
In ce priveste efectele contractului de inchiriere incheiat intre reclamanti si parata C.T. s-a aratat mai sus ca acesta este lipsit de eficienta juridica, deoarece locatiunea a fost prelungita in temeiul legii, situatie in care nici chiar partile prin vointa lor nu pot sa prevada un alt termen decat cel imperativ prevazut de lege , ia pe de alta parte , chiar partile au inteles sa respecte termenul legal de prelungire a contractului de inchiriere prev. de OUG nr. 40/1999 in sensul ca paratii au locuit in imobil iar reclamantii au incasat chiria .
Asa fiind, instanta va admite recursul declarat de recurentii parati , va modifica decizia civila recurata in sensul ca rejudecand apelul va respinge recursul reclamantilor ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de recurentii parati C.T. , D.G., D.G., D.M. si D.F. impotriva deciziei civile nr.420/ A/14.03. 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila in dosarul nr.4289/2004 in contradictoriu cu intimatii reclamanti U.Al.I., Z.R.V.M. si S .C. PERTENER CONSULTING SRL.
Modifica decizia civila nr. 420 / A/14.03. 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila si pentru Cauze cu Minori si Familie pronuntata in dosarul nr.4289 /2004 in sensul ca respinge ca nefondat apelul declarat de apelantii reclamanti Ursu Alexandru Ioan , domiciliat in Bucuresti ,str. Rotunda, nr. 4, Bl. Y. 1 A, scara 1, et. 3, ap. 18, sector 3, si Z.R.V.M., prin mandatar U.Al.I. cu acelasi domiciliu impotriva sentintei civile nr.5312 /2.07.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti , in dosarul nr.4507/2004 in contradictoriu cu intimatii parati C.T. , D.G., D.G., D.M. si D.F., toti domiciliati in Bucuresti, str. Mihai Eminescu nr.112, parter, sector 2.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 20 decembrie 2005 .
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului civil formulat de recurentii-parati C.T., D.G., D.G., D.M. si D.F. impotriva deciziei civile nr.420/A/ 14.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila in dosarul nr.4289/2004, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti U.A.I., Z.R.V.M. si SC PARTENER CONSULTING SRL, avand ca obiect "evacuare".
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc in sedinta publica de la 14 decembrie 2005, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la 20 decembrie 2005.
C U R T E A
Asupra recursului civil de fata.
Prin cererea inregistrata sub nr.4507/2004 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti , reclamantii U.Al.I. si Z.R., V.M. prin mandatar U.Al.I. au chemat in judecata pe paratii C.T., D. G., D.G., D.M. si D.F. , solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna evacuarea paratilor din apartamentul compus din 3 camere si dependinte- bucatarie, marchiza, WC si magazie- pe care il ocupa in imobilul din Bucuresti , str. Mihai Eminescu nr.112, parter , cladirea din dreapta in spatele curtii ,sector 2.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul constituie proprietatea lor compus din teren in suprafata de 526 m.p. si constructiile existente pe acesta , revendicat prin sentinta civila nr.2694/ 1999 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti , definitiva si irevocabila si dispozitia Primarului General nr. 658/2000, cu procesul verbal de predare primire nr. 12273/2000 si transcris pe numele G.D. , pe care reclamantii o mostenesc conform certificatului de mostenitor nr. 279/2000.
In ce-i priveste pe parati s-a aratat ca acestia ocupa apartamentul in litigiu in baza contractului de inchiriere incheiat cu S.C. Apolodor SA, iar ulterior acestia au incheiat cu reclamantii un contract de inchiriere pe perioada 1.01.2003 si 31. 10.2003 inscris la Administratia Financiara a sectorului 2 Bucuresti si desi contractul a expirat paratii continua sa foloseasca spatiul fara titlu legal.
Prin sentinta civila 5312/2.07. 2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, in raport de actele si lucrarile dosarului, s-a respins actiunea ca neintemeiata, luandu-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a constatat ca in raport de dispozitiile art. 11 alin.1 din OUG nr. 40/1999 contractul de inchiriere s-a prelungit pana la data de 1.01.2003, cand intre reclamantul U.A. I. si parata C.T. s-a incheiat contractul inregistrat la Administratia Finantelor Publice a sectorului 2 sub nr. A 216734 /20.03. 2003, fiind recunoscute drepturile locative si celorlalti parati , membrii ai familiei parate C.T..
Acest contract s-a incheiat in urma notificarii,formulate de catre parata, reclamantului , invocandu-se dispozitiile art. 2 din OUG nr. 40/1999 .
Cu toate acestea, termenul stipulat in contract de un an pana la 31.12.2003 era un termen inferior celui prevazut de art. 2 din OUG nr. 40/1999 , modificat prin Legea nr. 241/2001 , respectiv 8.0.4 2004.
Or, durata locatiunii legale era pana la 8.04. 2004, iar in caz de nerespectare a acestor prevederi contractul trebuie considerat prelungit "ope legis" pana la data mentionata, iar partile au inteles sa dea eficienta dispozitiilor legale , paratii continuand sa locuiasca in imobil si reclamantul sa incaseze chiria, mentionand in chitanta de incasare a chiriei pe lunile ianuarie si februarie ca in martie 2004 va fi incheiat contractul de inchiriere legal.
In ce-i priveste pe parati s-a constatat ca acestia au dreptul la reinnoirea contractului de inchiriere conform art.14alin.1 din OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr.241/2001, iar notificarea intentiei de vanzare este nula, nefiind facuta cu respectarea dispozitiilor art. 14 alin.3 din lege.
Impotriva acestei sentinte civile au declarat recurs reclamantii , criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, in sensul ca in mod gresit s-a respins actiunea intrucat potrivit art. 14 din OUG nr. 40/1999, paratii au dreptul la reinnoirea contractului, dar proprietarul poate refuza reinnoirea daca locuinta urmeaza a fi vanduta, ori la notificarea de vanzare a apartamentului parata C.T. nu a raspuns in sensul de a-si exprima eventual optiune de a cumpara apartamentul.
Chiar in conditiile prelungirii legale ,este nedrept ca si dupa data de 8.04. 2004, termenul limita de prelungire legala prevazut de OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr. 241 / 2001 , chiriasul sa continue sa ocupe spatiul , cu incalcarea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantilor.
Prin decizia civila nr. 420 A/14.03.2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie in dosarul nr.4289/2004 s-a admis apelul reclamantilor , s-a schimbat in tot sentinta civila apelata in sensul ca s-a admis actiunea si s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul in litigiu pentru lipsa titlu.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a constatat urmatoarele :
Contractul de inchiriere pentru spatiul in cauza s-a incheiat la notificarea intimatilor parati, care au invocat dispozitiile art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificat prin Legea nr.241/2001 privind perioada de 5 ani.
Contractul de inchiriere insa, inscris la Adminstratia Finantelor Publice a sectorului 2 Bucuresti ,s-a incheiat in mod expres, de catre parti, pentru o perioada de 12 luni, respectiv pana la 31. 12. 2003, paratii continuand sa locuiasca in imobil si dupa acest termen, incasandu-se chirie de catre reclamantul U.Al.I. pentru lunile ianuarie si februarie 2004 , cu mentiunea ca in martie se va incheia contractul legal.
S-a apreciat ca , in aceasta situatie este certa tacita relocatiune, care insa nu poate fi decat in conditiile contractului incheiat anterior, asadar tot pentru o perioada de 1 an pana la 31.12.2004.
Dupa acest moment tacita relocatiune, respectiv dreptul la reinnoirea potrivit art. 14 alin.1 din OUG 40/1991 modificata prin Legea nr.241/2004, are loc " pentru aceeasi perioada daca partile nu modifica prin acord expres durata inchirierii".
Acest acord expres nu a intervenit intre parti, iar reclamantul a notificat-o pe titulara contractului de inchiriere cu privire la exercitarea eventualei optiuni de cumparare a apartamentului, printr-o oferta de vanzare , la care parata nu a raspuns .
Prima instanta a retinut nulitatea acestei notificari, deoarece nu ar fi fost adresata tuturor paratilor care aveau drepturi locative, dar chiar si in situatia nulitatii acesteia contractul de inchiriere s-a reinnoit numai in conditiile art.14 alin.1 din lege , pentru un an, potrivit cu perioada prevazuta prin acordul expres al partilor prin contractul de inchiriere incheiat in cauza , perioada ce a expirat la 31.12.2004, dupa pronuntarea sentintei civile apelate .
Impotriva acestei decizii civile au declarat recurs paratii C.T., D. G., D.G. , D.F. si D.M., criticand-o pentru nelegalitate , art. 304 pct. 9 Cod procedura civila , pentru urmatoarele considerente :
Contractul de inchiriere intre parti s-a incheiat la notificarea chiriasilor insa termenul de inchiriere solicitat de acestia fiind cel legal de 5 ani , dar intimatii reclamanti au refuzat varianta propusa de catre chiriasi si au incheiat contractul de inchiriere pentru o perioada de un an , cu conditia reinnoirii contractului din an in an pe o perioada de cinci ani.
Proprietarii au semnat acea intelegere ( inscris sub semnatura privata denumit chitanta ) prin care li se promitea chiriasilor ca in martie 2004 vor incheia contractul legal, contractul de inchiriere ,afirmatie ce reprezinta vointa reala a partilor.
Partile nu s-au inteles in sensul unei tacite relocatiuni, situatie in care nu mai era nevoie de incheierea unui nou contract, aceasta operand oricum in lipsa unei stipulatii contrare in contractul de inchiriere initial.
Instanta de apel a tratat superficial acest aspect datorat necoroborarii tuturor probelor administrate in cauza.
In ce priveste oferta de vanzare facuta de catre reclamanti paratilor a fost facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999, aprobata si modificata prin Legea nr.241/2001 si nu le este opozabila deoarece nu a respectat termenul de un an inainte de expirarea contractului de inchiriere si nu li s-a comunicat pe aceasta cale nici incetarea contractului si nici nu li s-a respectat dreptul de preemtiune la cumpararea apartamentului.
In acest sens nu poate fi primita constatarea instantei de apel ca nu au raspuns la asa zisa oferta de vanzare ci din contra au transmis proprietarilor o notificare, cu nr.181/1.04. 2004, prin care au aratat ca intelegerea partilor este in sensul unei locatiuni de 5 ani pe care trebuie sa o respecte toate partile.
Examinand decizia civila recurata in raport de motivul de recurs invocat de nelegalitatate intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila , se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Intre reclamanti si parata C.T., la notificarea acesteia din urma, s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 216734/20.03.2003 inregistrat la Administratia Financiara a sectorului 2 fiind recunoscute drepturi locative tuturor paratilor,membrii ai familiei parate C.T. , termenul de inchiriere fiind de un an pana la 31.12.2003 , inferior celui prev. de art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificat prin Legea 241/2001 , respectiv 8.04.2004.
In aceasta situatie , contractul de inchiriere incheiat intre reclamantii intimati si parata recurenta C.T. pentru o perioada de timp de un an nu isi produce efectele juridice,deoarece contractul de inchiriere incheiat cu toti chiriasi era prelungit "ope legis" pana la 8.04. 2004, iar faptul ca paratii au ocupat imobilul pana la aceasta data iar reclamantii au incasat chiria inseamna ca partile au dat eficienta acestor dispozitii legale.
In aceasta situatie,paratii la expirarea termenului prev. de art. 2 din OUG nr. 40/1999 modificata prin Legea nr. 241/2001, pentru care s-a prorogat legal efectele contractului de inchirierea sunt indreptatiti la reinnoirea contractului de inchiriere potrivit art.14 alin.1 din OUG nr. 40/1999 , modificata prin Legea nr.241/2001, potrivit art. 22 allin.3 din OUG nr. 40/1999.
Aceasta deoarece potrivit art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999 notificarea ofertei de vanzare a imobilului chiriasilor trebuia facuta cu cel putin un an inainte de expirarea termenului legal contractual ( prev. de art.2 din OUG nr.40 /1999 ), aceasta fiind facuta insa la 24.03.2004, fila 20 dosar fond.
Potrivit art. 18 alin.2 din OUG nr. 40/1999 , notificarea echivaleaza in conditiile in care este facuta potrivit dispozitiilor OUG nr. 40/1999 cu oferta de vanzare si fiind facuta cu incalcarea art. 14 alin.3 din OUG nr.40/1999 , cu mai putin de un an de la data expirarii termenului legal de prelungire a efectelor contractului de inchiriere , in mod nelegal a apreciat instanta de apel ca notificarea fost facuta in conditiile legii si fata de faptul ca parata notificata nu a raspuns se poate dispune evacuarea paratilor in conditiile art. 14 alin.2 lit.b. din OUG nr. 40/1999.
In ce priveste efectele contractului de inchiriere incheiat intre reclamanti si parata C.T. s-a aratat mai sus ca acesta este lipsit de eficienta juridica, deoarece locatiunea a fost prelungita in temeiul legii, situatie in care nici chiar partile prin vointa lor nu pot sa prevada un alt termen decat cel imperativ prevazut de lege , ia pe de alta parte , chiar partile au inteles sa respecte termenul legal de prelungire a contractului de inchiriere prev. de OUG nr. 40/1999 in sensul ca paratii au locuit in imobil iar reclamantii au incasat chiria .
Asa fiind, instanta va admite recursul declarat de recurentii parati , va modifica decizia civila recurata in sensul ca rejudecand apelul va respinge recursul reclamantilor ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de recurentii parati C.T. , D.G., D.G., D.M. si D.F. impotriva deciziei civile nr.420/ A/14.03. 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila in dosarul nr.4289/2004 in contradictoriu cu intimatii reclamanti U.Al.I., Z.R.V.M. si S .C. PERTENER CONSULTING SRL.
Modifica decizia civila nr. 420 / A/14.03. 2005 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti sectia a III-a civila si pentru Cauze cu Minori si Familie pronuntata in dosarul nr.4289 /2004 in sensul ca respinge ca nefondat apelul declarat de apelantii reclamanti Ursu Alexandru Ioan , domiciliat in Bucuresti ,str. Rotunda, nr. 4, Bl. Y. 1 A, scara 1, et. 3, ap. 18, sector 3, si Z.R.V.M., prin mandatar U.Al.I. cu acelasi domiciliu impotriva sentintei civile nr.5312 /2.07.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti , in dosarul nr.4507/2004 in contradictoriu cu intimatii parati C.T. , D.G., D.G., D.M. si D.F., toti domiciliati in Bucuresti, str. Mihai Eminescu nr.112, parter, sector 2.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 20 decembrie 2005 .
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Proprietate privata
Exercitarea in mod abuziv a dreptului de proprietate. Schimbare destinatie imobil. Acordul coproprietarilor - Sentinta civila nr. 265 din data de 04.06.2014Despagubiri pentru lipsa folosintei unei suprafete de teren. - Decizie nr. 520 din data de 29.05.2012
Reconstituirea dreptului de proprietate privata - Decizie nr. 483 din data de 26.05.2011
COMPARARE DE TITLURI . ADMISIBILITATE - Decizie nr. 348 din data de 29.10.2009
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 309 din data de 26.01.2011
Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 385 din data de 27.01.2011
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 135 din data de 19.01.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 38 din data de 12.01.2011
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 1227 din data de 24.11.2010
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1220 din data de 24.11.2010
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 292 din data de 28.04.2010
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 488 din data de 03.06.2010
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 567 din data de 23.06.2010
Modificare titlu proprietate - Sentinta civila nr. 603 din data de 26.11.2008
Granituire - Sentinta civila nr. 49 din data de 20.01.2009
Legea nr. 10/2001 pana la solutionarea notificarii formulata de antecesorii reclamantilor, instrainarea imobilelor vizate este interzisa, indiferent de modalitatea instrainarii. Instrainarea prin licitatie si adjudecare nu este exclusa de la aplicarea tex - Decizie nr. 20 din data de 22.01.2014
Admisibilitatea actiunii unei persoane in contradictoriu cu Primarul – Mun. B pentru obligarea acestuia de intrare in legalitate privind emiterea de parat a autorizatiei de constructie in conditiile legii. - Decizie nr. 3432/R din data de 25.06.2013
Succesiune. Acceptare, prin formularea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate - Decizie nr. 827/R din data de 20.04.2012
Societati comerciale. Societate pe actiuni. - Decizie nr. 10/Ap din data de 05.02.2009
Societate comerciala. Societate pe actiuni. Convocare A.G.A. In aprecierea calitatii unei persoane de a cere convocarea adunarii generale nu intereseaza daca acea persoana va putea si vota in acea adunare generala persoanei. Art.119 alin.3 si art... - Decizie nr. 4/Ap din data de 22.01.2009