Restituiri imobile. Calitatea de mostenitor. Drept de acrescamant conform art. 4 din Legea 10/2001. Aplicare.

     La data de  16 iunie  2010, reclamantul C.I. a formulat, in contradictoriu cu  paratii Primarul Municipiului Craiova, Primaria Municipiului  Craiova,  contestatie  impotriva dispozitiei nr...., solicitand ca  prin sentinta ce se  va pronunta  sa se dispuna anularea dispozitiei mentionate emisa de parati pentru solutionarea  notificarilor  nr... si nr....; obligarea paratilor la emiterea  unei noi dispozitii, prin care sa se  restituie integral in natura , in cota de 1/1, terenul  in suprafata de  300 m.p. situat in C., str. F.
     In motivarea actiunii, a  aratat ca pentru  imobilul solicitat  a formulat notificarile  nr.... si nr...., ca imobilul  a  apartinut  initial societatii  in nume colectiv P., iar  in anul 1949, odata cu radierea respectivei societati, a intrat  in patrimoniul  celor doi asociati, fratii P.  si M.A.,  in devalmasie, asa fiind detinut pana la preluarea  de  catre stat.
     Reclamantul a mai aratat ca prin  dispozitia  atacata  i  s-a  aprobat restituirea  in natura  numai a cotei de 1/2  din  terenul  in suprafata de  300 m.p. situat  in Craiova, str. F., considerandu-se  ca nu a facut dovada  calitatii de  mostenitor  dupa A.M., fratele bunicului sau. A aratat ca  mostenitoare a lui A.P. ( bunicul   reclamantului) este si sora  sa, C.O., iar mostenitoarele lui  A. M., fratele bunicului  sau, sunt matusile sale, A.M.L., casatorita R. si A.G.V., casatorita F., aceasta din urma renuntand in favoarea  reclamantului la toate  drepturile privind imobilului litigios.
     Prin sentinta civila 508 din  16 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj s-a respins contestatia.
     Tribunalul  a retinut ca reclamantul a  formulat, in baza  Legii nr. 10/2001, notificari, solicitand   acordarea de  masuri reparatorii  pentru imobilul situat in Craiova, str.  M., jud. Dolj, preluat de stat prin nationalizare, de la bunicul  sau matern, A.P.
     Prin dispozitia nr.. . emisa de Primarul Municipiului Craiova, s-a dispus restituirea partial in natura, in indiviziune, in cota de 1/2, din terenul in suprafata totala de 300 m.p.
     Imobilul a constituit, initial, activul  societatii in nume colectiv A., compusa din asociatii A.P. si A.M.,  potrivit extrasului privind Contractul modificator de Societate, autentificat sub nr.. . la Grefa Tribunalului Dolj-Sectia a III a, societate radiata, conform cererii inregistrate sub nr. 42/05.01.1949, aprobata sub nr. 515829/1949 de Ministerul Comertului, astfel cum se atesta in certificatul nr.1420/06.12.2007 emis de  Directia Judeteana a Arhivelor Nationale .
       Acest imobil a trecut in proprietatea statului in baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950, figurand ca fiind proprietatea cetatenilor  A. P.si A.M., fosti industriasi, astfel cum se atesta prin certificatul nr. 1060/08.08.2000 emis de Directia Judeteana a Arhivelor Nationale  si in listele-anexe la decret .
     Autorul reclamantului, A.P., bunicul sau matern, a decedat la 06.12.1986, succesiunea sa fiind  dezbatuta  prin certificatul de   mostenitor nr. 1210/05.06.1987, reclamantul, alaturi de sora sa, C.O., fiind mostenitor legal acceptant, in calitate de nepot de fiica, cu o cota de 1/2 din masa succesorala. S-a apreciat ca reclamantul se afla in situatia juridica reglementata de dispozitiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
     Din inscrisurile depuse la dosar, tribunalul  a retinut ca  imobilul notificat a facut obiectul unei stari de coproprietate, fara insa a fi precizate in actele de proprietate si nici in listele-anexe la decretul de nationalizare cotele indivize ale celor doi coproprietari, astfel ca, in lipsa oricaror alte indicii sau criterii concrete de determinare, se prezuma ca aceste cote nu pot fi decat egale.
     S-a considerat ca invocarea de catre reclamant a dreptului de acrescamant, de care ar fi indreptatit sa beneficieze, in temeiul dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, nu este  corecta, intrucat aceste dispozitii legale sunt inoperante atat timp cat nici reclamantul si nici autorul sau nu   l-au mostenit pe  celalalt coproprietar, dimpotriva acesta din urma  are mostenitori legali, respectiv cele doua descendente  A.M.M. si A.G.V..
      S-a apreciat ca acreditarea ideii unui mandat tacit dat anterior de cele doua descendente ale celuilalt coproprietar, A.M., reclamantului, pentru a formula notificarea si in numele acestora nu subzista, intrucat, din continutul cele doua procuri notariale nu rezulta acest aspect sustinut in mod speculativ de reclamant, neexistand nicio referire, nici chiar cu caracter reconfirmativ in privinta notificarii formulate deja de reclamant, avand in vedere ca procurile respective sunt ulterioare notificarii, fiind datate 17 mai 2002 si respectiv 09/2002.
     S-a concluzionat ca titular al acestei cereri a fost numai reclamantul, acesta invocand in mod expres calitatea sa de mostenitor al bunicului sau matern,  A.P., iar  dreptul de acrescamant este aplicabil numai in ceea ce priveste  pe reclamant, in raport de cota de 1/2, cuvenita surorii sale, de asemenea mostenitoare legala, conform certificatului de mostenitor mentionat, care nu a formulat notificare, reclamantului acordandu-i-se de altfel, prin dispozitia contestata, intreaga cota de  1/2, detinuta de  bunicul matern, la data preluarii abuzive.
     Prin cererea formulata la data  de  23  martie  2011, petentul a solicitat, in baza dispozitiilor art.2812 alin.1 C.pr.civ., completarea  dispozitivului sentintei civile nr.508/16 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj,  in dosarul nr.8110/63/2010.
In motivarea cererii, a sustinut  ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii prin care a solicitat masuri reparatorii si pentru cota de 1/1 din constructia demolata, situata pe terenul in litigiu, astfel cum rezulta din precizarea si completarea actiunii, depusa la dosar la termenul din data de 15.09.2010.
     Prin sentinta civila 289/2011 de la 20 Aprilie 2011 s-a respins cererea de completare, cu motivarea ca din perspectiva dispozitiilor art. 2812 alin.1 C.pr.civ. se poate proceda  la completarea  hotararii numai  atunci cand  instanta  a omis sa se pronunte asupra unei cereri principale sau accesorii , ori asupra unei cereri conexe ori incidentale. S-a considerat ca in cauza  nu poate fi vorba  de nicio  astfel de omisiune, instanta pronuntandu-se, conform investirii,  asupra problematicii de drept dedusa judecatii, si anume asupra indreptatirii contestatorului la masuri reparatorii  pentru imobilul in litigiu, compus din teren si constructie demolata, asadar dezlegarile si statuarile avute in vedere au vizat, atat  imobilul-teren, solicitat a fi restituit in natura in cota de 1/1, cat si imobilul-constructie demolata, pentru care a solicitat, prin completarea contestatiei din data de 15.09.2010, de asemenea, acordarea de masuri reparatorii in cota de 1/1.
     Impotriva ambelor sentinte a declarat recurs petentul, motivand ca  sunt incidente dispozitiile art. 304 punct 9 cod procedura civila deoarece au fost gresit aplicate dispozitiile privitoare la proprietatea comuna in devalmasie si la contractul de mandat.
     Recurentul a sustinut ca imobilul a apartinut fratilor A. in devalmasie, fara a fi stabilite cote distincte din imobil, prezumtia cotelor egale putand fi aplicata doar in caz de partaj. S-a aratat ca instanta nu precizeaza cui apartine restul cotei de 1/2 din imobil,  ca dispozitiile art. 4 alin 4 din Legea 10/2001 erau aplicabile si in ce priveste partea din imobil ce a apartinut fratelui bunicului recurentului, situatia fiind un echivalent al dreptului de acrescamant.
     Recurentul a sustinut prin al doilea motiv de recurs ca a avut mandat din partea matusilor sale, actelor juridice incheiate de acestea nefiindu-le data rezonanta juridica necesara.
     Recursurile nu sunt fondate, urmand  a fi respinse pentru urmatoarele considerente.
     Recurentul caracterizeaza gresit dreptul de coproprietate pe care l-au detinut fratii P.si M.A. la data preluarii imobilului de catre stat.
     Dreptul de proprietate in devalmasie este o forma a proprietatii comune, in conformitate cu care bunurile care fac obiectul acesteia apartin nedivizat, nefractionat tuturor titularilor il stapanesc impreuna. Devalmasia poate rezulta din lege, cum este cazul  prevederile Codului familiei (art.30 si 35) sau din conventia partilor, atunci cand doua sau mai multe persoane isi exprima acordul de vointa in mod expres, prin care sa convina ca bunuri pe care le dobandesc impreuna sau separat sa aiba natura juridica de proprietate devalmasa, sau sa convina asupra constituirii in devalmasie in privinta unui alt drept real.
     Caracteristica principala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie rezida in faptul ca titularii acestui drept nu cunosc nici intinderea dreptului lor de proprietate, nici cota parte ce le revine si nici bunurile ce apartin fiecaruia in parte, in materialitatea lor, pana la incetarea raporturilor de proprietate comuna in devalmasie cand se transforma in coproprietate pe cote-parti stabilita pentru fiecare coproprietar.
     In absenta unei conventii incheiata de catre fostii proprietari ai imobilului in litigiu, nu se poate sustine existenta proprietatii lor devalmase, astfel ca bunul a fost detinut de acestia in proprietate comuna pe cote parti, chiar daca aceste cote nu au fost determinate expres si daca nu s-a realizat un partaj.
     Modalitatea dreptului de coproprietate exercitat de fratii A. nu are relevanta in speta, deoarece  este evident ca fiecare dintre ei a detinut o cota parte din imobil, iar sub aspectul efectelor asupra drepturilor mostenitorilor este evident ca fiecare dintre mostenitori preia cota ce a apartinut autorului sau. Retinerea unei cote egale este corecta, in conditiile in care nu s-a sustinut  cota diferentiata si nu exista indicii, temeiuri pentru  a se determina modul de contributie al proprietarilor.
     Concluzia care se impune este aceea ca reclamantul, ca mostenitor al bunicului sau, poate pretinde doar drepturile ce i-au fost transmise prin succesiunea legala, adica acelea ce au apartinut autorului, nu si cele ce au apartinut celuilalt coproprietar.
     Potrivit regulilor succesiunii legale,  reclamantul nu este mostenitorul lui A.M., cu care este ruda de gradul IV, deoarece este indepartat de la succesiune de clasa de mostenitori mai apropriata, adica de fiicele acestui autor. Prin urmare, reclamantul culege cota lui P.A., fiind singurul mostenitor care a formulat notificare conform Legii 10/2001, dar nu poate beneficia de cota unui autor pe care nu il mosteneste.
     Prin motivele de recurs se da, de asemenea, o interpretare gresita notiunii de drept de acrescamant. Dreptul de acrescamant este acel drept al  unui mostenitor de a beneficia de partea de mostenire cuvenita unui alt mostenitor,  care fie este renuntator sau nedemn( in cazul mostenirii legale), fie nu vrea sa primeasca legatul ( in cazul mostenirii testamentare) .
     In materia Legii 10/2001, art. 4 alin 3 si 4 au prevazut o aplicatie speciala a dreptului de acceptare a succesiunii si a dreptului de acrescamant, stabilind ca depunerea notificarii echivaleaza cu acceptarea succesiunii, chiar si pentru succesibilii care nu au acceptat succesiunea, acestia fiind repusi in termen, iar  acceptarea se considera ca este facuta  pentru intreg imobilul,  partea unui succesor neacceptant profitand celorlalti mostenitori acceptanti.
     Din interpretarea logica a acestor dispozitii legale rezulta ca se are in vedere un autor, care este persoana indreptatita, in sensul legii, si mostenitorii acestuia, dreptul de acrescamant privind  cota parte dintr-o succesiune care, practic, este preluata, de mostenitorul care formuleaza notificare. Asadar, reclamantul poate pretinde preluarea cotei ce apartinea surorii lui, insa cu raportare la bunurile lasate mostenire de bunicul sau, iar nu partea din imobil ce a apartinut unui alt autor si cu privire la care erau indreptatite la formularea notificarilor matusile reclamantului ( rude de gradul V), respectiv A. M. M. si  A.G.V.
     Prin urmare, este dovedit in speta ca imobilul a apartinut in coproprietate atat bunicului reclamantului, cat si unei alte persoane, fata de care reclamantul nu are calitatea de mostenitor. Succesiunea bunicului reclamantului a fost dezbatuta anterior anului 1989, iar la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a uzat de calitatea de succesor, beneficiind si de cota surorii sale, astfel ca   este indreptatit sa primeasca masuri reparatorii pentru intreaga cota ce a apartinut autorului sau. Reclamantul  dobandeste, astfel, ceea ce  autorul sau era indreptatit sa primeasca, fiind inadmisibil sa primeasca mai multe drepturi decat avea cel ce a transmis.
     Nu este intemeiata sustinerea recurentului privind gestiunea de afaceri.
     Din continutul  notificarilor nr. 607/2001 si 608/2001 rezulta ca reclamantul a formulat cererea de restituire in nume propriu, fara a mentiona ca are si calitatea de mandatar  al altor persoane. Cererea sa putea fi reformulata sau completata in termenul de un an de la aparitia Legii 10/2001, adica pana la 14 februarie 2002, astfel ca mandatele incredintate de cele doua mostenitoare ale lui A.M. in lunile mai si septembrie 2002 nu mai puteau fi valorificate.  Legea nu instituie o prezumtie de mandat tacit, asa incat cel care invoca faptul ca a actionat ca mandatar sau in interesul altei persoane trebuie sa dovedeasca respectiva calitate,  prin inscrisuri intocmite in perioada prevazuta pentru formularea notificarilor, ceea ce nu este cazul in speta. Faptul ca reclamantul a solicitat intregul imobil nu duce la concluzia existentei unui mandat, asa cum se sustine in recurs si nici  nu  prelungeste efectele dreptului de acrescamant  cu privire la o persoana pe care reclamantul nu o putea mosteni.
     Instanta constata ca in considerentele sentintei se analizeaza drepturile reclamantului privind imobilul in litigiu, asa cum a fost identificat de catre unitatea detinatoare, adica teren si constructie demolata, asa incat cererea de completare a sentintei nu este intemeiata, neexistand un capat de cerere asupra caruia instanta sa nu se fi pronuntat. Contestatia  a urmarit anularea dispozitiei emisa de primarie, toate sustinerile contestatorului au fost analizate,  astfel ca nu se justifica introducerea cererii intemeiata pe dispoz. art. 2812 alin.1 C.pr.civ. 
     Apreciind ca sentintele atacate cu recurs sunt  legale si temeinice, potrivit art. 312 cod proc. civila, recursurile se vor respinge ca nefondate.