Procedura civila. Aplicarea principiului disponibilitatii si obligatia instantei de a respecta limitele investirii. Incalcarea dispozitiilor art.129 alin.(6) Cod pr.civila prin schimbarea obiectului cererii formulate de reclamanti .

      Prin cererea inregistrata la data de 28.01.2010, reclamantii V.M.S. si V.L.A.V. au chemat in judecata  pe paratii T.M. si T.D., solicitand  sa fie  obligati sa desfiinteze servitutea de vedere creata contrar legii si sa se ia masuri pentru impiedicarea scurgerii apelor de pe acoperisul casei paratilor  pe terenul lor, sub sanctiunea obligarii la daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere, iar in caz contrar sa desfiinteze peretele magazinului construit pe hotar fara respectarea prevederilor legale si obligarea acestora la cheltuieli de judecata.
          In motivarea actiunii, au  aratat ca prin contractul de vanzare cumparare  autentificat cu nr. 783/24.08.2007 incheiat de BNP F.S., paratii au vandut imobilul  proprietatea  lor - corpul 1, compus din casa  cu 3 camere, 3 holuri, baia, bucatarie, grajd si pivnita cu  o suprafata construita de 141,81 m.p. si teren intravilan in suprafata de  1382 m.p. cu nr. cadastral  24/1  si  a ramas in continuare  in proprietatea  lor  corpul 2, compus din anexa gospodareasca  formata dintr-o incapere construita din caramida acoperita cu tigla cu o suprafata de 40,60 m.p. si  teren intravilan in suprafata de 218 m.p. din acte si 90 m.p. din masuratori..
             Au  mai aratat  ca in anii 2008-2009  paratii au demolat  corpul 2 si  au  construit  un magazin  in locul anexei gospodaresti, fara a poseda  autorizatie de constructie, si nerespectand   distanta legala dintre constructie si hotar. Totodata  la noua  constructie  paratii  au deschis  o fereastra de vedere  asupra  proprietatii reclamantilor  nefiind respectate prev . art. 612 C . civ . si intrucat  au construit magazinul pe hotarul care desparte proprietatile  fara sa respecte distanta legala, apele din ploi se scurg pe terenul  acestora si nu  pe cel al paratilor  iar zapada  de pe acoperisul paratilor  a cazut in curtea lor.
      La data de 19.02.2010 paratii au formulat intampinare prin care au  solicitat  respingerea  actiunii si obligarea  la cheltuieli de judecata.
           Au aratat ca fereastra de vedere  despre care se face vorbire  in actiunea  reclamantilor nu se afla  la o distanta mai mica decat cea prevazuta de art.612 Cod civ . si a fost construita inainte de  vanzarea  intervenita intre parti , in anul 2007, fiind  construita in zid, iar atunci  reclamantii nu au fost deranjati de existenta acesteia, iar in prezent  au luat masuri si au desfiintat aceasta fereastra.
            Au mai aratat ca in ceea  ce priveste  lucrarile incat apele  sa  curga  pe proprietatea  lor  au executat  burlane si jgheaburi la imobil, iar in prezent  apele de pe acoperisul constructiilor curg pe proprietatea  lor. 
             Au aratat  ca la data  intervenirii contractului de vanzare -cumparare, reclamantii  nu au  avut  obiectiuni in ceea  ce priveste  atat existenta ferestrei mentionate cat si a scurgerii apelor, mai mult acestia  s-au opus impiedicandu-i sa execute  lucrarile de amenajare incat apele sa curga pe proprietatea  acestora  fiind obligati  sa anunte  organele competente  la data efectuarii acestor lucrari .
            Au mai aratat  ca in ceea  ce priveste  desfiintarea peretelui imobilului, acesta  a fost construit cu  acordul reclamantilor,  iar solicitarea  acestora de a fi desfiintat nu este legala  intrucat nu se afla  pe hotar  si nici nu poate fi  inlaturat  intrucat ar duce la demolarea constructiei.
             La termenul din 22.02.2010 reclamantii au depus  precizare de actiune  prin care au aratat ca vechea  constructie a fost demolata in intregime, ridicandu-se o alta constructie din boltari  pe o suprafata mai mare , respectiv 56,40 m.p.
            Au mai aratat ca noua constructie a paratilor nu respecta vechiul amplasament, fiind mutata catre corpul de cladire proprietatea lor fiind mult mai inalta acestia nu au lumina  necesara.
             Au mai aratat ca paratii nu au avut autorizatie de demolare si de construire, construind fara a avea proiect si fara certificat de urbanism, in final solicitand ca paratii sa demoleze   constructia ilegal facuta.
             La data de 22.03.2010, reclamantii si paratii au solicitat, iar instanta a incuviintat  administrarea  probelor cu interogatoriu, cu  martori  si expertiza tehnica.
             La termenul din 10.05.2010 s-a luat interogatoriu paratului Toriste  Marian la cererea  reclamantilor care a fost atasat la dosarul cauzei si la data de 30.06.2010 expertul a depus raportul de expertiza.
Prin  sentinta  civila nr. 2118 din 11.10.2010 pronuntata de Judecatoria Bailesti a fost respinsa actiunea precizata.
            Au fost obligati reclamantii la plata sumei de 1500 lei catre parata, reprezentand cheltuieli de judecata.
Instanta a retinut ca potrivit  art.612 C.civ nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietatii ingradite sau neingradite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina.
Din probele administrate in cauza instanta a constatat ca desi pe constructia paratilor se afla amplasata o fereastra cu deschiderea catre proprietatea reclamantilor acestia nu incalca dispozitiile prevazute de art.612 C.civ.
Raportul de expertiza intocmit in cauza de expert I.C. concluzioneaza ca fereastra ce are deschidere catre proprietatea reclamantilor, identificata in planul de situatie anexat la raportul de expertiza pe latura punctelor 3, 10 este inchisa cu obloane definitive de catre parati.
Instanta a retinut ca sustinerile reclamantilor potrivit carora apele din ploi de la streasina magazinului ce apartine paratilor se scurg pe terenul lor sunt contrazise de probatoriul administrat in cauza.

      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, calificat apel de catre instanta, reclamantii V.M.S. si V.L.A.V., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
      In motivare, apelantii au aratat ca in mod gresit instanta  de fond a  respins actiunea  prin care au solicitat ca paratii sa fie obligati sa desfiinteze servitutea de vedere creata contrar legii si sa se ia masuri pentru impiedicarea scurgerii apelor  de pe acoperisul casei paratilor pe terenul reclamantilor. Ulterior, reclamantii si-au precizat actiunea si au solicitat ca paratii sa fie obligati sa demoleze constructia  facuta  fara certificat de urbanism si fara autorizatie de  constructie.
      Apelantii au  mai aratat ca instanta de  fond a  respins actiunea obligandu-i  la cheltuieli de  judecata  catre parati.
      In ceea  ce  priveste  fereastra cu deschidere catre reclamanti, aceasta a fost  inchisa, insa ulterior  declansarii procesului.
       De  asemenea, si cel de al doilea capat al cererii a fost respins, pentru ca paratii au montat burlane de scurgere a apelor, dar fara a evidentia faptul ca si aceste burlane au fost montate dupa  ce  reclamantii au formulat prezenta cerere.
      Cu privire la cel de-al treilea capat de cerere, s-a aratat ca instanta de fond, in mod nelegal,  l-a respins, paratii demoland si construind din temelii un alt magazin, dar fara autorizatie de construire si certificat de urbanism si fara a respecta vechiul amplasament, ba mai mult nici distanta legala,  motiv pentru care s-a impus  a fi admis recursul si modificarea sentintei, in sensul admiterii celui de-al treilea capat al cererii si al  modificarii cuantumului cheltuielilor de judecata acordate.
      La data de 18 ianuarie 2011, intimatii parati au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si acordarea cheltuielilor de judecata.
      Au aratat ca sentinta apelata este temeinica si legala, deoarece in mod corect instanta de fond a respins actiunea promovata de reclamanti asa cum a fost precizata.
      Prin decizia nr.213 din 5 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul cu nr.359/183/2010, s-a admis apelul declarat de reclamanti .
S-a desfiintat sentinta civila apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
S-a retinut ca prima instanta a solutionat cererea reclamantilor, precizata la data de 22.02.2010, fara ca in prealabil sa dea actiunii calificarea juridica exacta, in virtutea rolului activ prevazut de art.129 alin.(4) Cod pr.civila.
Obiectul precizarii cererii de chemare in judecata il constituie servitutea privind distanta constructiilor prevazuta de art.610 Cod civil, astfel ca prin hotararea pronuntata instanta nu a examinat fondul pricinii potrivit limitelor investirii sale.
In baza art.299 Cod pr.civila, impotriva deciziei au declarat recurs paratii, invocand in principal incalcarea dispozitiilorart.297 Cod pr.civila in actuala redactare a textului, care nu permitea instantei sa dispuna desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, solutia legala fiind de anulare a hotararii.
S-a mai aratat ca interpretarea data de instanta de apel, cu privire la necercetarea fondului este excesiva, in conditiile in care  Judecatoria s-a pronuntat conform obiectului cauzei, stabilit prin actiune de reclamanti, care au beneficiat de aparare calificata.
Conform cererilor de la dosar reclamantii au solicitat demolarea constructiilor, iar daca instanta de fond ar fi examinat cauza  ca servitute privind distanta constructiilor, ar fi incalcat principiul disponibilitatii.
Prin indrumarile date de Tribunal s-a incalcat principiul egalitatii partilor in proces, paratilor aplicandu-li-se un tratament discretionar.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei si respingerea apelului.
La data de 27.09.2011 reclamantii au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
Examinand criticile formulate, se constata intemeiat recursul, pentru urmatoarele considerente:
          Primul motiv din recursul paratilor nu este fondat.
          In conformitate cu prevederile art.XXII alin.(2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, dispozitiile art.297 alin. (1), din Codul de Procedura Civila, referitoare la solutiile instantei de apel, asa cum sunt prevazute prin textul modificat de Legea micii reforme, se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a legii.
          Legea nr. 202/2010 a intrat in vigoare la data de 26.11.2010, iar actiunea ce face obiectul cauzei a fost formulata la data de 28.01.2010, deci anterior datei adoptarii Legii micii reforme, in judecarea apelului fiind asadar aplicabile dispozitiile art. 297c.pr.civ., nemodificate, care nu restrictionau solutiile de desfiintare cu trimitere spre rejudecare.
          A doua critica din recursul paratilor este insa intemeiata.
Prin cererea introductiva, reclamantii  au sesizat instanta cu actiune in servitute de vedere si scurgerea  apelor stresinilor, intemeiata pe dispozitiile art. 611-615 Cod civil, aratand in motivarea sustinerilor formulate, ca incalcarea normelor ce reglementeaza institutia servitutii s-a produs ca urmare a edificarii noii constructii, de catre parati, cu nerespectarea distantei legale fata de hotarul despartitor.
La data de 22.02.2010 s-a depus o precizare a actiuni, prin care s-a aratat ca la realizarea noii constructii, paratii nu au mai respectat vechiul amplasament, acesta fiind deplasat catre proprietatea reclamantilor, inaltimea cladirii nu permite iluminarea naturala corespunzatoare a locuintei lor, lucrarile au fot executate fara autorizatii, proiect si certificat de urbanism, imprejurari in raport de care s-a solicitat obligarea paratilor de a demola constructia.
Una din regulile esentiale, specifice procesului civil este principiul disponibilitatii,  care consta in facultatea partilor de a dispune de obiectul procesului - intotdeauna concretizat intr-un drept subiectiv, material - precum si de mijloacele procesuale de aparare a acestui drept.
Regula enuntata da expresie libertatii pe care legea o recunoaste titularilor de drepturi civile de a le exercita potrivit propriei lor aprecieri, precum si de a le decide soarta juridica.
Principiul disponibilitatii cuprinde in continutul sau dreptul partii interesate de a introduce sau nu actiune, dreptul de a determina limitele actiunii  sau ale apararii, dreptul de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv.
Daca partea este singura careia legea ii recunoaste dreptul de a determina limitele procesuale, prin aratarea obiectului cererii de chemare in judecata, corelativ instantei ii revine obligatia de a respecta limitele investirii. Obligatia instantei de a se pronunta numai asupra obiectului actiunii, prevazuta de art.129 alin.(6) Cod pr.civila constituie o garantie pentru aplicarea corecta a principiului disponibilitatii.
Prin hotararea recurata in cauza, instanta a incalcat dispozitiile mentionate, schimband obiectul petitului formulat de reclamanti in precizarea depusa la 12.02.2010.
Asa cum rezulta din modul de redactare a cererii, din termenii folositi si sensul literal si juridic al acestora, reclamantii au solicitat demolarea constructiei, asadar obiectul stabilit de ei, in termeni clari, precisi si fara echivoc, este obligatia de a face.
Din analiza literala a cererii rezulta ca reclamantii au pretins ca prin deplasarea  amplasamentului constructiei paratilor catre proprietatea lor si prin inaltimea acesteia, locuinta lor nu mai beneficiaza de  lumina naturala.
Alaturi de aceste cauze care, pretind reclamantii, justifica cererea de demolare, s-au mai invocat si alte motive ce tin de nerespectarea cerintelor impuse de Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.
Fata de aceste considerente, rezulta ca prima instanta a examinat actiunea in limitele investirii sale, conform obiectului stabilit de reclamanti, asadar Tribunalul, prin  modificarea obiectului cererii, a nesocotit obligatia din art.129 alin.(6) Cod pr.civila, si in consecinta, recursul este fondat urmand sa fie admis conform art.312 alin.5 Cod pr.civila, sa se caseze decizia, cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta in vederea solutionarii apelului. .