Succesiuni. Cerere anulare certificat vacanta succesorala, emis in anul 1988. Efectele formularii de catre reclamant a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991. Lipsa calitatii de mostenitor cu privire la bunurile me...

      Prin actiunea inregistrata la data de 27.05.2009, reclamantul C.E. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala a Finantelor Publice Olt, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de vacanta succesorala nr. 420/25.04.1988, emis de fostul  Notariat de Stat Judetean Olt prin care, s-a solutionat succesiunea autoarei F.T., decedata la data de 24.10.1987.
      In motivarea cererii reclamantul a aratat ca autoarea F.T., nascuta C., a fost sora sa pe linie paterna, iar la momentul decesului acesteia reclamantul era plecat din localitate, astfel ca, succesiunea a fost declarata vacanta desi exista un mostenitor legal.
      In drept, au fost invocate dispoz. art. 88 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici.
      Prin intampinare Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptia prescriptiei dreptului de a accepta succesiunea in termen si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
       Prin sentinta civila nr. 2145/02.04.2010, Judecatoria Slatina a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a admis exceptia prescriptiei dreptului de a accepta mostenirea si a lipsei calitatii  procesuale active a reclamantului, ca urmare a neacceptarii mostenirii in termen.
      S-a respins cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
      Analizand in conformitate cu dispoz. art. 37 alin. 1 Cod procedura civila exceptiile invocate, prima instanta a retinut ca autoarea a decedat la data de 24.05.1987, iar la data de 25.04.1988 a fost emis certificatul de vacanta succesorala prin care Statul Roman a preluat averea autoarei F.T., constand in imobilul in suprafata de 250 m.p. teren si o casa situata in comuna G., sat R.M.,  judetul Olt.
      Din  raspunsurile la interogatoriu ale reclamantului si depozitia martorului I.M., s-a retinut ca atat in perioada dinainte cat si dupa decesul autoarei, reclamantul locuia in judetul Hunedoara, ca o vizita sporadic, iar incepand cu anul 1985  nu a mai intretinut nici un fel de legaturi cu aceasta.
      A mai retinut prima instanta ca reclamantul a luat cunostinta de existenta certificatului de vacanta succesorala doar in luna iulie 2006, si constatand ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din decretul 167/1958 nu s-a implinit fata de data introducerii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului la actiune  a fost respinsa.
      A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de a accepta mostenirea, cu motivarea ca, fata de  data decesului autoarei 24.10.1987, reclamantul nu a facut dovezi ca ar fi acceptat expres sau tacit mostenirea in termenul de 6 luni prevazut de lege.
      S-a apreciat ca imprejurarea ca in anul 1991 reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu il repune in termenul de acceptare a succesiunii surorii sale si  nu impune anularea certificatului de mostenitor.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticand solutia pentru nelegalitate si aratand ca aceasta este pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, potrivit carora mostenitorii care nu-si pot dovedi calitatea intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare, cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au apartinut autorului lor.
      Se sustine ca intrucat apelantul reclamant a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in conditiile legilor fondului funciar, interpretarea data de prima instanta prin motivare, potrivit careia acceptarea in conditiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 opereaza doar cu privire la bunurile care fac obiectul acestei legi, este gresita, intrucat un succesibil nu poate fi considerat acceptant in termen doar cu privire la unele bunuri succesorale si cu privire la altele nu, plecandu-se de la principiul general potrivit caruia succesiunea unui autor este indivizibila, acceptarea sau neacceptarea operand in totalitate si nu partial.
      A fost invocata decizia nr.1/1998 a Curtii Supreme de Justitie-Sectiile Unite.
      Prin decizia civila 227 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Olt s-a respins apelul ca nefondat.
      Tribunalul  a retinut ca potrivit dispozitiilor art.700 c. civil dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat intr-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii care, in speta dedusa judecatii este 23.10.1987-data decesului autoarei.
      Cum in termenul de 6 luni de la aceasta data apelantul reclamant, colateral privilegiat, care nu este mostenitor rezervatar  si nici sezinar, nu a cerut trimiterea in posesie potrivit art.653 c.civ., nu a facut nici un act expres, ori tacit din care sa rezulte acceptarea succesiunii, in mod corect a fost emis la data de 25.15.1988 certificatul de mostenitor Statului Roman.
      S-a considerat ca prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole apartinand colateralei sale privilegiate, reclamantul nu a fost repus de drept in termenul de acceptare a  intregii succesiuni.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
      In motivarea recursului s-a  aratat ca decizia a fost pronuntata cu incalcarea dispoz. art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991, ca recurentul a facut dovada ca  a depus cerere de reconstituire, care i-a fost admisa, instanta de apel dand o calificare gresita acestei situatii de fapt.
      S-a invocat principiul indivizibilitatii succesiunii si faptul ca legea 18/1991 nu face distinctie intre terenurile care au fost in circuitul civil si cele care nu erau in circuitul civil la data deschiderii succesiunii.
      La data de 7.02.2011 paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului.
      Recursul nu este fondat, urmand  a fi respins pentru urmatoarele considerente.
      Reclamantul a investit instanta cu o actiune in constatarea nulitatii absolute  a certificatului de vacanta succesorala nr. 420/1988,  invocand faptul ca autoarea avea un mostenitor legal la data deschiderii succesiunii.
      Eliberarea certificatului s-a facut sub imperiul Decretului  40/1953 privind procedura succesorala notariala, act normativ abrogat prin Legea 36/1995 a notarilor publici. Cum nulitatea unui act juridic presupune incalcarea normelor imperativ stabilite de legile in vigoare la data incheierii actului, instanta  trebuie sa analizeze validitatea certificatului de vacanta succesorala prin raportare la actul normativ in vigoare in anul 1988.
      Potrivit art. 24 din Decretul 40/1953, certificatul  de vacanta succesorala se elibera la cererea organului financiar daca dupa trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii notarul de stat nu constata existenta vreunui mostenitor care sa fi acceptat succesiunea.
      Aceste dispozitii au fost preluate si prin actuala lege a notarilor publici.
      Instanta trebuie sa stabileasca, asadar, daca reclamantul avea calitatea de mostenitor legal la data cand a fost emis certificatul care constata vacanta succesiunea, asa cum se sustine prin actiune si prin motivele de recurs.
      Reclamantul este colateral privilegiat al autoarei F.T. si, in aceasta calitate, avea o vocatie succesorala, insa pentru a dobandi calitatea de mostenitor avea obligatia impusa de art..700 c. civil de a-si exercita dreptul de optiune succesorala intr-un termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, care a inceput sa curga la data decesului autoarei,  23.10.1987.
      Succesibilul care nu a facut nici un act expres, ori tacit din care sa rezulte acceptarea succesiunii in termenul de 6 luni este considerat strain de succesiune, simpla sa vocatie succesorala determinata de incadrarea intr-o clasa de mostenitori legali fiind lipsita de relevanta juridica in absenta exercitarii dreptului de optiune succesorala.
      Reclamantul a aratat ca  a  exercitat acte de optiune succesorala la aparitia legii 18/1991, formuland cerere de reconstituire  a dreptului de proprietate, care i-a fost admisa.
       In principiu,  transmiterea mostenirii este  indivizibila, in sensul ca obiectul acceptarii sau renuntarii la o mostenire  il reprezinta intreaga masa succesorala, acest principiu decurgand din indivizibilitatea patrimoniului succesoral, care se transmite ca atare asupra mostenitorilor.
      Principiul indivizibilitatii transmiterii succesiunii cunoaste exceptii, prevazute in legislatie, cum este cazul creantelor si datoriilor defunctului, care, potrivit art. 1060-1061 cod civil, sunt impartite de drept intre mostenitori din ziua deschiderii succesiunii. O alta exceptie o constituie dispozitiile art. 13 din Legea 18/1991, potrivit carora calitatea de mostenitor se recunoaste nu numai persoanelor care au acceptat, in termenul legal de optiune succesorala, succesiunea lasata de fostul proprietar,  ci si acelora care au fost repusi in termenul de acceptare a succesiunii prin formularea cererii de reconstituire  a dreptului de proprietate, in conditiile legii reparatorii speciale. Principiul indivizibilitatii se aplica numai in ceea ce priveste renuntarea la succesiune, fiind in acest sens si Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii.
      Interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie acestor dispozitii legale prin Decizia 1 din 23 februarie 1998 este in sensul ca de dispozitiile art. 13 din Legea 18/1991, adica de dreptul de a formula cerere de reconstituire, beneficiaza toti succesorii autorului, insa aceasta decizie nu are in vedere si bunurile care au existat in patrimoniul autorului la data deschiderii succesiunii, ci doar terenurile agricole care fac obiectul legii de restituire. In acest sens sunt dispozitiile art. 13, care se refera la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii pentru mostenitorii care nu isi pot dovedi aceasta calitate intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil.
      Prevederile legale aratate se  aplica doar situatiilor exprese prevazute de text, premisa de la care se pleaca fiind aceea a existentei unor  terenuri preluate de stat, care nu erau in circuitul civil anterior anului 1990, deci care  nu puteau face obiectul transmiterii succesorale si a existentei unui mostenitor care nu a facut acte de acceptare tacita sau expresa la data deschiderii succesiunii. Este inadmisibil a considera ca  acceptarea succesiunii cu privire la categoria de terenuri ce nu erau in circuitul civil in anul 1988, prin formularea cererii de reconstituire potrivit legii fondului funciar, duce la recunoasterea calitatii de mostenitor pentru bunurile aflate in circuitul civil la data decesului autoarei. Cu privire la aceasta ultima categorie de bunuri singura posibilitate de dovedire a calitatii de mostenitor este dovada  actelor de acceptare a succesiunii.
      Instantele de fond au retinut corect ca reclamantul nu a facut dovada ca a acceptat succesiunea autoarei sale, colateral privilegiat,  astfel ca la data cand s-a emis certificatul de vacanta succesorala s-au respectat  prevederile art. 24 din Decretul 40/1953.
      Dispozitiile legale fiind corect aplicate, si nefiind incidente motive de recurs in sensul art. 304 cod procedura civila, recursul se va respinge ca nefondat.