Persoane deportate. Daune morale. Prescrierea dreptului la actiune

      
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Motru, sub nr. 470/263/2009, reclamantii G.V. si G.D. au chemat in judecata paratii Agentia Nationala de Resurse Minerale si Ministerul Economiei solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligate cele doua parate sa refaca suprafata de teren de 1058 mp, situata in Mun. Motru, jud. Gorj, pe care sunt amplasate constructii si plantatie de vie, suprafata ce a fost degradata din cauza unor exploatari miniere,  mine ce au fost inchise si sunt administrate in prezent de paratele mai sus mentionate. Au mai solicitat reclamantii ca, in cazul in care paratele nu vor putea executa aceste lucrari, sa fie obligate la plata de despagubiri civile, cu cheltuieli de judecata.
      In motivare,  s-a aratat ca reclamantul G.V. are titlu de proprietate pentru suprafata de 1058 mp, pe teren avand construita o casa inainte de anul 1990, cu autorizatie de construire si o plantatie de vie in suprafata de 163 mp, iar in apropierea acestei suprafete de teren, paratele  au inceput sa execute lucrari miniere de excavatie si haldare inca dinainte de Revolutie si dupa aceea. Lucrarile au dus la  formarea unor gropi imense in care s-au acumulat ape pluviale ce au dat nastere unor lacuri mari situate chiar in varful dealului, in care apa stagneaza tot timpul anului.
      Paratul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri a formulat intampinare prin care a solicitat  sa se respinga actiunea,  invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
      Prin sentinta civila nr.983 din data de 21 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Motru, in dosarul nr.470/263/2009, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, a fost admisa in parte actiunea  formulata de reclamantii G.V.  si G.D., in contradictoriu cu paratii Agentia Nationala de Resurse Minerale Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
      Au fost obligati paratii la plata sumei de 189.516 lei reprezentand c/val degradarilor aduse imobilului  casa de locuit situata in Mun. Motru, jud. Gorj.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut, asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, ca aceasta este nefondata.
S-a retinut ca in zona terenului  afectat de lucrarile miniere si a carui proprietate o detin reclamantii, au fost efectuate lucrari de excavatie de catre Mina Plostina, obiectiv care si-a incetat activitatea la data de 01.01.1998, conform  anexei la  HG 720/02.09.1999 si ca, potrivit dispozitiilor art.52, al. 3 din Legea 85/2003, refacerea mediului in cazul minelor inchise anterior aparitiei Legii 85/2003, revine in sarcina ministerului de resort, prin directiile de specialitate.
Cu privire la fondul cauzei, s-a retinut ca au fost dovedite conditiile privind raspunderea civila delictuala a paratelor, din probele administrate rezultand ca degradarile aduse imobilelor reclamantilor s-au produs ca o consecinta directa a lipsei de diligenta a paratelor, care, dupa oprirea lucrarilor de exploatare, nu si-au indeplinit obligatia de a reface mediul si de a asigura reconstructia ecologica pe suprafetele afectate.
Referitor la cuantumul prejudiciului, instanta a avut in vedere evaluarile din raportul de expertiza, dar a retinut ca despagubirile se cuvin numai pentru imobilul casa de locuit, reclamantii nefacand dovada detinerii si a anexelor mentionate in actiune.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii G.V., G.D. si recurenta parata Agentia Nationala de Resurse Minerale si Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
In sedinta din 27.10.2010, avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata si valoarea pretentiilor de peste 100.000 lei, tribunalul, avand in vedere disp. art. 282 C.pr.civ si ale art. 99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioara, a recalificat calea de atac, ca fiind apelul.
Prin apelul declarat de intimata Agentia Nationala de Resurse Minerale s-a criticat sentinta pe motiv ca, in mod gresit, aceasta intimata a fost obligata la despagubiri, desi nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza; in mod gresit a fost admisa actiunea formulata de reclamantul G.V., desi acesta nu mai are calitate procesuala activa la data introducerii actiunii, ca urmare a instrainarii imobilului catre reclamantul G.D., prin contractul de intretinere intocmit in anul 2007; pronuntarea hotararii s-a facut in conditiile in care dreptul la actiune este prescris.
In apelul declarat de intimatul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, s-a criticat sentinta, pe motiv ca in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui intimat, in urma unei interpretari trunchiate a disp. art. 52 din Legea nr. 85/2003.
Prin apelul declarat de reclamantii G.D. si G.V. s-a criticat sentinta pe motiv ca in mod gresit instanta a admis in parte cererea pentru despagubiri, retinand ca nu s-a facut dovada detinerii de catre acestia si a anexelor gospodaresti.
      Prin decizia civila nr.435 din 03 noiembrie 2010, pronuntata in dosar nr.470/263/2009, Tribunalul Gorj a admis apelurile declarate de reclamantul G.D. si de parata  Agentia Nationala de Resurse Minerale impotriva sentintei civile nr. 983 din data de 21 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Motru, in dosarul nr. 470/263/2009, a schimbat sentinta in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului G.V. si a respins actiunea acestuia; a  admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Agentiei Nationale de Resurse Minerale si a respins actiunea fata de aceasta parata, paratul  Ministerul Economiei fiind obligat la despagubiri civile catre reclamantul G.D., in cuantum de 274.403 lei.
      S-a respins apelul declarat de reclamantul G.V. si de paratul Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri impotriva aceleiasi sentinte.
      A fost obligat apelantul Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri  la 3427 lei cheltuieli de judecata catre apelantul G.D.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca este fondata critica apelantei Agentia Nationala de Resurse Minerale privind lipsa calitatii procesuale pasive, retinandu-se ca, din probele administrate in cauza, a rezultat ca imobilele ce formeaza gospodaria reclamantilor, respectiv casa de locuit si anexele gospodaresti, sunt situate in perimetrul de exploatare a Microcarierei Porcasa si ca exista o legatura de cauzalitate directa intre degradarile imobilelor si lucrarile de exploatare, in sensul ca dupa sistarea activitatii de exploatare, nu s-au efectuat lucrari de refacere a mediului si de reconstructie ecologica a suprafetelor afectate.
In aceasta situatie, calitatea procesuala pasiva este a persoanei careia, prin efectul legii, ii revine obligatia de a inchide minele sau carierele si de a reface mediul afectat de acestea.
In speta, activitatea miniera a Microcarierei Porcasa a incetat in anul 1989, deci inainte de infiintarea Agentiei, iar din probele de la dosar, nu rezulta ca Ministerul de Resort ar fi solicitat Agentiei aprobarea vreunei documentatii in vederea inchiderii minei si a refacerii mediului.
Retinand ca aceasta parata nu are atributii directe si efective in activitatea de refacere a mediului, dupa incetarea exploatarii miniere, tribunalul a constatat ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecatii, nefiind indeplinite conditiile legale pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Critica apelantei, referitoare la retinerea gresita a calitatii procesuale active a reclamantului G.V. este de asemenea intemeiata, deoarece la data introducerii actiunii, 11.02.2009, acest reclamant nu mai avea legitimitate procesuala, intrucat prin contractul de intretinere, autentificat sub nr. 4029/15.11.2007, a instrainat reclamantului G.D. imobilele proprietatea sa, compuse din 1058 mp teren curti constructii si arabil, casa de locuit si anexe gospodaresti, situate in municipiul Motru, sat Dealul Pomilor. Nemaifiind proprietarul acestor imobile, reclamantul nu mai poate pretinde despagubiri pentru degradarile suferite ca urmare a nerefacerii lucrarilor de amenajare a solului de catre parate.
In ceea ce priveste critica referitoare la prescriptia dreptului la actiune, s-a constatat ca este nefondata, deoarece din concluziile expertizei intocmite in cauza, a rezultat ca, chiar daca exploatarea miniera a fost sistata in cursul anului 1989, degradarile s-au produs in mod continuu, fenomenul de alunecare a terenurilor aferente imobilelor afectate, continuand si in prezent.
Apelul paratului Ministerul Economiei Comertului si Mediului de Afaceri a fost respins ca nefondat, deoarece in speta nu sunt aplicabile prevederile dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, fiind vorba de o mina a carei activitate a incetat inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile alin.3. Potrivit acestora, inchiderea minelor si refacerea mediului se vor face cu acordul autoritatii competente de catre ministerul de resort, prin directiile de specialitate.
Asadar, legiuitorul a prevazut expres ca, in cazul minelor inchise inainte de intrarea in vigoare a  legii si care nu fac obiectul unei licente, raspunderea pentru inchiderea acestora revine ministerului de resort, respectiv MECMA  (care avea obligatia sa obtina si acordul autoritatii competente) si care are in structura sa Directia Generala Resurse Minerale- Serviciul pentru Inchideri Mine, Conservare si Ecologizare, avand ca obiect principal de activitate conservare si inchidere mine precum si lucrari pentru exploatarea si refacere mediului.
Apelul reclamantului G.D. a fost considerat intemeiat, deoarece din probele administrate a rezultat ca anexele (bucatarie de vara, magazie, patul, cotete si imprejmuiri garduri) exista in posesia reclamantilor, fiind identificate si evaluate. De asemenea, ele au fost transmise reclamantului G.D. prin contractul de intretinere si sunt mentionate si in schita cadastrala a imobilelor sub numere de cod C2, C3, C4.
In termen legal, impotriva ambelor hotarari a declarat recurs paratul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERTULUI SI MEDIULUI DE AFACERI, criticandu-le pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.,  deoarece nu s-a facut o aplicare corecta a dispoz. art. 52 alin.3 din Lg. 85/2003 - Legea minelor, neretinandu-se ca nu s-a solicitat acordul autoritatii competente pentru inchiderea minelor si refacerea mediului, iar masurile ce se impuneau a fi luate pentru reducerea degradarii suprafetelor de teren din perimetru Microcarierei Plostina Sus Porcasa reveneau Combinatului Minier Motru, sub tutela caruia se afla; Combinatul Minier Motru nu si-a indeplinit obligatia de a inainta o cerere insotita de un plan de incetare a activitatii miniere catre autoritatea competenta si Ministerul de resort, iar ministerul neavand atributii de refacere a zonei miniere, in mod nelegal s-a refuzat introducerea in cauza a SNLO; nelegalitatea hotararii este afectata si de aplicarea gresita a dispoz. art. 998-999 Cod civil, avand in vedere ca raspunderea civila delictuala presupune existenta corelativa a unor elemente cumulative obligatorii, respectiv prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si culpa sau vinovatia autorului faptei ilicite, ceea ce in cauza nu exista atat timp cat raspunderea civila a ministerului nu poate fi angajata, deoarece nu exista vinovatie, alunecarile de teren survenind dupa anul 2005, datorita aportului de apa cauzat din infiltratiile din precipitatii si neasigurarea drenarii si curgerii apei; instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei obligatii alternative, respectiv o obligatie de refacere a suprafetei de teren de 1058mp, situata in Motru, sat Plostina si in subsidiar la plata despagubirilor, solutionata in mod gresit prin alegerea obligatiei privind plata despagubirilor.
      Criticile formulate nu sunt intemeiate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Microcariera Plostina Sus Porcasa a functionat in perioada 1978-1989, sub tutela Combinatului Minier Motru, iar activitatea acesteia a fost sistata in anul 1989, ca urmare a epuizarii rezervelor de lignit, la incetarea activitatii nerealizandu-se lucrari de inchidere si ecologizare a microintreprinderii. Aceasta situatie a rezultat din raportul intocmit la 25.09.2008, de catre comisia formata din reprezentantii ministerului, raport care nu a fost contestat de niciuna din parti si care este insusit de catre recurenta.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, Microcariera Plostina Sus Porcasa face parte din categoria minelor a caror activitate a incetat in anul 1989, deci inainte de data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2003 - Legea minelor, situatie in care in mod temeinic si legal s-a facut aplicarea art. 52 alin.3 din aceasta lege, potrivit carora, inchiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, a lucrarilor de explorare oprite inainte de intrarea in vigoare a acestei legi si care nu fac obiectul unei licente se vor face cu acordul autoritatii competente de catre ministerul de resort, prin directiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Instantele nu au efectuat o interpretate trunchiata a dispoz. art. 52 din lege, asa cum se sustine de recurenta, deoarece atat alin.1 cat si alin.2 al acestui text de lege se refera la initiativa de incetare a activitatii unei mine, precum si la finalizarea incetarii activitatii miniere, dupa intrarea in vigoare a Legii minelor, alin.3 al textului de lege constituind o dispozitie speciala fata de celelalte doua aliniate si referindu-se in mod expres la minele a caror activitate a incetat inainte de intrarea in vigoare a legii.
In ceea ce priveste obligatiile care revin ministerului de resort, prin art. 56 lit."k" (cuprinsa in Cap. IX al legii privitor la responsabilitatile ministerului de resort) se stabileste in mod expres ca prin directiile de specialitate acest minister angajeaza executarea lucrarilor de conservare/inchidere a minelor sau a carierelor apartinand companiilor societatilor nationale miniere, precum si a minelor sau a carierelor, a lucrarilor de explorare oprite inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si care nu fac obiectul unei licente si asigura monitorizarea factorilor de mediu postinchidere.
Legea prevede in mod expres cui revine obligatia de executare a lucrarilor de conservare/inchidere a minelor sau a carierelor oprite inainte de intrarea in vigoare a legii, respectiv ministerului de resort, prin urmare, nu se impunea in cauza introducerea SNLO, asa cum sustine recurenta, aceasta societate neavand nicio obligatie potrivit legii pentru executarea lucrarilor in ceea ce priveste minele a caror activitate a incetat inainte de intrarea in vigoare a legii.
Fata de aceasta dispozitie a legii, se constata ca obligatia de executare a lucrarilor ce fac obiectul prezentei actiuni isi are izvorul in lege, fiind expres prevazuta de aceasta.
De altfel, aceasta norma se coroboreaza cu OUG 195/2005, cu modificarile ulterioare privind protectia mediului, avand in vedere ca prin art. 94 alinb.2 lit. a se prevede in mod expres ca, persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza resursele solului si subsolului au obligatia de a efectua remedierea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate. Prin art. 95 al Ordonantei, se prevede ca raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpa.
Prin urmare, raportat la dispoz. art. 998-999 Cod civil, se constata ca in mod legal a fost retinuta de instante raspunderea civila delictuala a recurentului, ca minister de resort.
Raspunderea civila delictuala constituie o forma a raspunderii civile care intervine atunci cand prin fapta pagubitoare se incalca o obligatie instituita prin lege, subiect pasiv al acestei raspunderi putand fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica, iar in unele cazuri statul.
Tinand cont de dispozitiile legale expuse mai sus, se constata ca raspunderea civila delictuala in aceasta situatie, chiar daca este o raspundere pentru fapta proprie, este o raspundere obiectiva, intemeindu-se pe o prezumtie legala de cauzalitate, care nu poate fi rasturnata, in temeiul careia cel pagubit prin fapta persoanei la care fac referire normele legale, poate obtine repararea prejudiciului incercat. In aceasta situatie, raspunderea pentru repararea prejudiciului este angajata fara ca cel pagubit sa dovedeasca vreo culpa a faptuitorului, fiind deci independenta de vinovatie.
Prin actiunea introductiva s-a solicitat refacerea suprafetei de 1058mp, situata in Mun. Motru, sat Plostina, iar in situatia in care lucrarile de refacere nu vor putea fi executate s-au cerut despagubiri civile.
Pentru stabilirea prejudiciului incercat de catre reclamanti, s-a efectuat expertiza tehnica de catre ing. O.A., prin care s-a concluzionat ca in situatia actuala de degradare a terenului si a constructiei reclamantilor, eventuale lucrari de nivelare si consolidare a terenului din jur si de fundare de sub constructii cat si de reparare a acestora nu mai sunt oportune, deoarece planul pe care s-a produs alunecarea depaseste adancimea de fundare, fenomenul fiind inca activ, astfel incat nu s-ar obtine rezultatul scontat.
Concluziile acestei expertize nu au fost combatute si nici contestate de  recurent, astfel incat instanta a concluzionat, avand in vedere si celelalte probe din dosar, ca repararea prejudiciului incercat de reclamant nu se poate face decat prin acordarea despagubirilor banesti.
De altfel, situatia aratata nu se incadreaza in dispoz. art. 1026 Cod civil, referitor la obligatiile alternative, potrivit caruia, debitorul unei obligatii alternative este liberat prin predarea unuia din doua lucruri ce erau cuprinse in obligatie, situatie in care, asa cum prevede art. 1027 Cod civil, alegerea executarii o are debitorul, daca nu s-a acordat expres creditorului.
Obligatia constituie un raport juridic civil in temeiul caruia una dintre parti - creditor este indreptatita sa solicite celeilalte parti-debitor savarsirea unei prestatii determinate de a da, de a face sau de a nu face.
In speta de fata, obligatia s-a stabilit prin hotararea judecatoreasca care a constatat existenta raportului de cauzalitate intre fapta recurentei si prejudiciul reclamantilor, situatie in care nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1027 Cod civil, obligatia devenind executorie numai dupa stabilirea acesteia in mod irevocabil prin hotararea judecatoreasca.
      Concluzionand, se constata ca nu se poate retine in cauza incidenta dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., hotararile pronuntate fiind intemeiate legal prin aplicarea corecta a legii, astfel incat aplicand art. 312 alin.1 Cod pr. civ., se va respinge recursul, luandu-se act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.