Actiune in revendicare si granituire. Capat de cerere in revendicare respins. Admisibilitatea capatului de cerere in granituire. Stabilirea hotarului despartitor pe actualul amplasament.

          Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 11.01.2005 sub nr. 247/215/2005 (nr. in format vechi 15217/C/2005), reclamantul G. D. D. a chemat in judecata pe paratii R. C. si R. V., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora sa-si demoleze gardul ce desparte proprietatea reclamantului de terenul pe care il ocupa paratii fara drept si pentru care reclamantului i-a fost eliberat titlul de proprietate, iar in situatia in care paratii nu sunt de acord, a solicitat sa fie imputernicit sa o faca reclamantul pe cheltuiala paratilor, cu obligarea acestora  la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in fapt, prin decizia civila nr. 506/2005 a Curtii de Apel Craiova, pronuntata in dosarul nr. 5403/2002, a obtinut hotarare privind constatarea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de 204 mp. teren intravilan, solutie care a fost pronuntata impotriva Consiliului Local Craiova si a intervenientului R. V.
Reclamantul a precizat ca in timpul solutionarii cauzei, R. V. si R. C. au construit un gard, iar prin acesta au ocupat o parte din suprafata de teren ce ii apartine reclamantului, motiv pentru care, in momentul in care a incercat sa puna in executare hotararea judecatoreasca, cu ajutorul executorului Ivanovici C.C., cererea fiind inregistrata sub nr. 127/E/2005, nu s-a putut realiza acest lucru , pentru ca in hotarare nu era prevazuta demolarea gardului.
La data de 22.02.2006 paratii au depus la dosar intampinare,  prin care au solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii paratii au aratat ca decizia nr. 506/2005 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 5402/2002 nu le este opozabila, deoarece R. C. nu a fost citat nici macar odata in dosarul invocat, acesta neavand nici o calitate procesuala,  iar R. V. a avut calitatea de intervenient in  dosar si datorita respingerii de catre instanta a cererii acestuia, decizia nu ii este opozabila.
Paratii au mai precizat ca R. V. nu este proprietarul nici unuia din imobilele din str. Craiovita nr. . si .,  nici a gardului despartitor dintre cele doua proprietati si nu ocupa terenul ce apartine reclamantului.
Ca, gardul dintre proprietati a fost construit in anul 1956 , an in care s-a facut iesirea din indiviziune conform deciziei nr. 2086/1956, fiind reparat ulterior insa,  mentinandu-se atat aliniamentul , cat si natura materialelor din care a fost facut initial. Gardul respecta (prin amplasamentul lui) distantele, dimensiunile si cotele necesare suprafetei de 550 mp. apartinand imobilului de la nr. 62 fost nr. 56, suprafata ce a fost atribuita prin sentinta civila nr. 2086/1956 lui R. C., act ce a stat la baza intocmirii cartilor funciare, atat pentru imobilul de la nr. 60, fost nr. 54, cat si pentru imobilul de la nr. 62, fost nr. 56.
De asemenea, paratii au aratat ca nu exista pana in prezent un act oficial care sa-i oblige sa demoleze gardul, lucru care de fapt nu este posibil intrucat gardul este construit in mod legal si corect.
     La data de 22.02.2006, reclamantul a depus la dosar precizare la actiune prin care a aratat ca intelege sa-si intemeieze actiunea pe dispozitiile art. 998, art. 999 Cod civil.
La data de 03.04.2006, paratul R. V. a depus la dosar cerere prin care a solicitat ca reclamantul sa formuleze cerere conform art. 112 Cod pr. civila, intrucat cea care a stat la baza acestui dosar - fila 4 - nu este sustinuta chiar de reclamant, fapt consemnat in incheierea de sedinta din 16.1.2005 - fila 9 si la care a achiesat si instanta prin fraza "Instanta considera ca actele procedurale de la filele 3 si 4 nu au legatura cu R.V. a solicitat ca reclamantul sa precizeze in noua cerere,  ce fel de actiune vrea sa deschida impotriva sa.
La data de 31.05.2006, reclamantul a depus la dosar precizare la actiune, in sensul ca intelege sa solicite obligarea paratilor la plata de daune cominatorii in cuantum de 50 lei pe fiecare pe zi de intarziere in caz de neexecutare a obligatiei de a face (respectiv de desfiintare a gardului), sau sa fie autorizat sa desfiinteze gardul pe cheltuiala paratilor.
De asemenea, a solicitat sa fie obligati paratii sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 52,22 mp, teren situat in Craiova, str. Craiovita, nr. 60, fost 54, cu nr. cadastral 6702 si sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietati.
Prin sentinta  civila nr. 8306/21.05.2008, pronuntata de Judecatoria  Craiova in dosarul nr.247/215/2008, a fost admisa in parte cererea precizata formulata de reclamantul G. D. D., in contradictoriu cu paratii R. C. si R. V.
     Au fost obligati paratii sa demoleze gardul ce desparte proprietatile partilor, iar in caz contrar, a fost autorizat reclamantul sa efectueze aceasta lucrare pe cheltuiala paratilor.
     A fost fixat termen de executare a obligatiei 30 de zile ,de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
     Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantului suma de 790 lei cheltuieli de judecata,  constand in taxa timbru si onorariu expert.
     Cu privire la capatul de cerere, referitor la acordarea daunelor cominatorii, instanta l-a  respins, intrucat acestea nu se justifica.
          La data de 23.05.08, reclamantul G. D.D. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 8306/21.05.2008 a Judecatoriei Craiova, cu motivarea ca instanta nu s-a pronuntat cu privire la capetele de cerere avand ca obiect actiunea in revendicare si actiunea in granituire.
     In drept, au fost invocate dispozitiile art. 2812 Cod pr. civila.
     Prin incheierea din 02.07.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 247/215/2005, a fost admisa cererea formulata de reclamantul G. D.D., in contradictoriu cu paratii R. V. si R. C.
     S-a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 8306/21.05. 2008 pronuntata de Judecatoria Craiova, astfel: "Obliga pe parati sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 32,28 m.p., situata in Craiova, str. Craiovita nr. actual 62 (fost 56), astfel cum a fost identificata si delimitata prin schita la raportul de expertiza tehnica efectuat de catre expert Popa Marin".
     Au fost  mentinute  celelalte dispozitii ale sentintei.
          Impotriva sentintei si incheierii au declarat apel reclamantul G. D. D. si  R. C., decedat in timpul procesului, a carui actiune a fost continuata de mostenitorii acestuia, R. M. si D. M., toti apelantii criticand solutia primei instante in ceea ce priveste fondul cauzei, cat si sub aspectul nepronuntarii primei instante asupra  tuturor  capetelor de cerere  cu care a  fost  investita.
          Prin decizia civila  nr. 427/09.06.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-au admis  apelurile formulate de reclamantul G. D.  D. si de  paratul R. C. - decedat, avand ca mostenitori pe R. M., R. V. si D. M., impotriva sentintei civile nr. 8306/ 21.05.2008 si a incheierii din 02.07.2008 pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 247/215/2005.
           S-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare. 
         In rejudecare, cauza a fost inregistrata la Judecatoria Craiova  sub nr. 25278/215/2009.
Prin sentinta civila nr. 3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 25278/215/2009, a fost respinsa actiunea precizata, formulata de reclamantul G. D. D.,  in contradictoriu cu paratii R. M., D. M. si R. V.
     A fost  obligat  reclamantul sa plateasca paratei D. M. suma de 520 lei cheltuieli de judecata si paratului R. V. suma de 528 lei cheltuieli de judecata.
  Pentru  a se pronunta astfel, instanta a retinut  ca, prin  actiunea precizata, reclamantul G. D. D. a solicitat  obligarea paratului sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie  suprafata de 52,22 mp. teren situat in Craiova, str. Craiovita nr.60 (fost 54), stabilirea liniei de hotar si obligarea paratului sa desfiinteze gardul, cu obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii in cuantum de 50 lei pe zi de intarziere, sau autorizarea reclamantului sa-l desfiinteze pe cheltuiala paratului.
        Instanta a mai retinut  ca prin sentinta  civila nr. 2086/04.05.1956 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.11268/1985, lui R. C. i-a revenit suprafata de 550 mp, lui C. I. i-a revenit suprafata de 204 mp, iar lui M. G. Z. i-a revenit suprafata de 199 mp. si ca in realitate,  in urma masuratorilor , intregul teren are suprafata de 922 mp, fata de 953 mp ., cat este mentionata in sentinta civila  nr. 2086/04.05.1956.  
          S-a retinut totodata ca, ulterior, reclamantul a cumparat de la C. I., prin actul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 807/26.04.2000, terenul in suprafata de 204 mp situat in Craiova, str. Craiovita nr.58 (fost nr.52).
          Ca, M. G. Z., prin actul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 1951/1968, a vandut lui C. I. terenul in suprafata de 199 mp. situat in Craiova, str. Craiovita nr.60 (fost nr.54),care l-a vandut la randul ei numitilor S. C. si S. M., acestia vanzandu-l reclamantului prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 445/13.03.2000 si ca,   potrivit contractelor mentionate reclamantul detine in total suprafata de 403 mp. , insa , in realitate,  potrivit constatarilor expertului topograf, suprafata terenului reclamantului este de 370,72 mp, fata de 403 mp, cat detine conform  actelor.
     S-a constatat ca paratul R. C. detine terenul situat in Craiova, str. Craiovita nr.62 (fost nr.56),a carui suprafata in urma masuratorilor este de 551,93 mp, fata de 550 mp mentionata in sentinta civila  nr. 2086/04.05.1956.
         Ca, potrivit art. 480 din Cod civil,  dreptul de proprietate este "dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege", iar actiunea in revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar si conform art.584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
        Din probatoriul administrat in cauza, respectiv actele depuse si expertiza topografica intocmita de expertul Popa Marin, precum si concluziile expertului asistent Iliescu Constantin, instanta a retinut  ca reclamantul nu a dovedit faptul ca paratii R. V. si R. C. i-ar ocupa suprafata de teren in litigiu. 
          S-a apreciat ca , in speta, astfel cum a reiesit  din raportul de expertiza intocmit de expertul Popa Marin, a rezultat ca reclamantul are in minus o suprafata de 32,28 mp, iar paratul R. C. are in plus o suprafata de 1,93 mp (551,93 mp - 550 mp),  hotarul dintre proprietatile partilor exista, acestea fiind imprejmuite cu gard.
          Ca, potrivit expertului asistent Iliescu Constantin, conform art.7 subpunctul 2  din M.O. al Romaniei nr. 1048/29.12.2006, erorile admise la identificarea punctelor de contur este de 10 cm,  iar in cazul de fata daca toata eroarea ar fi spre latura comuna a partilor, aceasta ar fi de 6,8 cm, drept pentru care diferenta in plus de 1,93 mp se incadreaza in toleranta admisa de lege.
         Acelasi expert a concluzionat ca limita dintre cele doua proprietati este corecta, paratul R. C. detinand suprafata prin care a iesit din indiviziune, iar gardul este amplasat pe linia de hotar.
     Impotriva sentintei civile nr.3764/01.03.2010 a formulat apel reclamantul G. D. D., prin care a criticat hotararea atacata , sustinand ca instanta si-a intemeiat concluziile , exclusiv pe raportul de expertiza efectuat  de expert  asistent Iliescu Constantin, intocmit fara respectarea dispozitiilor art.201 Cod proc. civila , care vizeaza  contradictorialitatea, opozabilitatea, dreptul la aparare; toti ceilalti experti au aratat ca paratii ocupa din proprietatea sa si ca,  potrivit documentatiilor cadastrale si inscrierii in cartea funciara, proprietatea sa are un front la strada de 8 m, aspect care a rezultat  si din declaratiile martorilor audiati si decizia civila nr.506/2005 a Curtii de Apel Craiova.
     Apelantul a mai aratat ca instanta de fond nu a analizat raportul de expertiza intocmit de expertul Popa Marin, in care s-a aratat  fara echivoc ca are in minus o suprafata de 32,28 mp; instanta de fond nu a analizat petitele avand ca obiect "granituirea" si "obligatia de a face" si ca,  in mod gresit a ajuns la concluzia ca trebuie respinse aceste petite , in pofida declaratiilor martorilor si a inscrisurilor depuse (acte de proprietate, adresa primarie, adresa Inspectoratul de Stat in Constructii), care atesta ca linia de hotar este in prezent alta decat aceea care exista in prezent si ca autorul paratilor a mutat gardul care desparte proprietatile in interiorul proprietatii sale.
     Intimata parata D. M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului,  cu cheltuieli de judecata.
     A aratat, in esenta ca,  potrivit actului  paratilor  de proprietate -  sentinta civila nr.2086/1956,  sunt proprietarii suprafetei de 550 mp. si tot astfel a rezultat din masuratorile efectuate de Primaria Craiova si Inspectoratul de Stat in Constructii.
     A sustinut totodata, ca prima instanta a analizat probatoriul prin prisma raportului de expertiza intocmit de expert Popa Marin,  si nu a raportului depus de expertul asistent Iliescu Constantin, pe care l-a avut in vedere doar cu privire  la faptul ca suprafata detinuta in plus de parati (1,93 mp) se incadreaza in limita de toleranta admisa de lege.
     Ca, din actele detinute de reclamant nu a rezultat  nici o dimensiune pe niciuna din laturile terenurilor, in nici un act de proprietate nu se arata frontul la strada,  singurul act din care a rezultat frontul la strada care este mult mai mic fata de ce sustine apelantul,  este memoriul tehnic pentru instrainarea terenurilor, gardul  avand  aceeasi configuratie din anul 1956.
     In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115-118 Cod proc. civila.
     Intimatul-parat R. V. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
     A aratat ca reclamantul nu a criticat raportul de expertiza intocmit de expertul Popa Marin si ca,  expertizele la care s-a referit reclamantul s-au intocmit in alte dosare, unde nu a avut calitatea de parte si chiar daca ar fi luate in calcul, nici una nu-l  incrimineaza, in sensul ca ar ocupa sau detine in mod nelegal vreo portiune de teren.
     A mai aratat ca  suprafata detinuta de parati este cea care a rezultat din sentinta civila nr.2086/1956, procesul-verbal nr.313/1956 de punere in executare si cartea funciara, fiind imprejmuita inca din anul 1956 cand s-a facut granituirea; prin procesul-verbal nr.313/1956 s-a precizat ca s-a stabilit hotarul batandu-se tarusi in pamant, restabilirea altei linii de hotar,  fiind neintemeiata.
     In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115 Cod pr. civila.
     Prin incheierea din 25.10.2010 s-a incuviintat proba cu inscrisuri, martori si interogatorii.
     S-a procedat la luarea interogatoriilor intimatilor D. M. (fila 34), R. M. (fila 35), apelantului G. D. D. (filele 36-39) la solicitarea intimatului R. V. si  intimatei D. M. (filele 40-41) si  intimatului R. V. (fila 42).
     Au fost audiati martorii B. M. si M. G., din partea apelantului reclamant (filele 48-50) si martorii B. R. M., S. St. C. si C. F., din partea intimatilor-parati (filele 51-53).
     Prin incheierea din 10.01.2011 s-a incuviintat efectuarea in cauza a unei expertize tehnice in specialitatea topografie,  prin care sa se identifice terenurile apartinand partilor, sa se stabileasca daca in raport de actele de proprietate paratii ocupa vreo suprafata de teren din proprietatea apelantului-reclamant si  sa se stabileasca linia de hotar,  in raport de intinderea dreptului de proprietate.
     Raportul de expertiza intocmit de expert Cirpici Viorel  a fost depus la dosar la data de 02.05.2011.
         Prin decizia civila nr.290 din 16 mai 2011, pronuntata de Tribunalul Dolj  in dosarul nr.25278/215/2009, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul G. D. D., impotriva sentintei civile nr. 3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 25278/215/2009, in contradictoriu cu  intimatii parati  R. M.,   D. M. si  R. V.
         A fost obligat  apelantul reclamant la plata sumei de 500 lei catre intimata parata R. M. si la plata sumei de 500 lei catre intimata parata D. M., cu titlul de cheltuieli de judecata.
     S-a respins cererea intimatului parat R. V.,  privind acordarea cheltuielilor de judecata.
     S-a retinut ca o  prima critica a apelantului - reclamant G. D.  D.,  se refera la faptul ca instanta de fond si-a intemeiat solutia atacata pe concluziile exclusive ale raportului de expertiza intocmit de expertul - asistent Iliescu Constantin, fara a se da eficienta celorlalte rapoarte intocmite in cauza,  in conditii de contradictorialitate.
     In acelasi timp s-a retinut ca este de necontestat faptul ca intr-adevar, prima instanta s-a raportat in considerentele hotararii la concluziile expertului - asistent,  retinand in esenta, ca limita dintre proprietati este corecta, ca autorul paratilor R. C. detine suprafata cu care a iesit din indiviziune,  iar gardul este amplasat pe linia de hotar.
     Ca, aceasta imprejurare nu este insa de natura a determina schimbarea solutiei,  intrucat concluziile  raportului de expertiza avut in vedere de prima instanta sunt in mod evident confirmate prin raportul de expertiza efectuat in faza de apel de catre expert Cirpici Viorel.
S-a mai retinut ca in speta, apelantul - reclamant a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 445/03.03.2000, prin care a cumparat de la numitii S. C. si S. M. teren in suprafata de 199 mp si contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 807/26.04.2000, prin care a cumparat de la numita C. I. teren in suprafata de 204 mp.
Totodata, tribunalul a apreciat ca intimatii - parati au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului lor prin sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova, pronuntata in dosarul nr. 11268/1955, avand ca obiect iesire din indiviziune,  prin care autorului acestora - R. C. i-a revenit suprafata de 550 mp.
Desi,  conform actelor de proprietate, apelantul - reclamant ar trebui sa aiba un teren in suprafata de 403 mp, in fapt stapaneste 361, 43 mp in timp ce, comparand suprafata gasita la masuratori pentru parati  - 550,70 mp cu cea rezultata din actul de proprietate prezentat - 550 mp, a rezultat ca acestia nu ocupa teren in plus si nici din terenul reclamantului. 
          Diferenta negativa de 41, 57 mp rezultata pentru reclamant a fost explicata prin inadvertentele din actele sale de proprietate. De altfel, chiar in lipsa unui raspuns de specialitate, a rezultat  in mod evident, prin simpla lecturare a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 445/03.03.2000,  ca reclamantul G. D. D.l a cumparat de la vanzatorii S. C. si S. M.,  terenul aferent casei in suprafata de 199 mp,  dar in realitate, faptic, suprafata era de 175,25 mp, facandu-se trimitere la memoriul si planul de delimitare avizat de Oficiul de Cadastru sub nr. 1937/21.02.2000.
S-a mai retinut ca, potrivit memoriului tehnic (fila 105 dosarul nr. de fond) desi suprafata , conform actului este de 199 mp. suprafata masurata apare ca fiind de 175,25 mp.
Diferenta de suprafata a apelantului - reclamant nu este consecinta ocuparii de catre intimatii - parati, fata de care s-a retinut in raportul de expertiza ca detin aceeasi suprafata cu cea rezultata din actul lor de proprietate, respectiv, sentinta  civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata in dosarul nr. 11268/1955 si care coincide de asemenea, cu suprafata din documentatia cadastrala. De altfel, nu numai incheierea de intabulare in cartea funciara,  dar si adresele emise de OCPI Dolj la solicitarea apelantului si a intimatului R. V., respectiv, adresele nr. 3494/27.08.2002 si 4486, 4487/21.10.2002 converg spre aceeasi concluzie, in sensul ca documentatia cadastrala intocmita pentru R. C. din str. Craiovita, nr. 56, contine un teren in suprafata de 550 mp, conform actului de proprietate al acestuia - sentinta civila  nr. 2086/1956.
In acelasi timp, instanta a avut  in vedere si faptul ca urmare a sentintei  civile nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata in dosarul nr. 11268/1955, autorul paratilor a fost pus in posesie, asa cum a rezultat din procesul - verbal nr. 313/20.08.1956 (fila 99 dosarul nr. de fond) asupra terenului in suprafata de 550 mp,  iar din declaratiile martorilor audiati a reiesit ca in tot cursul anilor, incepand cu 1956, s-a respectat aliniamentul gardului astfel cum a fost construit initial.
         S-a retinut totodata,  ca martorii audiati in faza de apel, B. M., S. St. si C. F. (filele 51, 52, 53) au aratat ca gardul se afla pozitionat pe acelasi amplasament, care nu a fost modificat nici cu ocazia lucrarilor de refacere a gardului din anul 2000, cand s-a respectat acelasi traseu, fiind inlocuiti doar bondocii si plasa.
     Ca,  declaratiile acestora,  spre deosebire de cele ale martorilor propusi de apelant, se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza din care a rezultat ca paratii nu ocupa vreo suprafata de teren din proprietatea apelantului - reclamant, astfel ca linia de hotar actuala, reprezentata de gardul din plasa de sarma, este cea corecta.
     Per a contrario, daca ar fi existat o modificare a aliniamentului initial al gardului, aceasta ar fi condus la alte concluzii ale expertizei, in sensul ca s-ar fi constatat ocuparea vreunei suprafete din terenul proprietatea apelantului - reclamant, ceea ce nu este cazul in speta.
Afirmatia apelantului privind asa-zisa latime a frontului la strada de 8 m in ceea ce il priveste, nu poate fi primita , intrucat nu a rezultat  aceasta imprejurare din sentinta  civila nr. 2086/04.05.1956,  iar insumarii latimii suprafetelor din actele ulterioare de vanzare - cumparare ale acestuia nu i se poate da eficienta, devreme ce s-au constatat diferente semnificative intre ce este mentionat scriptic in aceste acte si ce exista faptic in teren.
S-a apreciat ca sunt neintemeiate criticile apelantului privind solutia de respingere a capatului de cerere in revendicare, probele administrate nefiind apte a fundamenta o solutie contrara in sensul admiterii revendicarii solicitate.
     Sunt nefondate, de asemenea si criticile apelantului privind faptul ca instanta nu a analizat petitele privind granituirea si obligatia de a face,  intrucat respingerea actiunii precizate a determinat implicit luarea in considerare a tuturor capetelor de cerere. De altfel, in considerentele hotararii atacate s-a retinut  ca gardul este amplasat pe linia de hotar, fiind respinsa cererea privind stabilirea liniei de hotar si pe cale de consecinta, cererea privind obligarea paratilor la desfiintarea gardului.
     S-a motivat ca, intr-adevar, practica judiciara a instantelor este in sensul de a se admite actiunea in granituire si stabilire a hotarului dintre cele doua proprietati invecinate, chiar cu indicarea liniei actuale de hotar, chiar daca aceasta nu ar fi suferit modificari ulterioare. S-a avut in vedere  principiul rezolvarii diferendului, faptul ca introducerea acestei actiuni de catre reclamanti demonstreaza ca exista un litigiu cu privire la linia de hotar existenta.
In speta insa,  prima instanta nu a fost investita cu o actiune clasica de granituire,  ci cu o actiune complexa, avand ca obiect revendicare, obligarea de a ridica gardul si stabilirea liniei de hotar, iar  reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar in considerarea faptului ca paratii i-au ocupat  din terenul proprietatea sa,  ca urmare a schimbarii de catre acestia a amplasamentului initial al gardului despartitor.
     Ca,  un capat de cerere s-a referit in mod concret la obligarea paratilor  de a desfiinta gardul sau sa fie autorizat reclamantul sa desfiinteze gardul pe cheltuiala paratilor (precizarea la actiune - fila 58 dosarul de fond). In mod evident, stabilirea liniei de hotar s-ar fi impus, ca o consecinta fireasca a admiterii celorlalte doua capete de cerere.  Dar cum din probele administrate a rezultat ca paratii nu ocupa vreo suprafata din terenul proprietatea reclamantului si ca limita dintre cele doua proprietati este corecta, gardul fiind amplasat pe limita de hotar, ar fi fost de prisos stabilirea prin dispozitiv a liniei despartitoare actuala.
Instanta de apel a avut in vedere de asemenea, ca  art. 584 Cod Civil circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin actiune  in justitie sau amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie sa separe fondurile invecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
S-a concluzionat ca actiunea in granituire este admisibila, chiar daca intre proprietati exista hotar exterior,  ori de cate ori acesta nu a fost stabilit prin intelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin hotarare judecatoreasca.
In speta, insa a rezultat din probele administrate ca paratii ocupa exact suprafata rezultata din titlul lor de proprietate - sentinta civila nr. 2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova pronuntata in dosarul nr. 11268/1955, anterioara tuturor celorlalte acte translative de proprietate ce au urmat,  iar cu prilejul executarii acesteia, autorul paratilor a fost pus in posesie pe terenul atribuit in suprafata de 550 mp, terenul fiind marcat prin tarusi batuti in pamant pe linia (hotarul) dintre lotul reclamantului (autorul paratilor) si cel al lui C. I. (vanzatoarea initiala a terenului),  in acest sens, intocmindu-se la acel moment, procesul - verbal nr. 313/20.08.1956.
Impotriva acestei decizii in termen legal a declarat recurs reclamantul G. D. D., criticand-o  pentru nelegalitate , invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod pr. civila.
A sustinut ca instanta de apel retine in considerentele hotararii ca instanta de fond  si-a intemeiat concluziile,  exclusiv  pe raportul de  expertiza intocmit de expertul asistent  Iliescu Constantin , acest aspect fiind de necontestat, insa mentine solutia primei instante, cu motivarea ca raportul de expertiza mentionat a fost confirmat de raportul de expertiza intocmit de expert Cirpici Viorel.
A mai sustinut ca, desi atunci cand  analizeaza actiunea  in revendicare instanta retine ca suprafata ce ii lipseste  este considerabila, concluzioneaza in final ca diferenta in minus nu este consecinta ocuparii terenului de catre intimatii parati.
Ca, instanta  face abstractie de faptul ca aflandu-se intr-un proces de revendicare  si comparand titlurile partilor, rezulta cu usurinta faptul  ca cele doua suprafete cumparate de recurent  isi au izvorul in acelasi titlu de proprietate, respectiv sentinta civila nr.2086/1956.
A mai  aratat ca procesul - verbal nr. 313/20 august 1956,  prin care paratii au fost pusi in posesie cu terenul proprietatea acestora,  a constituit fundamentul punerii in posesie si pentru suprafetele de 204 m.p. si 199 mp.
Ca, acest proces - verbal , ca si sentinta civila nr.2086/1956 nu cuprinde limitele frontului la strada al celor trei loturi.
A sustinut ca instanta de apel ignora principiile care stau la baza solutionarii actiunii in revendicare, nefacand   o comparare a titlurilor  partilor. In acelasi timp a sustinut ca , desi instanta de apel  a administrat din oficiu proba cu expertiza si din  oficiu a pus in vedere partilor sa propuna masuri,   ulterior  a abdicat de la obiectivele pe care aceasta le-a fixat pentru expertiza, respingand obiectiunile recurentului cu privire la nedeterminarea amplasamentului  prin prisma unor inscrisuri opozabile.
Totodata, a sustinut ca instanta nu a motivat in nici un fel de ce a inlaturat declaratiile martorilor B. M. si M. G. , care au aratat  fara echivoc, ca paratul Rac a montat gardul despartitor.
Ca, instantele au facut abstractie de celelalte expertize intocmite in cauza, opozabile paratilor, expertize care au determinat amplasamentul terenurilor prin prisma documentatiilor cadastrale confirmate de intabularea in Cartea Funciara.
A sustinut de asemenea, ca instanta de apel a refuzat sa analizeze motivul de apel referitor la latimea frontului la strada a proprietatii recurentului , care insumeaza 8 m.l. , cu motivarea ca nu rezulta acest lucru din sentinta civila  nr.2086/1956 si ca exista diferente intre scriptic si faptic.
Cu privire la capatul de cerere in granituire a sustinut ca in mod gresit a fost respins, deoarece acest petit trebuia admis , chiar cu indicarea liniei actuale de hotar , avand  in vedere motivarea facuta de instanta.
A  mai sustinut ca ambele instante au facut abstractie de puterea de lucru judecat, ignorand prevederile art. 1200 si 1202 pct. 4 Cod civil, fata de continutul deciziei civile nr. 506 din 4 martie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 5402/2002.
A mai precizat  ca instantele nu au dat solutiile prin prisma  probelor, ci prin prisma unor convingeri care nu se  sprijina pe acte opozabile preopinentilor.
A concluzionat ca s-a facut o aplicare gresita a art. 584 Cod civil si art. 6 din CEDO.
Intimatul R. V. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararilor anterioare , ca fiind legale si temeinice.
Recursul este fondat,  pentru considerentele ce succed:
Examinand lucrarile dosarului , Curtea constata ca in cauza sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin. 3 Cod pr. civila, hotararea recurata fiind data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 584 Cod civil.
Art. 584 Cod civil , indreptateste pe orice  proprietar sa-si ingradeasca proprietatea si sa oblige pe vecinul sau sa contribuie  la efectuarea acestei operatiuni.
Granituirea sau  delimitarea prin semne exterioare a liniei dintre doua proprietati  invecinate  este admisibila , chiar  daca intre proprietati exista hotare exterioare, ori de cate ori acestea nu au  fost stabilite  prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca.
In speta, in urma interpretarii materialului probator administrat la fond si in faza procesuala a apelului, s-a concluzionat ca paratii nu ocupa din terenul proprietatea reclamantului , iar hotarul despartitor este linia  actuala de hotar dintre cele doua proprietati , reprezentata de gardul din plasa de sarma.
In conditiile  in care , reclamantul si paratii isi disputa granita dintre proprietati in cadrul litigiului de fata, granituirea reprezentand un capat distinct al actiunii introductive, instanta de fond avea obligatia sa faca aplicarea prevederilor art.584 Cod civil, stabilind hotarul despartitor conform probelor de la dosar, pe actualul amplasament.
Faptul ca linia de hotar se afla pe actualul amplasament, fiind reprezentata de gardul de sarma dintre proprietati , nu constituie un impediment pentru stabilirea hotarului despartitor , o astfel de actiune fiind admisibila in raport de continutul dispozitiilor art. 584 Cod civil.
Instanta de apel a retinut, ca si prima instanta, ca linia de hotar dintre proprietati se afla pe actualul amplasament, nefacandu-se dovezi in sensul unei acaparari de teren din proprietatea reclamantului.
Desi recunoaste ca pentru stingerea litigiului existent intre parti ar fi necesara stabilirea hotarului despartitor , tribunalul in mod gresit mentine solutia judecatoriei  cu privire la granituire.
Rationamentul juridic  al  instantei de apel fundamentat pe faptul ca actiunea introductiva este una complexa, cu mai multe capete de cerere, respectiv  revendicare, obligatie de a face si stabilire linie hotar si ca stabilirea liniei de hotar s-ar  fi impus ca o consecinta a admiterii celorlalte doua capete de cerere, este gresit.
Chiar in cadrul unei astfel de actiuni complexe, daca se dovedeste ca nu a fost acaparata nici o suprafata de teren de catre parati, implicit ca hotarul despartitor nu a fost modificat, granituirea se impune a fi stabilita prin hotarare judecatoreasca , pentru ca numai astfel se rezolva problema litigioasa dintre proprietarii vecini.
De altfel, instanta de  apel desi motiveaza ca granituirea este admisibila, chiar daca intre proprietati exista hotar exterior ori de  cate ori  acesta nu a fost stabilit prin intelegerea proprietarilor celor doua fonduri limitrofe sau prin  hotarare judecatoreasca , in final mentine  solutia de respingere a capatului de actiune privind granituirea.
Din acest punct de vedere solutia Tribunalului Dolj ( ca de altfel si a Judecatoriei Craiova ) este gresita, fiind data cu nesocotirea prevederilor art. 584 Cod civil.
Prin urmare, cele doua hotarari se impun a fi modificate sub acest aspect, urmand ca in raport de prevederile  legale citate si concluziile raportului de  expertiza efectuat in apel de expert  Cirpici Viorel , sa se stabileasca  linia de hotar pe actualul amplasament.
Cu privire la celelalte capete de cerere , solutiile instantelor anterioare urmeaza a fi mentinute,  intrucat fata de situatia de fapt stabilita irevocabil de tribunal, s-a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 480 Cod civil si respectiv art. 1075 - 1077 Cod civil.
Criticile formulate in recurs de reclamant vizeaza de altfel numai modalitatea de solutionare a capetelor de cerere in revendicare si granituire, nefiind formulate sustineri si cu privire la solutia data asupra capatului de cerere in obligatie de a face.
Referitor la capatul de cerere in revendicare , Curtea constata ca pe de-o parte,  criticile formulate vizeaza aspecte de netemeinicie , iar pe de alta parte , aspecte de nelegalitate ale hotararii recurate.
Astfel, modalitatea de interpretare a tuturor probatoriilor administrate in cauza ( acte de proprietate, sentinta civila nr.2086/1956, procesul - verbal nr.313/20 august 1956 de punere in posesie, rapoarte de expertiza, depozitii de martori ), implicit stabilirea situatiei de fapt, constituie aspecte ce tin de netemeinicia hotararii recurate.
Aceste aspecte nu pot fi insa cenzurate in recurs , intrucat prin abrogarea dispozitiilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civila, in prezent Curtea nu mai poate face o reapreciere a probelor , deci nu mai poate exercita controlul judiciar sub acest aspect, nemaiavand temei legal.
Prin urmare, Curtea are obligatia sa verifice daca in raport de situatia de fapt stabilita irevocabil de tribunal , dispozitiile legale invocate de reclamant ( in speta art. 480 Cod civil ), au fost corect  aplicate.
Or, potrivit concluziilor raportului de expertiza intocmit in apel de expertul Cirpici Viorel ( fila 75 - 77 dosar apel ), paratii R. V., R. M. si D. M. ocupa exact suprafata de 550 m.p. mentionata  in sentinta civila nr.2086/04.05.1956 a Tribunalului Popular Orasenesc Craiova, respectiv  suprafata pentru care acestia detin titlu de proprietate.
Concluzia expertului  este neechivoca in sensul ca paratii nu ocupa din terenul proprietatea reclamantului, desi in raport  cu actele sale de proprietate , acesta din urma are o diferenta de teren in  minus.
Cu privire la aceasta diferenta expertul face precizarea ca , desi in  contractul de vanzare - cumparare nr.445/03.03.2000 apare trecuta suprafata de 199 m.p, in documentatia de cadastru intocmita in vederea perfectarii actului de vanzare  - cumparare este mentionata suprafata de 175,25 m.p.
Expertul mentioneaza de asemenea, ca dimensiunile proprietatii reclamantului prezinta numeroase modificari, astfel ca diferenta de suprafata rezultata pentru reclamant sa se datoreze si acestui aspect.
Pe  baza concluziilor raportului de expertiza, Tribunalul Dolj a retinut corect ca paratii nu ocupa terenul proprietatea reclamantului si ca o consecinta, corect a mentinut solutia primei instante, de respingere a capatului de cerere in revendicare.
Sustinerea referitoare la compararea titlurilor de proprietate nu este intemeiata , deoarece operatiunea de comparare a titlurilor se face de catre instanta de judecata numai atunci cand  exista suprapunere totala sau partiala de terenuri pentru care atat reclamantul, cat si paratul detin  titlu de proprietate.
In speta, nu exista o astfel de suprapunere de terenuri, probele existente la dosar demonstrand ca atat reclamantul, cat si paratii stapanesc terenurile pentru care poseda titluri de proprietate si ca diferenta in minus din terenul reclamantului  nu se datoreaza ocupatiunii abuzive a paratilor.
Completarea probatoriilor in apel ( cu martori si cu expertiza tehnica de specialitate), s-a facut in  conformitate cu dispozitiile art. 295 alin. 2 Cod pr. civila , iar interpretarea intregului material probator s-a facut in mod coroborat in  scopul respectarii dispozitiilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civila , pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt, dar si aplicarea corecta a legii.
Din considerentele deciziei recurate rezulta ca, concluziile raportului de expertiza intocmit in apel  se coroboreaza cu  declaratiile martorilor audiati la propunerea paratilor, depozitiile martorilor propusi  de reclamant fiind in contradictie cu restul probelor administrate direct in faza procesuala a apelului.
Prin  urmare, instanta a stabilit  situatia de fapt, dand prevalenta acelor probatorii care au condus spre aceeasi stare de fapt, considerand irelevante probele ramase singulare.
Sustinerea privitoare la refuzul instantei de apel de  a analiza motivul de apel referitor la latimea frontului la strada de 8 m.l. este de asemenea, nefondata.
Observand considerentele deciziei recurate , Curtea constata ca motivul de apel referitor la latimea frontului la strada a proprietatii reclamantului , a fost examinat de tribunal, la pag. 8 paragraful 2 din hotarare fiind expuse argumentele pentru care aceasta sustinere a fost inlaturata.
De altfel, insusi recurentul recunoaste implicit , prin modalitatea de redactare a acestei critici in recurs, ca instanta de apel a analizat sustinerea invocata, acesta fiind nemultumit in realitate de concluziile instantei cu privire la aceasta problema.
Nu este intemeiata nici critica ce vizeaza ignorarea art. 1200 si 1202 pct. 4 Cod civil,  deoarece observand dispozitivul deciziei civile nr.506/04.05.2005 a Curtii de Apel Craiova, se constata ca s-a admis in parte actiunea  in revendicare formulata de reclamantul G. D. D., impotriva paratului Consiliul Local Craiova, acesta fiind obligat sa-i lase reclamantului in deplina proprietate suprafata de 204 m.p.
In sarcina paratului R. V. ( care a avut in acea cauza calitatea de intervenient ) , nu s-a stabilit nici o  obligatie, iar faptul ca in considerentele hotararii s-a facut evaziv referirea  ca si acesta ocupa o parte din teren, nu este relevant aspectul aplicarii prezumtiei de autoritate de lucru judecat,  conform art. 1200 si 1202 alin. 4 Cod civil.
In cauza dedusa judecatii au fost administrate toate probele considerate pertinente si utile pentru pronuntarea unei hotarari temeinice si legale , iar partile implicate in proces au avut posibilitatea prin aparatorii alesi sa-si formuleze toate cererile si apararile necesare , asa incat sustinerea referitoare la incalcarea dreptului de acces la justitie consacrat  de Constitutie si art. 6 din CEDO,  este neintemeiata.
Pentru considerentele expuse  in baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civila , recursul declarat de reclamant este fondat si urmeaza a fi admis.
Va fi modificata decizia,  in sensul ca se va admite apelul declarat de reclamantul G. D. D.
  Se va schimba sentinta civila nr.3764 din 01.03.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova , in sensul ca se va admite in parte actiunea formulata de reclamantul G. D. D., impotriva paratilor R. M., R. V.  si D. M.
Va fi stabilita  linia de hotar pe actualul amplasament,  respectiv pe linia care uneste pct. 16 - 9 din schita anexa la raportul intocmit de expertul Cirpici  Viorel in apel, reprezentata de gardul din  plasa de sarma dintre cele doua proprietati.
Vor fi respinse  celelalte capete de cerere.
Se vor compensa cheltuielile de judecata.
            

1