Succesiune. Acceptare tacita. Forme de manifestare.

      
      La data de 18.05.2006, reclamantii P.O.I.R. si P.O.V. au chemat in judecata pe paratii D.N.C. si B.A., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa valideze oferta reala de plata a debitului urmata de consemnatiune, facuta in favoarea paratilor si sa dispuna radierea ipotecii instituita prin contractul de imprumut cu garantie imobiliara, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 la BNP D.F.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, la data de 10.10.2000, au imprumutat de la parati suma de 80 milioane lei ROL, pe o perioada de 5 ani, incheind in acest sens contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1746/2000. Imprumutul a fost garantat prin instituirea ipotecii asupra apartamentului proprietatea reclamantilor, compus din 4 camere si dependintele aferente, situat in Craiova, iar ipoteca a fost inscrisa la Biroul de Carte Funciara la nr. 9053-ipoteca C3/1.
La data scadentei, reclamantii, vrand sa restituie imprumutul si sa radieze ipoteca, au constatat ca paratii refuza in mod nejustificat sa primeasca suma respectiva, sub diverse motive, motivul principal constituindu-l faptul ca intre timp paratii au divortat.
Parata B.A. a depus intampinare cu caracter reconventional, la data de 07.09.2006, solicitand respingerea actiunii si obligarea reclamantilor fie sa-i restituie jumatate din pretul de piata al garsonierei, fie  sa incheie actul de vanzare-cumparare pentru jumatate din garsoniera situata in Craiova, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin intampinarea formulata la data de 12.09.2006, paratul D.N.C. a solicitat respingerea actiunii, aratand ca la data de 10.10.2000 a imprumutat reclamantilor suma de 80 milioane lei vechi, ce reprezenta la acea data contravaloarea unei garsoniere, imprumut pe care reclamantii nu l-au restituit. Reconventional, paratul D.N.C. a solicitat obligarea reclamantilor la plata contravalorii imprumutului acordat in anul 2000, imprumut ce astazi are valoarea unei garsoniere estimata provizoriu la suma de 700-800 milioane lei vechi, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 06.10.2006, reclamantii au formulat intampinare la cererile reconventionale ale paratilor, solicitand respingerea acestora intrucat in contractul incheiat nu s-a prevazut nici o clauza vizand alte obligatii asumate de reclamanti, in afara de clauza legala privind data restituirii imprumutului, iar clauzele contractului respectiv nu au fost modificate printr-un act cu aceeasi valoare juridica.
Paratii au precizat cererea reconventionala, la 14.11.2006, in sensul ca au solicitat obligarea reclamantilor sa respecte actul autentic intitulat "promisiune unilaterala de vanzare-cumparare", prin care s-a hotarat instrainarea unei garsoniere contra sumei de 80 milioane lei, iar conform declaratiei date la notariat partile s-au obligat  ca in cazul in care se razgandesc sa le restituie  contravaloarea garsonierei respective la cursul zilei in momentul platii, aratand ca isi mentin celelalte capete de cerere din cererea reconventionala.
La termenul din data de 14.11.2006, reclamantii, prin aparator, au invocat prescriptia dreptului material la actiune in privinta capatului de cerere avand ca obiect obligatia de a face.
      Paratii au formulat din nou precizare la actiune, la data de 30.01.2007, solicitand constatarea valabilitatii conventiei de vanzare-cumparare  avand ca obiect garsoniera situata in Craiova, pentru care au platit pretul de 80.000.000 lei vechi si consemnata in inscrisul intitulat "promisiune unilaterala de vanzare cumparare", autentificat sub nr. 1745/10.10.2000 la BNP D.F.
La data de 26.02.2008, parata B.A. a depus precizare la cererea reconventionala prin care a solicitat, in temeiul art. 1175 Cod civil, sa se constate simulat contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 si ca, in realitate, intre partile contractante s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare cu garantie  imobiliara, avand ca obiect garsoniera situata in Craiova, Jud. Dolj, suma de 80 milioane lei vechi pe care reclamantii-parati au recunoscut ca au primit-o, reprezentand nu un imprumut, ci pretul convenit de parti, conform valorii de piata al acestei garsoniere la momentul respectiv.
S-a mai solicitat, in temeiul art. 1073-1077 Cod civil, ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare pentru garsoniera, daca reclamanta a devenit intre timp proprietara acesteia, asa cum   s-a obligat, iar in situatia in care nu se va putea pronunta o astfel de hotarare, sa se dispuna rezolutiunea antecontractului cu obligarea reclamantilor la plata daunelor interese pentru neexecutare, daune interese care au fost stabilite de comun acord de catre reclamanta P.O.V.  cu paratul D.N.C. printr-o clauza penala, inserata in declaratia autentificata sub nr. 2126/2004 si  care reprezinta contravaloarea garsonierei la cursul zilei, pe care o evalueaza la suma de 150 000 RON, suma care urmeaza a fi reactualizata la data executarii efective a platii.
      Prin sentinta civila nr.4826  din 4  aprilie  2008, pronuntata de  Judecatoria  Craiova, in dosarul nr. 5319/215/2006,  a  fost   respinsa  actiunea formulata de reclamantii P.O.I.R. si P.O.V.
      A fost admisa  in parte cererea reconventionala precizata formulata de paratii D.N.C. si B.A.
      S-a constatat  simulat contractul de imprumut cu garantie reala imobiliara, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 de BNP D.F. si natura acestuia de antecontract de vanzare-cumparare cu garantie imobiliara si s-a dispus rezolutiunea acestui antecontract, reclamantii fiind obligati la plata catre parati a sumei de 150.000 lei RON despagubiri, suma  ce se va actualiza la data platii cu indicele de inflatie.
      A fost  respinsa  cererea paratilor privind pronuntarea unei hotarari care sa  tine loc de act autentic de vanzare-cumparare si au   fost  obligati reclamantii la plata catre parati a cheltuielilor de judecata in cuantum de 5900,3 lei RON (reprezentand onorariu avocat, taxa de timbru si timbru judiciar).
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a examinat cu prioritate exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune, prematuritatii si lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante B.A., invocate de reclamanti in privinta cererii reconventionale, retinand urmatoarele:
      Actiunea care vizeaza pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare este prescriptibila, fiind supusa termenului general de 3 ani, conform  art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care incepe a curge de la data refuzului debitorului si care poate fi intrerupt prin predarea bunului creditorului (atitudine care are semnificatia recunoasterii de catre debitor a creantei creditorului).
      Exceptia prescriptiei dreptului material al paratilor-reclamanti la actiune a fost respinsa de instanta prin incheierea de sedinta din data de 04.03.2008, intrucat dreptul la actiune, respectiv dreptul de a cere instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic, s-a nascut la momentul la care debitorii (reclamantii-parati) au refuzat indeplinirea obligatiei sumate.
      Or, la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare reclamantii-parati nu erau proprietarii garsonierei (cum nu sunt nici in prezent), iar declaratia autentificata sub nr. 2126/08.09.2004 relua angajamentul acestora, termenul de prescriptie incepand sa curga cel mai devreme la data de 27.02.2006, cand reclamanta a dat declaratia autentificata de neacceptare a succesiunii mamei sale, din care s-ar putea deduce refuzul acesteia de a executa obligatia.
      Instanta a apreciat insa ca, in mod clar, refuzul reclamantilor de a executa obligatia asumata prin antecontractul de vanzare-cumparare s-a exprimat prin notificarile comunicate paratilor-reclamanti la datele de 23.02.2006 si 24.02.2006 privind ridicarea recipiselor de consemnare a sumei de 8300 RON, de la aceste date nascandu-se dreptul la actiunea paratilor-reclamanti in pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, iar in subsidiar in rezolutiunea antecontractului si despagubiri.
      Pentru acelasi motiv a fost respinsa de catre instanta si exceptia prematuritatii actiunii, dreptul paratilor-reclamanti la actiune fiind nascut si actual.
      Exceptia lipsei calitatii procesuale active a paratei-reclamante B.A.  a fost respinsa ca neintemeiata, deoarece aceasta impreuna cu paratul-reclamant au calitatea de creditori solidari ai reclamantilor-parati, ca urmare a incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, neavand relevanta in privinta acestei calitati faptul ca, in prezent, paratii-reclamanti nu mai sunt casatoriti.
Pe fond, prima instanta a retinut ca, desi reclamantii-parati au urmat procedura ofertei reale de plata urmata de consemnatiune, nu se poate valida oferta de plata si radia ipoteca pentru urmatoarele considerente:
Din analiza inscrisurilor depuse de parti la dosar, coroborate cu prezumtia de recunoastere a pretentiilor paratilor-reclamanti de catre reclamantii-parati, instanta a retinut ca, in realitate, partile au incheiat un antecontract de vanzare cumparare (promisiune bilaterala de vanzare-cumparare), reclamantii-parati obligandu-se sa vanda paratilor-reclamanti garsoniera situata in Craiova, jud. Dolj, pentru care paratii-reclamanti au achitat suma de 80 000 000 lei ROL, iar pentru garantarea transferarii dreptului de proprietate in patrimoniul acestora din urma s-a instituit o ipoteca conventionala asupra apartamentului proprietatea reclamantilor-parati, situat in Craiova, Jud. Dolj.
Cu privire la acest aspect, prima instanta a retinut ca, intre parti, proba existentei actului secret care modifica actul aparent, in conditiile art. 1191 Cod civ, nu  poate fi facuta decat printr-un inscris care constata conventia secreta si care poarta numele de contrainscris.
S-a apreciat ca, in speta, sunt indeplinite conditiile de existenta a simulatiei, "actul secret", fiind reprezentat de cele doua chitante sub semnatura privata, incheiate la datele de 05.05.2000 si 12.06.2000, anterior actului public - contractul de imprumut autentificat sub nr. 1746/10.10.2000.
Cu privire la antecontractul de vanzare-cumparare, prima instanta a retinut ca are posibilitatea, in baza art. 1073-1077 Cod civil, sa valideze acest antecontract, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, dar ca pentru aceasta este necesara indeplinirea tuturor conditiilor pentru transmiterea valabila a dreptului de proprietate in patrimoniul promitentului-cumparator.
S-a retinut ca, in speta, garsoniera care a format obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare nu este proprietatea reclamantilor-parati, acestia nefacand dovada existentei vreunui titlu, desi instanta le-a pus in vedere acest lucru, astfel ca ei nu puteau transmite in mod valabil dreptul de proprietate asupra garsonierei in patrimoniul paratilor-reclamanti, iar instanta nu poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, in baza art. 1073-1077 Cod civil.
In privinta cererii de rezolutiune a antecontractului de vanzare-cumparare si despagubiri, formulate in mod subsidiar de catre paratii-reclamanti, instanta a retinut ca potrivit art.969 Cod civil  "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", iar neexecutarea culpabila de catre una dintre partile contractante a obligatiilor dand posibilitatea celeilalte parti de a cere rezolutiunea conventiei, in baza art. 1020  Cod civil.
Instanta a retinut, din probele administrate, ca, desi reclamantii-parati s-au obligat sa transmita paratilor-reclamanti dreptul de proprietate asupra garsonierei situate in Craiova, pana la data de 09.10.2005 si au primit pretul acesteia la 05.05.2000 si 12.06.2000, nu si-au indeplinit aceasta obligatie pana in prezent si, prin urmare, paratii-reclamanti au suferit un prejudiciu prin fapta ilicita a reclamantilor-parati de a nu-si executa obligatia contractuala.
Prima instanta a apreciat ca, in cauza,  executarea obligatiei principale, ceruta de paratii-reclamanti prin pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare nefiind posibila, urmeaza ca acestia sa obtina indeplinirea clauzei penale, clauza penala care obliga pe ambii reclamanti-parati, chiar daca este semnata numai de reclamanta-parata, avand in vedere caracterul sau de conventie accesorie antecontractului de vanzare-cumparare consemnat in inscrisurile sub semnatura privata din 05.05.2000 si 12.06.2000, incheiate de ambii reclamanti-parati.
      In acest sens, s-a retinut ca prin antecontractul mentionat, s-a nascut in patrimoniul acestora o obligatie de a face - incheierea contractului de vanzare-cumparare, obligatie comuna, in sensul prevederilor art. 32 lit. b Cod fam., iar neexecutarea acesteia da nastere unei alte obligatii comune - de a despagubi creditorii la un cuantum stabilit prin clauza penala (si dovedit de paratii-reclamanti prin ofertele imobiliare depuse)- asumata de reclamanta-parata in nume propriu, dar si in numele sotului, in baza prezumtiei de mandat tacit reciproc.
      In concluzie, prima instanta a apreciat ca, fata de natura juridica reala a conventiei dintre parti este de antecontract de vanzare-cumparare si nu de contract de imprumut, iar reclamantii-parati nu si-au indeplinit obligatia de a transmite paratilor-reclamanti dreptul de proprietate asupra garsonierei si nici nu le-au achitat acestora daunele interese convenite prin clauza penala, nu se poate valida oferta reala de plata si nici radia ipoteca instituita asupra apartamentului proprietatea reclamantilor-parati, obligatia nefiind indeplinita de catre reclamantii-parati, iar mentinerea ipotecii este necesara pentru garantarea executarii obligatiei de plata a daunelor interese, pana la plata efectiva a acestora.
      Impotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii P.O.I.R. si P.O.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata si a facut o gresita apreciere a probelor administrate, nelamurind astfel pe deplin toate aspectele cauzei.
      Au sustinut ca instanta de fond a apreciat gresit caracterul simulat al contractului de imprumut  autentificat sub nr.1746/10.10.2000, intrucat in cauza nu era indeplinita conditia esentiala a simulatiei, aceea a existentei unui act secret, modificator al actului public, autentic si nici conditia concomitentei incheierii celor doua acte - secret si public, dat fiind ca cele doua chitante s-au incheiat in iunie 2000, iar contractul de imprumut in octombrie 2000.
      De asemenea, apelantii au invocat faptul ca instanta de fond nu ar fi exercitat rol activ pentru a lamuri pe deplin vointa reala a partilor la data incheierii actelor, ci a denaturat caracterul juridic al acestora, pe baza unei prezumtii de recunoastere de catre ei a pretentiilor intimatilor parati, dedusa din lipsa la interogatoriu, in urma aplicarii art.225 Cod pr. civ.
      Au mai sustinut ca instanta a respins gresit si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intimatilor parati in temeiul promisiunii unilaterale de vanzare-cumparare, intrucat in cuprinsul acestei promisiuni s-a stabilit un termen limita, respectiv 09.10.2005, la expirarea caruia orice obligatie a promitentei se stingea.
      Ca o ultima critica de apel,  reclamantii au aratat ca prin obligarea lor la plata contravalorii garsonierei  la pretul pietei se ajunge la imbogatirea fara justa cauza a intimatilor parati, deoarece ar incasa o suma de bani mult mai mare decat cea pe care le-au imprumutat-o.
      Prin decizia civila nr.214 din 30 martie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul cu nr.5319/215/2006, s-a admis  apelul  formulat de catre reclamantii P.O.I.R., P.O.V.,  impotriva sentintei civile nr. 4826 din 04.04.2008, in contradictoriu cu intimatii parati  D.N.C.,  B.A.
      S-a schimbat  in parte sentinta civila  atacata, in sensul ca s-a admis in parte actiunea principala  si  in parte  cererea reconventionala, s-a constatat simulat contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat  sub nr.1746 din 10 octombrie  2000 la B N P D.F.  si natura acestuia de antecontract  de  vanzare-cumparare, s-a constatat valabilitatea antecontractului de  vanzare-cumparare incheiat de  parti, avand  ca  obiect imobilul garsoniera, situat in  Craiova, judetul Dolj, la pretul de 80.000.000 lei ROL si s-a dispus ca hotararea sa tina loc de act autentic de  vanzare-cumparare pentru imobilul  garsoniera  mentionat.
      A fost dispusa radierea ipotecii instituita prin contractul de  imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr.1746/10  octombrie   2000  la BNP  D.F. si s-a respins  cererea reclamantilor  privind  validarea ofertei reale  de  plata, iar intimatii parati  au fost obligati  la plata  catre  apelanti  a  sumei de  2300  lei cheltuieli de judecata in apel.
      Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si vointa reala a partilor la incheierea actelor juridice ce au condus la nasterea raportului juridic litigios si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, inclusiv a celor reglementand regimul probatoriu in materia simulatiei.
      S-a retinut, totodata, ca, refuzul reclamantilor de a se prezenta la interogatoriu, are o valoare probatorie redusa, sub aspectul dovedirii simulatiei, in conditiile prezentarii contrainscrisului, astfel ca prima instanta a apreciat in mod corect, potrivit art. 225 Cod pr. civ., ca aceasta atitudine nu are semnificatia unei recunoasteri depline si neechivoce a pretentiilor paratilor.
      In acelasi context, s-a considerat ca Judecatoria a facut o corecta aplicare si a dispozitiilor art. 1191 alin.2 Cod civil, proba testimoniala fiind apreciata ca inadmisibila pentru dovedirea vointei reale a partilor.
      Exceptia prescriptiei dreptului la actiune al promitentilor parati s-a apreciat a fi nefondata, deoarece dreptul de a cere executarea obligatiilor decurgand din antecontractul de vanzare cumparare s-a nascut la data cand  reclamantii parati si-au exprimat refuzul clar de a vinde garsoniera, respectiv momentul notificarilor datate 23.02.2006 si 24.02.2006. Chiar daca termenul de prescriptie ar fi inceput sa curga anterior, el s-ar fi intrerupt conform art. 16 din Decretul nr.167/1958, prin recunoasterea dreptului paratilor facuta de reclamanta parata in cuprinsul declaratiei autentificate nr. 2126/2004.
      Impotriva acestei decizii civile, in termen legal, au declarat recurs atat reclamantii, cat si paratul, criticand-o pentru nelegalitate.
      Recurentii reclamanti au invocat ca hotararea instantei de apel a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1169, 1175 1191, si 1073-1077 Cod civil, si art. 225 Cod pr. civ, si cuprinde motive contradictorii.
      Nu a fost dovedit caracterul simulat al contractului de imprumut autentificat sub nr. 1746/2000, iar instanta de apel a retinut incidenta acestei institutii fara a preciza care sunt argumentele care au format aceasta convingere, doar in baza sustinerilor partilor adverse, care de altfel, au avut o pozitie procesuala oscilanta.
      Tribunalul a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 225 Cod pr. civ, mentionand, pe de o parte, ca sub aspectul simulatiei, lipsa recurentilor reclamanti la interogatoriu are o valoare probatorie redusa, iar pe de alta parte, ca instanta de judecata a coroborat prezumtia recunoasterii pretentiilor intimatilor cu inscrisurile de la dosar.
      Cu privire la simulatie, recurentii reclamanti au sustinut ca in cauza nu exista un act secret modificator al actului public - contractul de imprumut, ci doar inscrisuri sub semnatura privata, reluate intr-un act public paralel contractului de imprumut, care nu vin in contradictie cu clauzele acestuia.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     Recurentii reclamanti au mai sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile art. 1073-1077 Cod civil, deoarece nu se poate prezuma acceptarea succesiunii autorului M.P. de catre reclamanta, instanta de apel dispunand transmiterea dreptului de proprietate de la un neproprietar, cu imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate in patrimoniul intimatilor. Mai mult decat atat, ipoteza vacantei succesorale dezvoltata de instanta de judecata, nu este fondata, pentru ca nu rezulta din nici un inscris de la dosar daca nu sunt si alti mostenitori ai defunctului, stiut fiind ca, potrivit dispozitiilor art. 659 Cod civil, la succesiune pot veni si mostenitori din alte clase.
      Intimatul parat D.N.C. a criticat hotararea sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2300 lei, aratand ca reclamantii se afla in  culpa procesuala, astfel ca se impune mentinerea obligarii lor catre parati la plata sumei de 49.000.000.lei vechi ROL, asa cum a hotarat prima instanta.
      La data de 6.07.2009, intimata parata B.A. a formulat intampinare fata de recursul reclamantilor, solicitand respingerea acestuia si admiterea recursului declarat de paratul D.N.C.
Prin decizia civila 1261/17.11.2009, pronuntata de Curtea  de Apel Craiova, in dosarul   nr.5219/215/2006, au fost admise recursurile declarate de recurentii reclamanti P.O.I.R.,  P.O.V. si recurentul parat D.N.C., impotriva deciziei civile nr. 214 din 30 martie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 5319/215/2006, in contradictoriu cu intimata parata B.A.
A fost casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
  Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca intre parti a intervenit o simulatie, operatiune juridica care consta in perfectarea a doua acte juridice, unul public prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si unul secret, corespunzator vointei interne, reale a partilor.
      Astfel, s-a apreciat ca fiind simulat contractul de imprumut autentificat sub nr. 1746/10.10.2000, in realitate intre partile contractante, respectiv P.O.I.R. si P.O.V., si B.A.( fosta D.N.) fiind incheiat un antecontract de vanzare cumparare avand ca obiect garsoniera situata in Craiova, jud. Dolj, materializat in actul intitulat "promisiune unilaterala de vanzare-cumparare", autentificat sub nr.1745/10.10.2000, precum si prin inscrisurile sub semnatura privata incheiate la 5.05.2000, si 12.06.2000, prin care reclamantii au confirmat faptul achitarii de catre parati a sumei totale de 74.000.000. ROL, reprezentand parte din pretul de vanzare a garsonierei, convenit de parti ca fiind de 80.000.000 ROL.
      Aceste trei acte juridice, incheiate anterior si respectiv, concomitent cu actul public, indeplinesc conditiile cerute pentru a fi calificate drept contrainscrisuri, in sensul art. 1175 Cod civil, prin intermediul lor fiind anihilata aparenta juridica creata prin contractul public de imprumut.
      Cat priveste aplicarea dispozitiilor art. 225 Cod pr. civ. de catre prima instanta, tribunalul a apreciat corect ca, in conditiile in care s-a probat incidenta institutiei simulatiei prin contrainscrisul incheiat intre parti, refuzul reclamantilor de a raspunde la interogatoriu are o  semnificatie probatorie redusa, aceeasi relevanta juridica fiind acordata si de prima instanta, care nu a sanctionat absenta nejustificata a reclamantilor cu o recunoastere deplina a pretentiilor paratilor, ci a considerat-o un inceput de dovada in folosul partilor adverse.
      Dispozitiile art. 1191 Cod civil au fost aplicate, de asemenea, corect, de instantele de fond, proba testimoniala fiind apreciata ca inadmisibila pentru dovedirea raporturilor juridice reale dintre parti, atata vreme cat, in materia simulatiei, intre parti, dovada acestei operatiuni juridice se face prin prezentarea contrainscrisului( contractului secret), reprezentat in speta de cele doua inscrisuri sub semnatura privata din 5.05.2000 12.06.2000 si prin promisiunea unilaterala de vanzare cumparare autentificata sub nr. 1745/2000.
      Prin urmare, s-au interpretat si aplicat corect dispozitiile art. 1175 si 1191 Cod civil, criticile formulate de recurentii reclamanti sub acest aspect fiind nefondate.
      Cat priveste antecontractul de vanzare cumparare, Curtea  a constatat  ca obligatia de a transmite in viitor dreptul de proprietate asupra garsonierei a fost asumata doar de catre P.O.V., in calitate de potentiala succesoare a parintilor sai, proprietari ai bunului imobil la data realizarii acordului de vointa, chiar daca sumele de bani reprezentand plata partiala a pretului, in cuantum de 74.000.000.ROL au fost incasate de ambii soti. Prin urmare, obligatiile nascute din antecontractul mai sus mentionat sunt doar in sarcina promitentei vanzatoare, nu si a reclamantului. Neexistand identitate intre persoana acestuia si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, reclamantul nu are calitate procesuala pasiva in cererea avand ca obiect executarea antecontractului.
      Este intemeiata si  critica referitoare la posibilitatea juridica a reclamantei de a executa in natura antecontractul de vanzare cumparare.
      Tribunalul si-a bazat argumentatia  pe prezumtia acceptarii succesiunii autorului M.P. de catre reclamanta, desi la dosarul cauzei nu exista dovezi in sensul acceptarii exprese, si nu s-au administrat probe referitoare la o eventuala acceptare tacita, in conditiile art. 689 Cod civil.
      Garsoniera obiect al antecontractului de vanzare cumparare a fost proprietatea autorilor M.P. si M.A., parintii reclamantei P.O.V., asa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1224/10.01.1992 ( fila 58 apel).
      M.A. a decedat la data de 9.01.1994, iar succesiunea sa a fost culeasa de sotul supravietuitor M.P., reclamanta renuntand expres la drepturile sale succesorale, potrivit mentiunilor din certificatul de mostenitor nr. 19/27.02.2006.
      Paratul D.N.C. a promovat actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a acestui act notarial, iar prin decizia civila nr. 296/30.05.2008 a Tribunalului Dolj, ca efect a admiterii apelului,  cauza a fost trimisa spre rejudecare  la prima instanta.
      Ulterior, la data de 14.06.2008, a decedat si autorul M.P., iar pana la data solutionarii apelului si respectiv, a recursului, reclamanta nu si-a manifestat in mod expres dreptul de optiune succesorala.
      In rejudecare, tribunalul, in baza caracterului devolutiv al caii de atac cu care a fost investit, va administra probatorii pentru determinarea formei de manifestare a dreptului de optiune succesorala al reclamantei fata de succesiunea autorului M.P., iar in situatia in care se va aprecia ca reclamanta este straina de mostenirea acestuia prin neacceptare, va pune in discutia partilor necesitatea administrarii probei cu expertiza specialitatea evaluare bunuri imobile, pentru a putea da eficienta clauzei penale convenita de parti.
Dupa rejudecare, Tribunalul Dolj a pronuntat decizia civila nr. 223 din 30.04.2010, prin care a admis apelul declarat de catre reclamantii P.O.I.R. si P.O.V., impotriva sentintei civile nr. 4826 din 01.04.2008, in contradictoriu cu intimatii parati  D.N.C. si B.A.
      A schimbat in parte sentinta civila atacata, in sensul ca a admis in parte actiunea principala formulata de reclamanti si in parte cererea reconventionala formulata de paratii D.N.C. si B.A., s-a constatat simulat contractul de imprumut cu garantie imobiliara, autentificat sub numarul 1746/10.10.2000 la BNP D.F., in privinta naturii acestuia, in realitate fiind vorba de un antecontract de vanzare cumparare, s-a constatat  valabilitatea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de reclamanta P.O.V. si paratii D.N.C. si B.A., avand ca obiect imobilul-garsoniera, situat in Craiova, judetul Dolj,la pretul de 80.000.000 lei ROL si s-a dispus ca hotararea sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare.
      S-a dispus radierea ipotecii instituite prin contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub numarul 1746/10.10.2000 si s-a respins  cererea reclamantilor privind validarea ofertei reale de plata.
      Au fost compensate in parte cheltuielile de judecata suportate la prima instanta de catre parti, au fost obligati reclamantii sa plateasca paratilor suma de 5283 lei cheltuieli de judecata, iar intimatii parati la plata sumei de 4448 lei cheltuieli de judecata in apel.  
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
In privinta formei de manifestare a dreptului de optiune succesorala al reclamantei P.O.V., s-a constatat ca aceasta a acceptat in mod tacit succesiunea autorului sau M.P., astfel cum rezulta din probele administrate in cauza cu ocazia rejudecarii apelului.
Astfel, reclamanta a facut acte de acceptare tacita constand in luarea in posesie a garsonierei in litigiu dupa decesul autorului, posesie care a fost probata in special cu depozitia martorului P.S.V., care a relatat ca aceasta a achitat cheltuielile de intretinere.
Este evident ca reclamanta, inca de la decesul tatalui sau, are posesia garsonierei, fapt ce presupune indubitabil ca a acceptat in mod tacit succesiunea conform art. 689 Cod civil, deoarece luarea bunului in posesie, plata cheltuielilor de intretinere si dispunerea de mobilierul existent in garsoniera reprezinta acte materiale care nu puteau fi facute decat in calitatea sa de mostenitor legal acceptant.
S-a apreciat ca reclamanta a adoptat o pozitie procesuala nesincera, invocand in mod cu totul nereal, pro causa,  neacceptarea succesiunii pentru a nu-si indeplini obligatia asumata fata de parati prin actul juridic incheiat, care, in realitate, reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare.
      Pe fond, tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt  si vointa reala a partilor la incheierea actelor juridice ce au condus la nasterea raportului juridic litigios si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, inclusiv a celor reglementand regimul probatoriu in materia simulatiei.
      Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii P.O.I.R., P.O.V. si paratii D.N.C. si B.A., criticand-o pentru nelegalitate.
      Recursul reclamantilor P.O.I.R., P.O.V. cuprinde critici de nelegalitate a deciziei civile conform dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., deoarece au fost aplicate gresit dispoz. art. 689 si 700 Cod civil privind acceptarea succesiunii, probele dosarului demonstrand ca succesiunea nu a fost acceptata de mostenitoarea P.O.V.; nu  s-a lamurit calitatea procesuala pasiva a reclamantului P.O.I.R., in cererea reconventionala, avand in vedere ca acesta este strain de succesiunea din care provine garsoniera in litigiu.
      Ulterior, acesti recurenti si-au completat motivele de recurs, invocand, ca motiv de ordine publica, nulitatea absoluta atat a inscrisurilor sub semnatura privata, intitulate "chitante", incheiate la 5.05.2000 cat si 12.06.2000 si a celor autentificate sub nr. 1845/10.10.2000 si 2126/8.09.2004, avand in vedere ca acestea constituie pacte asupra unei succesiuni viitoare, nepermise de art. 965 alin.2 Cod civil si art. 702 Cod ci vil.
      In recursul lor, paratii D.N.C. si B.A. au criticat solutia in ceea ce priveste solutionarea cheltuielilor de judecata, deoarece considera ca nu sunt aplicabile dispoz. art. 274 Cod pr. civ., atata timp cat nu sunt in culpa procesuala.
      Criticile formulate de reclamantii recurenti P.O.I.R., P.O.V. sunt admisibile in parte, avand in vedere urmatoarele considerente:
      Litigiul existent intre parti cu privire la caracterul actelor incheiate de acestea in mod  succesiv a fost transat in mod irevocabil prin decizia civila nr. 1361/17.11.2009, a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit ca intre parti a intervenit o simulatie, in sensul ca este simulat contractul de imprumut, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000, in realitate, intre parti fiind incheiat un antecontract de vanzare-cumparare avand ca obiect garsoniera situata in Craiova, materializat in actul intitulat "promisiune unilaterala de vanzare-cumparare", autentificat sub nr. 1475/10.10.2000, prin care reclamantii au confirmat faptul achitarii de catre parati a sumei de 74 milioane lei RON.
      Casarea a avut ca scop stabilirea calitatii de succesoare a reclamantei la succesiunea autorului sau, in activul caruia se include garsoniera in litigiu, in sensul stabilirii daca aceasta succesiune a fost acceptata tacit, conform art. 686,689 Cod civil, in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, deoarece numai dupa stabilirea acestei calitatii ar putea fi pronuntata o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
      In rejudecarea apelului, pentru stabilirea situatiei, au fost administrate noi probatorii cu inscrisuri si martori, instanta concluzionand ca s-a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii tatalui sau de catre reclamanta.
      Pentru a fi valabila, acceptarea succesiunii trebuie facuta in termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii prevazut de art. 700 Cod civil, in una din cele doua modalitati prevazute de art. 689 Cod civil.
      Acceptarea voluntara poate fi facuta in mod expres sau tacit, in aceasta ultima situatie intentia acceptarii trebuind sa rezulte neindoielnic din indeplinirea oricarei activitati pe care mostenitorul nu ar fi putut sa o faca decat in aceasta calitate, respectiv: plata de impozite, intrarea in posesia sau folosinta bunurilor succesorale, etc.
      In cauza, dupa decesul autorului sau, reclamanta a luat in posesie garsoniera in litigiu, in sensul ca s-a ocupat de plata cheltuielilor de intretinere, a dispus de mobilierul existent in garsoniera, acte de dispozitie pe care nu ar fi putut sa le faca decat in calitate de mostenitoare.
      Faptul ca reclamanta a dat de pomana intregul mobilier din garsoniera nu poate fi interpretat altfel decat ca un act de dispozitie ce caracterizeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor, atat timp cat intregul mobilier casnic facea parte din succesiune.
      Este adevarat ca, in zona Olteniei, exista obiceiul de a se da de pomana anumite obiecte de mobilier: masa, scaune, pat, dar aceasta nu implica o instrainare a tuturor bunurilor autorului. In speta, asa cum rezulta din declaratia martorului P.S.V., a fost dat de pomana tot mobilierul din garsoniera, apoi o cheie a acestei garsoniere a fost predata acestui martor, care este presedintele asociatiei de proprietari, pentru a se putea interveni in situatia in care  se intampla ceva neprevazut in locuinta. Acelasi martor a precizat ca au fost achitate cheltuielile de intretinere in mod permanent de catre reclamanta, iar din cand in cand reclamantii au mai trecut prin garsoniera pentru a verifica situatia acesteia.
      Declaratia acestui martor se coroboreaza si cu adresa nr. 2 din 12.04.2010, eliberata de Asociatia de proprietari, din care rezulta ca au fost achitate cheltuielile de intretinere dupa decesul autorului M.P., intervenit in iunie 2008, de catre fiica acestuia, respectiv reclamanta, ultima plata efectuandu-se in ianuarie 2010.
      Instrainarea intregului mobilier din garsoniera, chiar daca s-a facut prin act de milostenie, plata cheltuielilor de intretinere aferente acestei garsoniere de catre reclamanta, din probele dosarului rezultand ca nu este locuita in prezent de alta persoana, vizitele ocazionale in aceasta garsoniera pentru a se verifica starea locuintei, predarea unei chei catre presedintele asociatiei de locatari pentru ca acesta sa poata interveni in caz de urgenta, demonstreaza indeplinirea unor acte cu intentia neechivoca de a fi acceptata in mod tacit succesiunea, reclamanta comportandu-se ca o adevarata proprietara.
      Atat timp cat s-a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii, se constata ca a fost solutionat in mod legal capatul de actiune privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare prin materializarea promisiunii de vanzare - cumparare.
      In cauza, aceasta promisiune de vanzare-cumparare nu poate fi considerata ca fiind afectata de nulitate absoluta, in conditiile art. 965 alin.2 Cod civil si art. 702 Cod civil.
      Prin pact asupra unei mosteniri, interzis de lege, se intelege orice contract sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la data incheierii lor sau se instraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea mostenire.
      Promisiunea de vanzare-cumparare nu constituie un act de instrainare, ci cuprinde o obligatie de a face, in sensul ca reclamanta s-a obligat fata de parati sa incheie pe viitor cu acestia un contract de vanzare-cumparare in situatia in care va deveni proprietara a garsonierei respective.
      Cum, in prezent, aceasta a intrat in proprietatea garsonierei prin succesiune, aceasta promisiune de vanzare-cumparare poate fi executata in natura, asa cum a si procedat instanta de apel.
      Prin constatarea valabilitatii antecontractului de vanzare-cumparare si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, se realizeaza instrainarea bunului succesoral, dar acest act s-a realizat dupa deschiderea succesiunii, nu a avut loc anterior, deci nu este lovit de nulitate absoluta.
      Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, criticile ce au vizat aspectele dezvoltate nu sunt intemeiate, solutia pronuntata fiind legala din acest punct de vedere.
      Este intemeiata insa critica referitoare la calitatea procesual pasiva a reclamantului, in pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, atat timp cat acesta nu este proprietarul garsonierei, iar promisiunea de vanzare-cumparare a fost incheiata numai de sotia sa, reclamanta P.O.V.
      Prin cererea reconventionala, paratul D.N.C. a formulat un capat de actiune privind respectarea actului autentic intitulat "promisiune unilaterala de vanzare - cumparare", care are ca obiect instrainarea unei garsoniere contra sumei de 80 milioane lei, respectiv pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
      Potrivit actului incheiat in forma autentica sub nr. 1745/10.10.2000, reclamanta P.O.V. s-a obligat ca, in situatia in care va hotari sa vanda garsoniera, proprietatea sa, va efectua aceasta vanzare catre parata D.N.A., cu suma de 80.000 lei.
      Garsoniera ce face obiectul acestei promisiuni de vanzare-cumparare a fost proprietatea autorului reclamantei, respectiv M.P., care se afla in viata la data intocmirii acestui act, iar in proprietatea reclamantei a intrat, ulterior, prin succesiunea autorului.
      Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, proprietatea asupra garsonierei apartine in prezent in exclusivitate reclamantei, ca succesoare a lui M.P., situatie in care reclamantul P.O.I.R. nu poate avea calitate procesuala pasiva, deoarece in sarcina sa nu exista obligatia de a raspunde fata de pretentiile invocate de parat, atat timp cat nu este proprietarul garsonierei in litigiu si nu este parte in antecontract.
      In considerarea celor de mai sus, urmeaza ca, aplicand art. 304 pct. 9 si art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se admita recursul declarat de reclamanti, sa se  modifice decizia civila, in sensul ca se va respinge capatul din cererea reconventionala privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare fata de reclamantul-parat, pentru lipsa calitatii procesuale pasive, fiind mentinute  restul dispozitiilor deciziei civile.
      Recursul declarat de parati nu este intemeiat, avand in vedere ca, potrivit art. 276 Cod pr. civ., cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.
      Instanta de apel a facut aplicarea acestor dispozitii legale atat timp cat au fost admise in parte atat actiunea principala cat si cererea reconventionala, procedand la compensarea in parte a cheltuielilor de judecata, proportional cu capetele de actiune admise.
      Urmeaza ca, aplicand art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondat acest recurs.
      In baza art. 274 Cod pr. civ., recurentii parati vor fi obligati la 500 lei cheltuieli de judecata, catre reclamantii recurenti, avand in vedere admiterea in parte a recursului numai pentru unul din motivele de recurs.