Exceptie de neconstitutionalitate ridicata in fata instantei de judecata. Respingerea prin incheiere motivata, a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.

      Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale, conform art. 29 alin. 3 din acelasi act normativ.
      Imprejurarea ca legea stabileste ca nu in toate cazurile aflate pe rolul unei instante,  este necesar a fi sesizata Curtea Constitutionala -  situatie in care  instanta are posibilitatea sa  nu inainteze sesizarea la instanta de contencios constitutional -  reprezinta o transpunere legislativa a uneia din conditiile de exercitare a actiunii civile, respectiv interesul.

      La data de 6 mai 2010, recurenta parata M.S. prin aparator, a invocat in scris, in cadrul recursului, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I alin.49 pct.1111 din Legea nr.219/2005 si a disp. art.I alin.1 pct.112 din OUG 138/2000 si a formulat cerere de sesizare a Curtii Constitutionale, in acest sens.
      In motivarea cererii a aratat:  cele doua dispozitii legale aratate ca fiind neconstitutionale au abrogat disp. art. 304 pct. 10 si 11 Cod procedura civila, fiind incalcate in acest mod,   dispozitii din legea fundamentala - art. 20 si 21 Constitutia Romaniei.
      Arata ca  dispozitiile legale abrogate dadeau posibilitatea instantei de fond si apel  ca, in baza rolului activ conferit de dispozitiile art.129 pct.5 din Codul de procedura civila, sa analizeze cauza atat sub aspectul legalitatii cat si  al temeiniciei.
      A sustinut ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a exceptiei invocate, prevazute de art.29 din Legea nr.47/1992, intrucat exceptia priveste o lege sau o ordonanta, ori o dispozitie dintr-un  asemenea act normativ in vigoare, dispozitia respectiva nu a fost constatata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si are legatura cu solutionarea cauzei, exceptia putand fi invocata in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
      Instanta a acordat termen pentru ca partile sa observe cererea si  sa-si exprime un punct de vedere in scris cu privire la cerere.
      Intimatul reclamant prin avocat, a precizat oral ca exceptia de neconstitutionalitate este in principal inadmisibila.  In subsidiar, in  cazul sesizarii Curtii  Constitutionale, a apreciat ca abrogarea celor doua texte de lege nu contravine celor doua articole din Constitutie. De altfel, nici accesul la justitie nu este ingradit prin eliminarea celor doua texte legale, existand in continuare un dublu grad de jurisdictie, prin apel se pot formula critici referitoare la temeinicia unei hotarari judecatoresti, iar instantei nu ii este limitat rolul activ in solutionarea cauzei.
      Cererea de fata s-a respins ca inadmisibila, avand in vedere urmatoarele considerente:
      Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
      Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii legale  si in baza art. 29 alin. 6 din acelasi act normativ, daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. 1,   in sensul ca priveste neconstitutionalitatea unor dispozitii legale in vigoare, dar care nu au legatura cu solutionarea cauzei,  instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
      Imprejurarea ca legea stabileste ca nu in toate cazurile aflate pe rolul unei instante,  este necesara sesizarea Curtii Constitutionale - situatie in care  instanta are posibilitatea sa  nu inainteze sesizarea la instanta de contencios constitutional -  reprezinta o transpunere legislativa a uneia din conditiile de exercitare a actiunii civile, respectiv interesul.
      In cauza, observand motivele de recurs, Curtea  a constatat ca recurenta parata a invocat ca temeiuri in drept ale  controlului judiciar,  cazurile de modificare prev. de art. 304 pct.  6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila, neinvocand  clar si explicit disp. art. 304 pct. 10 si 11 Cod procedura civila,  abrogate prin dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate o invoca.
       Corelativ  acestui aspect,  respectiv in lipsa unor asemenea motive, nu se regasesc printre argumentele in sustinerea recursului,  nici trimiteri directe sau indirecte  la dispozitiile legale abrogatoare a caror neconstitutionalitate se invoca.
      Un argument in acest sens il constituie inclusiv cel aratat de insasi recurenta prin aparator, in sustinerea  cererii  de sesizare a Curtii Constitutionale, potrivit caruia  nu se invoca direct limitarea controlului judiciar in recurs, ci faptul ca  inainte de abrogare, instantele de fond in exercitarea  rolului activ, manifestau mai multa preocupare in analizarea cauzei atat sub aspectul legalitatii, cat si al temeiniciei.
       De asemenea, chiar si in situatia in care ar interveni declararea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale abrogatoare,  prevederile. art. 304 pct. 10 si 11 Cod procedura civila nu reintra in vigoare ca efect al deciziei Curtii Constitutionale, avand in vedere  si disp.  art.   62 alin.   3  din Legea 24/2000 privind tehnica legislativa, potrivit carora abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv, cu  exceptia situatiei in care  prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare,  au fost respinse prin lege de catre Parlament.
      Or, chiar si in ipoteza in care s-ar admite ca prin declararea neconstitutionalitatii  textelor abrogatoare, reintra in vigoare textele abrogate,  sau ulterior prin legiferare,  se reintroduc  dispozitii legale asemanatoare sau identice cu cele abrogate, recurenta nu mai este in masura sa completeze motivele de recurs, avand in vedere disp. art. 303 Cod procedura civila cu privire la termenul motivarii recursului.
      De asemenea, in aceasta din urma ipoteza, se au in vedere si data pronuntarii deciziei recurate, dar  si dispozitiile art. 725 alin. 3 Cod procedura civila, potrivit carora in cazul intrarii in vigoare a unei legi de procedura noi, hotararea pronuntata  inaintea acestui moment, ramane supusa  cailor de  atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate.
      In concluzie, recurenta parata  tinde sa puna in discutie  chestiuni care nu-i sunt de folos si pe care nu le poate opune cu succes  in cauza aflata pe rol, de vreme ce nu invoca neconstiutionalitatea unor  dispozitii legale in vigoare si aplicabile, de procedura sau de drept material - incidente  si care au legatura cu solutionarea cauzei.

      Pentru aceste considerente, s-a respins ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale prev. de art.I alin.49 pct.1111 din Legea nr.219/2005 cat si a art.I alin.1 pct.112 din OUG 138/2000, formulata in cauza.
3