Invocarea calitatii paratului de avalist a celor doua bilete la ordin emise de societatea debitoare in litigiul - partaj fortat al bunurilor comune.

Invocarea calitatii paratului de avalist a celor doua bilete la ordin emise de societatea debitoare in litigiul - partaj fortat al bunurilor comune.
Aplicarea dispozitiilor Lg. 58/1934, privitoare la aval are loc prin raportare la dispozitiile art. 33 din Codul Familiei.

      Prin sentinta civila nr. 4056/07.07.2010, Judecatoria Slatina a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta S.C. RUSOIL S.R.L. Slatina, impotriva paratilor B.C. si  B.M., avand ca obiect partaj fortat de bunuri comune.
      Prima instanta a constatat, din verificarea actelor depuse la dosar de catre reclamanta, ca titlurile executorii reprezentate de biletele la ordin, refuzate de banca la plata pentru lipsa de disponibilitati, in baza carora creditorul SC RUSOIL SRL Slatina a formulat cererea de partaj bunuri comune, au fost emise de societatea comerciala SC BAZGA SRL Potcoava, judetul Olt, in timp ce actiunea de partaj a fost indreptata impotriva paratilor B.C si B.M, astfel ca,  debitorul pentru suma totala de 104.800 lei, mentionata in titlurile executorii, este SC BAZGA SRL Potcoava.
           Fata de mentiunile existente in cele doua inscrisuri si raportat la dispozitiile art.33 Codul familiei, s-a retinut obligatia creditoarei de a se urmari in primul rand, patrimoniul societatii si apoi bunurile proprii ale sotului asociat, iar daca acestea sunt insuficiente, va putea cere impartirea bunurilor comune, pentru a se indestula din partea ce revine sotului asociat, iar in cauza de fata, reclamanta nu a facut dovezi pertinente si concludente din care sa rezulte ca pentru recuperarea creantelor sale a urmarit patrimoniul SC BAZGA SRL Potcoava.
      Impotriva acestei sentinte a formulat  cerere de apel si de repunere in termenul de apel, reclamanta SC RUSOIL SRL Slatina, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In cererea de repunere in termenul de apel, reclamanta a aratat ca hotararea pronuntata de prima instanta nu i-a fost comunicata,  intrucat dintr-o eroare de redactare in actiunea principala a fost indicata o alta adresa.
      In ceea ce priveste fondul cauzei, a sustinut apelanta  ca prima instanta a interpretat gresit inscrisurile depuse la dosarul cauzei, inscrisuri  cu  care ar fi dovedit respectarea ordinii de preferinta, in sensul ca a urmarit mai intai bunurile din patrimoniul S.C. BAZGA S.R.L, apoi bunurile proprii ale debitorului B.C. si doar, in ultima instanta,  s-a recurs la actiunea pe calea dreptului comun privind partajarea fortata a bunurilor comune ale celor doi soti.
      A mai aratat in plus apelanta, ca,  in mod gresit, a retinut in considerente prima instanta ca nu poate fi invocat din oficiu beneficiul de discutiune avand in vedere inscrisul depus la dosar din partea paratilor care, desi  au invederat acest aspect,  nu a fost pus in discutia partilor la termenul acordat.
         S-a mai sustinut ca nu au fost respectate prevederile art.129 alin.4 si 5 Cod procedura civila,  intrucat judecatorul fondului era in drept sa ceara explicatii si sa puna in discutia partilor orice imprejurari de fapt, sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare si sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala in aflarea adevarului.
  Prin decizia civila nr.242 din 11 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Olt, s-a admis cererea de repunere in termenul de apel formulata  de apelanta reclamanta si s-a respins, ca nefondat, apelul.
In privinta repunerii reclamantei in termenul de declarare a apelului, s-a constatat ca sentinta  nu a fost comunicata reclamantei la sediul real al acesteia, ci la o alta adresa.
Examinand motivele de apel,  instanta a  retinut legalitatea sentintei, intrucat debitul apartine unei societati comerciale cu raspundere limitata  care,  potrivit art. 3 din Legea nr.31/1990  garanteaza obligatiile cu patrimoniul social,  iar asociatii raspund  numai pana la concurenta capitalului subscris si ca, reclamanta  nu a dovedit  ca a respectat ordinea imperativa de preferinta prevazuta de dispozitiile cuprinse in Codul familiei, pentru urmarirea bunurilor comune.
A mai retinut tribunalul  ca impotriva debitoarei  s-a deschis procedura insolventei, iar reclamanta nu poate urmari bunurile proprii ale asociatului pe calea dreptului comun, ci are obligatia de a se inscrie in lista creditorilor potrivit Legii nr.85/2006, privind procedura insolventei.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea deciziei, admiterea apelului, iar pe fond admiterea  actiunii.
Recurenta a aratat ca instanta nu a avut in vedere avalizarea ambelor bilete la ordin de catre paratul B.C. - administratorul societatii si ca avalistul nu garanteaza debitul, ci isi asuma debitul ca si cum ar fi al sau si raspunde solidar pentru plata acestuia, astfel ca isi asuma achitarea sumei inscrisa in biletul la ordin cu averea sa personala.
A mai sustinut recurenta ca avalistul poate fi executat si daca emitentul biletului la ordin este solvabil, creditorul avand alegerea de a executa emitentul sau avalistul.
Cu referire la speta, a  aratat ca, cu atat mai mult, se impune urmarirea avalistului, intrucat societatea debitoare se afla in insolventa.
Intimatul parat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, sustinand ca avalistul - conform art. 33 si urmatoarele din Legea nr.58/1934, are calitatea de garant si, ca atare, poate fi urmarit numai in masura in care prin executarea debitoarei creditorul nu se indestuleaza.
A mai sustinut intimatul  ca in lumina dispozitiilor art. 33 din Codul familiei, pentru a solicita partajul bunurilor comune trebuie indeplinite atat cerintele acestui text, cat si ale art. 32 Codul familiei, respectiv ca imparteala bunurilor comune trebuie solicitata numai dupa ce creditorul personal al sau nu si-a satisfacut creanta din bunurile sale proprii.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, s-a solicitat partajul bunurilor comune apartinand paratilor pentru realizarea creantelor sale - doua bilete la ordin emise de o societate comerciala cu raspundere limitata  S.C. Bazga S.R.L. Potcoava, la care paratul este administrator, fara ca reclamanta sa precizeze ca il urmareste pe parat, in calitatea sa de  avalist al  trasului,  respectiv de garant al societatii debitoare. Doar prin apelul declarat impotriva sentintei reclamanta a invocat calitatea paratului de avalist al celor doua bilete la ordin, emise de societatea debitoare.
Chiar daca instanta de apel a omis  sa analizeze acest aspect, examinarea lui nu duce la o alta solutie decat cea adoptata de instanta de apel.
Legea nr.58/1934  asupra cambiei si biletului la ordin  nu da o definitie   avalului,  dar cuprinde unele elemente esentiale care caracterizeaza aceasta forma de garantie a cambiei si biletului la ordin . Din art. 33 din lege, rezulta ca avalul este o garantie, iar obiectul garantiei il constituie plata cambiei - respectiv a biletului la ordin ( dispozitiile art. 33 - 35 fiind aplicabile si biletului la ordin  conform art. 106 alin. 3 din Legea  nr.58/1934).
Cel care garanteaza ( avalistul ) intervine pentru a intari increderea  in titlu, obligandu-se  solidar  ( art. 52 din lege) cu ceilalti semnatari ai cambiei - respectiv biletului la ordin, la plata sumei prevazuta in actul de  plata - instrument financiar  de plata.
Potrivit art. 35 din lege, avalistul este tinut, in acelasi mod, ca acela pentru care a garantat.
Prin urmare, avalistul se afla in pozitia juridica a avalistului, avand toate drepturile si obligatiile acestuia.
Cand  avalul  este  dat trasului acceptant (emitentul instrumentului de plata), avalistul este un obligat direct si va putea fi urmarit de catre creditor,  fara a se urma o ordine de preferinta.
Dar, avalistul poate invoca exceptiile sale personale.
Dispozitiile din Legea nr.58/1934 privitoare la aval trebuie aplicate prin   raportare  la dispozitiile art. 33 din Codul familiei.
Potrivit acestora, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Alineatul 2 al art. 33 Codul Familiei prevede ca numai dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal  poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
Aceste dispozitii au menirea de a apara comunitatea  de bunuri a sotilor, de a proteja pe sotul nedebitor.
In speta, nu s-a retinut de catre cele doua instante de fond ca reclamanta creditoare a urmarit mai intai bunurile proprii ale paratului  devenit,  prin avalizarea biletelor la ordin, debitorul sau.
Prin  urmare,  nu era indeplinita cerinta prevazuta de art.33 alin ( 2 ) din Codul familiei, astfel ca, in mod legal, s-a respins actiunea de partajare a bunurilor comune.
Fata de aceste considerente, nu se constata temeiuri de modificare a deciziei urmand a se respinge, ca nefondat, recursul.