Anulare acte frauduloase incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii in temeiul art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006. Conditii. Rolul activ al judecatorului-sindic.

      Obligatia judecatorului de a starui pentru stabilirea faptelor si aplicarea corecta a legii si posibilitatea ordonarii administrarii de probe, daca apreciaza necesitatea administrarii unei probe, nu trebuie exagerata,  procesul civil fiind guvernat ca regula generala de principiul disponibilitatii si principiul contradictorialitatii, intre aceste principii si principiul rolului activ al judecatorului trebuind pastrat un echilibru.
      Potrivit art.  80 alin.1 lit. c din legea insolventei,  admisibilitatea actiunii revocatorii speciale este subsumata   urmatoarelor  conditii: actul juridic a carui anulare se solicita sa fie unul fraudulos in sensul de a se urmari fraudarea intereselor creditorilor;  actul juridic sa aiba ca efect prejudicierea creditorilor; complicitatea tertului dobanditor la frauda;  actul sa fi fost incheiat in cei 3 anteriori deschiderii procedurii.

      Prin sentinta nr. 793 din 05.07.2010,  Tribunalul Olt  a admis actiunea formulata de  lichidator, in al doilea ciclu procesual, ca urmare a casarii cu trimitere pentru rejudecare,  si a  dispus anularea facturii fiscale seria OTVEH nr. 2810483 din 30.08.2005 privind vanzarea terenului de 3079 mp din care 240,35 mp ocupat de cladiri si a facturii fiscale OTVEH nr. 2810570/16.11.2005 privind vanzarea terenului in suprafata de 2663,71 mp din care 714,97 mp constructii: statie distributie produse petroliere, moara, locuinta, spalatorie - situate in Balcesti, judetul Valcea .  A obligat pe parata  cumparator sa restituie bunurile mentionate, catre debitoare.
      Impotriva  sentintei a formulat recurs parata cumparator  criticand-o ca netemeinica si nelegala.
      Recursul este nefondat.
      Criticile vizand lipsa de rol  activ al instantei si revenirea asupra probei cu expertiza tehnica,  precum si cele ce privesc starea actuala a imobilelor in sensul ca pe terenuri au fost edificate alte constructii,  nu sunt intemeiate.
      In materia insolventei, care este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, judecatorul-sindic are in principal atributii jurisdictionale, limitate la controlul judecatoresc, astfel cum sunt precizate in mod expres, in teza finala a alin.2 al  art.11 din Legea nr.85/2006.
      Dupa ce a consemnat pozitia expertului tehnic care a aratat ca s-a deplasat in Balcesti in vederea identificarii imobilelor si a fost amenintat si agresat fizic de fostul administrator social al debitoarei  A.A., precum si pozitia expertului contabil care a precizat ca A.A. a refuzat sa-i puna la dispozitie  documentele solicitate, judecatorul-sindic,  a revenit asupra probei cu  expertiza incuviintate,  prin incheierea prin  din 12.10.2009,.
      Potrivit art. 129 alin.5 Cod procedura civila,  judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.
      Obligatia judecatorului de a starui pentru stabilirea faptelor si aplicarea corecta a legii si posibilitatea ordonarii administrarii de probe, daca apreciaza necesitatea administrarii unei probe, nu trebuie exagerata,  procesul civil fiind guvernat ca regula generala de principiul disponibilitatii si principiul contradictorialitatii ce sunt exercitate de parti, intre aceste principii si principiul rolului activ al judecatorului trebuind pastrat echilibru.
      Or, in speta, probele cu expertiza au fost solicitate de parata  cumparator al carei asociat si administrator a refuzat orice colaborare cu expertii pentru efectuarea expertizelor.
      Judecatorul-sindic, atunci cand a revenit a avut in vedere pozitia ulterioara  a partii care a solicitat proba.
      De altfel, actiunea lichidatorului pentru anularea transferului fraudulos presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 80 din Legea nr. 85/2006, fara a prezenta relevanta starea actuala a imobilelor instrainate si deci pentru  dovedirea actiunii  administrarea acestor probe nu era neaparat necesara si utila.
      Articolul 83 alin.1 din Legea nr. 85/2006 stabileste ca efectele admiterii actiunii in revocarea unui transfer patrimonial difera in functie de situatia concreta, astfel: daca bunul exista, tertul are obligatia de a-l restitui in natura averii debitorului, iar daca bunul nu mai exista, tertul parat are obligatia de a restitui valoarea bunului la data incheierii actului juridic prin care s-a realizat transferul, valoare care se va aprecia la momentul efectuarii transferului, adica la momentul la care bunul a iesit din patrimoniul debitorului.
      In speta, fiind vorba de terenuri, acestea se pot restitui in natura, iar in ceea ce priveste constructiile, in situatia in care acestea au fost modificate, acest aspect creeaza in patrimoniul tertului un drept de creanta corespunzator valorii lucrarilor de edificare efectuata de acesta, raportat la buna sa credinta sau reaua sa credinta .
Cat priveste  motivele de recurs referitoare la  indeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006,  precum si motivele ce se refera la pretul imobilului ce a facut obiectul transferului,  Curtea apreciaza ca si acestea  sunt neintemeiate.
Potrivit art.80 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin  actele incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Ca urmare, legiuitorul a prevazut pentru admisibilitatea actiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin.1 lit. c urmatoarele conditii: 1) actul juridic a carui anulare se solicita sa fie unul fraudulos in sensul de a se urmari fraudarea intereselor creditorilor, 2) actul juridic sa aiba ca efect prejudicierea creditorilor, 3) complicitatea tertului dobanditor la frauda, 4) actul sa fi fost incheiat in cei 3 ani  anteriori deschiderii procedurii.
Anterior formularii cererii de deschidere a procedurii de catre SC M. COM SRL, debitoarea  a mai facut obiectul legii insolventei,  impotriva sa fiind deschisa procedura la cererea creditorilor SC R. VI Bucuresti SA si VFS I. AB BUCURESTI prin sentinta nr. 729/14.12.2005, sentinta ce a fost modificata de instanta de recurs in sensul respingerii cererii de deschidere.
Cei doi creditori au formulat cererea de deschidere a procedurii solutionata prin sentinta nr. 729/2005 la data de 04.08.2005 pentru o creanta in cuantum de 1.083.665.000 lei.
In consecinta,  la data vanzarii unor active importante, anume  30.08.2005 si 16.11.2005, debitoarea SC M. G. SRL avea datorii fata de creditorii SC R VI Bucuresti S.A si VFS I. AB BUCURESTI.
Nu s-a facut dovada ca pretul a inlocuit activele transferate unei terte societati SC T. C. A. SRL, societate la care asociatul si administratorul debitoarei avea, de asemenea, calitatea de asociat si administrator.
Actele invocate ca fiind dovada a platii nu au fost inregistrate in contabilitate, destinatia sumelor inscrise in acestea, daca au fost efectiv incasate, neputand fi verificate.
In acest context, este de prezumat ca debitoarea, prin reprezentantul sau A.A. a constientizat faptul ca vanzarea unor active importante ale societatii poate conduce la destabilizarea activitatii, patrimoniul sau ajungand evident la starea de insuficienta a fondurilor banesti,  precum si ca prin vanzare a fost diminuat gajul general al creditorilor, care, asa cum am aratat, existau la data efectuarii vanzarilor.
Ca urmare, atat conditia privind intentia de fraudare a debitorului insolvent, cat  si cea de prejudiciere a intereselor creditorilor sunt indeplinite in speta.
Si conditia privind complicitatea tertului dobanditor la frauda este indeplinita.
Daca in celelalte cazuri prevazute la alin.1 pentru admiterea actiunii in anulare legiuitorul solicita doar dovedirea fraudei debitorului, care este prezumata, in cazul prevazut de art. 81 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 legiuitorul cere si complicitatea tertului contractant ca o conditie pentru admiterea actiunii.
Complicitatea tertului presupune intentia acestuia ca, in intelegere cu debitorul, sa prejudicieze creditorii, fiind deci necesara existenta unei actiuni concertate de frauda.
In speta, actele de transfer intre  debitoare  in calitate de vanzatoare si SC T.C.A. SRL in calitate de cumparatoare au fost incheiate de AA, atat ca reprezentant al vanzatorului, cat si ca reprezentant al cumparatorului, frauda fiind evidenta.
Actele de vanzare - cumparare a terenurilor  au fost incheiate la 30.08.2005, respectiv la 16.11.2005, iar  hotararea de deschidere  a procedurii insolventei impotriva debitorului a fost pronuntata la data de 12.03.2007.
Deci actele sunt incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, astfel incat si ultima conditie privind intervalul de timp de 3 ani este indeplinita.
Referitor la motivele de recurs ce privesc inaplicabilitatea dispozitiilor art. 2 alin 1, Titlul X al Legii nr. 247/2005 si interpretarea gresita a dispozitiilor art. 46 Cod comercial, coroborate cu art. 6 din Legea nr. 82/1991 si art. 948 Cod civil, Curtea constata ca sunt, de asemenea, neintemeiate.
In conformitate cu dispozitiile art.2 alin.1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de intinderea lor, pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Ca urmare, legiuitorul a prevazut ca o conditie ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute, forma autentica in cazul instrainarii prin acte juridice intre vii a terenurilor,  indiferent de situarea acestora in intravilan sau extravilan si indiferent de destinatia sau de intinderea lor.
In concluzie, pe langa indeplinirea conditiilor generale de valabilitate a actelor prevazute de art. 948 Cod civil privind capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza, legiuitorul a impus in cazul instrainarilor terenurilor obligativitatea formei autentice si deci conditia privind formalismul actului - act autentic.
In acest context, actele de instrainare a terenurilor incheiate intre cele doua societati comerciale prin facturi nu sunt acte de vanzare cumparare valabil incheiate, nerespectarea conditiei privind forma autentica, atragand nulitatea absoluta a acestora.
Proba privind incheierea actului in forma autentica revenea partilor care au incheiat actul si nu lichidatorului reclamant care nu a regasit in documentele contabile ale debitoarei actele incheiate in forma autentica si care a probat indeplinirea conditiilor prevazute de art. 80 din legea insolventei.
1