Aplicarea dispoz. art. 16 alin. 2 din legea 10/2001. Calificarea actiunii ca actiune de drept comun. Perioada de timp pentru care se datoreaza chirie pentru imobilul restituit si pentru care s-a mentinut afectatiunea de utilitate publica.

     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 16 ianuarie 2009, reclamanta R.D.A. a chemat in judecata pe paratii Orasul T. si Primarul Orasului T., pentru a fi obligati la plata sumei de 672.130,95 lei, dupa cum urmeaza : 241.617,60 lei in schimbul folosintei din perioada ianuarie 2006-aprilie 2007 asupra imobilului situat in orasul T. compus din cota de 1/2 din constructia in suprafata de  431,70 m.p. si teren aferent in suprafata de 6903 m.p.; 240.108,75 lei in schimbul folosintei din perioada mai 2007-ianuarie 2009 asupra imobilului situat in orasul T., compus din cota de 1/2 din constructia in suprafata de  431,70 m.p. si teren aferent in suprafata de 6903 m.p. ; 91.588,83 lei reprezentand dobanda legala cuvenita sumelor solicitate la primele puncte din actiune si 98.815,77 lei reprezentand dobanda legala cuvenita sumelor solicitate la primele puncte din actiune.
     A mai solicitat obligarea paratilor la plata lunara a sumei de 11.433,75 lei in schimbul folosintei  asupra imobilului situat in orasul T., compus din cota de 1/2 din constructia in suprafata de  431,70 m.p. si teren aferent in suprafata de 6903 m.p., incepand cu 10.02.2009 si pana la 10.10.2010, precum si sa fie obligati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu procesul.
     In motivarea actiunii,  a aratat ca prin dispozitia 1201/8.11.2005 emisa de Primarul Mun. T. s-a dispus restituirea in natura a imobilului casa de locuit, compus din 7 camere situat in T., notificatorilor R.D.A. si B.D.S., cu obligatia mentinerii afectatiunii - local scoala - pe o perioada de 5 ani  de la data emiterii dispozitiei.
     Intre parti s-a perfectat un protocol de predare in urma caruia s-a mentionat ca terenul aferent constructiei a fost predat in baza titlului de proprietate nr.1483202/2002, a intrat de drept in proprietatea exclusiva a reclamantei in baza sentintei civile 854/12.02.2008 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu si a procesului verbal de punere in posesie  220/2008.
     La data de 20.02.2009 paratii Orasul T. si Primarul Orasului T., au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantei, aratand ca aceasta nu este indreptatita la sumele cerute, precizand ca in data de 13.02.2009 Primarul Orasului T. a emis dispozitia 93 prin care s-a restituit in natura imobilul casa de locuit fara nici o afectatiune si astfel petenta putea dispune de imobil in calitate de proprietar.
     Dupa administrarea probei cu acte si expertiza tehnica, prin sentinta civila 306 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins actiunea si  exceptia lipsei competentei materiale a tribunalului.
     Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca actiunea formulata are ca obiect contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului restituit in baza Legii 10/2001, fara a avea un caracter accesoriu, intrucat este formulata ulterior emiterii deciziei sau dispozitiei de restituire a imobilului. Caracterul independent de actiunea prevazuta de art. 26 alin. 3 din Leg. 10/2001 nu atrage competenta speciala a sectiei civile a tribunalului, ci pe aceea a instantei de drept comun, conform disp. art. 1, 2 din Codul de procedura civila, in functie de valoarea obiectului litigiului .Tribunalul s-a considerat competent potrivit art. 2 lit. b c.pr.civ., obiectul litigiului avand are o valoare de peste 5 miliarde lei, respectiv 672.130,95 lei.
     Pe fondul cauzei, s-a constatat ca prin ca prin dispozitia 1201/8.11.2005 emisa de Primarul Mun. T. s-a dispus restituirea in natura a imobilului casa de locuit, compus din 7 camere situat in T., notificatorilor R.D.A. si B. D. S., cu obligatia mentinerii afectatiunii - local scoala - pe o perioada de 5 ani  de la data emiterii dispozitiei, fiind incheiat intre parti un protocol de predare primire la data de 19 iunie 2006 .
     Terenul aferent constructiei a fost dobandit de reclamanta in baza titlului de proprietate nr.1483202/2002, intrand in proprietatea exclusiva a acesteia in baza sentintei civile 854/12.02.2008 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu si a procesului verbal de punere in posesie  220/2008.
     Potrivit deciziei nr. 53/10.03.2006 emisa de Inspectoratul scolar Judetean Gorj , incepand cu data de 1.09.2006 Scoala Generala nr. 2 T. aflata in imobilul in litigiu retrocedat reclamantei si-a concentrat activitatea la Grupul Scolar T., motiv pentru care s-a apreciat ca mentiunea  inscrisa la art. 2 al Dispozitiei 1201/2005 emisa de Primarul Orasului T. privind afectatiunea imobilului  pe o perioada de 5 ani a ramas fara obiect.
     Ca urmare, s-a considerat ca reclamanta nu este indreptatita la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare in judecata ca reprezentand c.valoarea folosintei imobilului, iar in ceea ce priveste terenul in suprafata de 6903 m.p., s-a retinut ca a fost dobandit de reclamanta in baza titlului de proprietate depus la dosar si nu s-a facut dovada ocupatiunii si a folosirii acestuia de catre parati de la data emiterii titlului si pana la 16.01.2009, cand a fost formulata cererea de chemare in judecata.
     Impotriva acestei sentinte  si  a incheierii din 10.11.2009 a declarat apel reclamanta.
     In motivarea apelului s-a criticat faptul ca instanta, incalcand principiul continuitatii completului de judecata, a obligat reclamanta la plata unei taxe de timbru la valoarea pretentiilor solicitate, desi temeiul de drept al actiunii il reprezinta dispoz. art. 16 alin 2 din legea 10/2001, fiind nesocotite prev. art. 15 lit. p) din legea 146/1997 si ale art. 50 din legea 10/2001. Reclamanta apelanta a mai precizat ca anterior, prin incheierea de la 13.03.2009, instanta stabilise ca actiunea este scutita de plata a taxei de timbru, fiind inadmisibil sa se solutioneze diferit aceeasi exceptie de catre aceeasi instanta.
     Pe fondul cauzei,  apelanta a aratat ca pentru perioada ianuarie 2006-septembrie 2006 tribunalul nu  a motivat solutia de respingere a actiunii, desi a avut in vedere ca abia din septembrie 2006 s-a incetat activitatea in scoala.
     Apelanta a considerat ca a dovedit ca paratul a exercitat posesia neintrerupt asupra imobilului, cel putin pana la 1.09.2006  si ca nu exista dovezi ca imobilul a fost predat reclamantei, mai ales ca prin dispozitia de restituire si protocolul de predare primire s-a stabilit ca posesia este exercitata de parat. S-au invocat in dovedirea aceluiasi aspect si adresa 10656/20.11.2008 a Primariei Orasului Turceni, raspunsurile paratului la interogatoriu, intrebarile 6,7 si 10, protocolul de predare primire in care s-a mentionat stapanirea constructiei si a terenului aferent, facandu-se referire la notiunea juridica de " teren aferent".
     O alta critica  a vizat modalitatea de interpretare a conditiilor raspunderii civile delictuale si modul in care s-a analizat posesia de fapt asupra imobilului.
     La data de 25 martie 2010, intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.
     Apelul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente.
     Principiului continuitatii completului de judecata, reglementat prin art. 260 c.p.c., stabileste obligativitatea ca judecatorul care  a participat la dezbateri sa se pronunte asupra cauzei, chiar si in ipoteza cand pronuntarea a fost amanata  si judecatorul nu mai face parte din completul respectiv. Acest principiu a fost respectat in speta,  deoarece pronuntarea a fost data in ziua in care s-au pus concluzii orale asupra fondului cauzei. Faptul ca pe parcursul solutionarii cauzei s-au schimbat membrii completului de judecata nu atrage nulitatea sentintei, nefiind prevazuta aceasta nulitate nici expres si nici virtual in normele de procedura.
     Prin incheierea de sedinta de la 13 martie 2009 actiune a  fost calificata de instanta ca fiind derivata din legea 10/2001 si, in consecinta, scutita de plata taxei de timbru. Aceasta incheiere nu are caracter interlocutoriu, nu leaga instanta, cat timp nu lasa se intrevada rezultatul procesului sau nu  a rezolvat partial aspecte ce tin de fondul cauzei. Fiind o incheiere premergatoare, instanta poate reveni asupra celor stabilite, nefiind vorba despre existenta autoritatii de lucru judecat cu privire la stabilirea taxei de timbru, cum se sustine prin motivele de apel.
     Instanta de apel apreciaza ca in mod corect a fost calificata actiunea ca fiind una de drept comun, care atrage competenta tribunalului in prima instanta in conditiile art. art. 2 lit. b c.pr.civ., deoarece  pune in discutie dreptul de proprietate in conditiile art. 480 c.civ., drept dobandit prin dispozitia emisa de unitatea detinatoare, act care a intrat in circuitul civil. Pentru apararea acestui drept, sub oricare dintre atributele specifice, titularul poate uza de actiunile de drept comun, fara sa se puna in discutie modul de dobandire, numai acesta  tinand de actiunile specifice legii 10/2001.
     Pentru acest motiv s-a pus in vedere apelantei sa achite taxa de timbru si in apel, potrivit legii.
     Cat priveste fondul cauzei, se apreciaza ca tribunalul a pronuntat o sentinta netemeinica, interpretand gresit probele administrate si nelegala, fiind aplicate gresit prevederile art. 998,999 c.civ. si ale art. 16 alin 2 din legea 10/2001.
     Tribunalul a retinut corect ca reclamanta a dobandit proprietatea constructiei prin  dispozitia 1201/8.11.2005 emisa de Primarul Mun. T. si proprietatea  terenului aferent  prin titlul de proprietate nr.1483202/2002. In decizia administrativa se restituire s-a mentionat ca imobilul isi va mentine afectatiunea de institutie de invatamant pe o perioada de 5 ani, iar imprejurarea ca a ramas efectiv in folosinta unitatii care a emis dispozitia este dovedita si prin protocolul de predare primire la data de 19 iunie 2006.
     Este, astfel, de necontestat ca la data de 1 ianuarie 2006, data incepand cu  care reclamanta a solicitat  acordarea despagubirilor, imobilul, in ansamblul sau, era folosit de parat.
     Folosinta a continuat pana in luna septembrie 2006, fapt atestat prin decizia nr. 53/10.03.2006 emisa de Inspectoratul scolar Judetean Gorj , potrivit cu care incepand cu data de 1.09.2006 Scoala Generala nr. 2 T. aflata in imobilul in litigiu retrocedat reclamantei si-a concentrat activitatea intr-o alta unitate scolara.
     In atare conditii, este nejustificata din punct de vedere legal solutia tribunalului de respingere a actiunii pentru aceasta perioada, probele administrate si retinute de prima instanta fiind in sensul ca pana in luna septembrie 2006 imobilul nu a  putut fi folosit de reclamanta.
     Dreptul de folosinta este un atribuit al proprietatii, iar atunci cand proprietarul este lipsit de exercitiul acestui drept are posibilitatea de a cere repararea prejudiciului suferit de catre persoana care a folosit bunul. In aplicarea acestui principiu, art. 16 alin 2 din legea 10/2001 a prevazut dreptul proprietarului caruia i s-a restituit un bun a carui afectatiune de interes public  s-a mentinut pentru o perioada limitata de timp de a primi o chirie  stabilita prin hotarare de guvern. Folosirea termenului de " chirie " este improprie, cat timp intre parti nu se incheie un contract de locatiune, aceasta suma reprezentand despagubirea ce acopera lipsa de folosinta  a imobilului.
     Obligatia detinatorului de a achita proprietarului despagubiri vine in concordanta cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia europeana  a drepturilor omului, in lipsa acestei plati operand, practic, o expropriere de fapt, incompatibila cu principiul respectarii dreptului de proprietate.
     Cuantumul despagubirilor este stabilit in conditiile HG 1886/2006, text care este invocat si de reclamanta in actiune ca temei de drept al pretentiilor si in raport de care reclamanta a precizat cuantumul pretentiilor sale. Prin expertiza realizata la prima instanta, expertul a  calculat despagubirile potrivit acestui act normativ si a HG 343/2007, stabilind, pentru perioada totala de timp solicitata, un cuantum mai mare decat cel pretins de reclamanta prin actiune. Desi dupa depunerea raportului de expertiza reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, nu a modificat catimea pretentiilor sale, solicitand o suma mai mare, asa cum a rezultat din lucrarea expertului, ci a lasat investita instanta cu suma initiala.
     In apel, la interpelarea instantei, reclamanta, prin avocat,  a precizat ca solicita pretentii la valoarea mentionata in actiune, adica mai putin decat s-a stabilit prin expertiza.
     Fata de solicitarea expresa  a reclamantei si de concluziile expertizei, instanta de apel, apreciind ca raspunderea civila delictuala a paratului este antrenata ca urmare a folosintei exercitate asupra imobilului proprietatea reclamantei pentru perioada ianuarie - septembrie 2006, va stabili un cuantum al pretentiilor de  173 766 lei, care include valoarea actualizata a chiriei, pentru constructie si teren, asa cum se calculeaza in anexa la raportul de expertiza.
     In conditiile OG 9/2000, plata dobanzii se poate acorda doar  incepand cu data introducerii actiunii, nu de la data cand s-a calculat prejudiciul, deoarece  astfel de sume nu sunt purtatoare de dobanzi, de drept.
     Este nefondata cererea reclamantei pentru obligarea paratului la plata despagubirilor pentru perioada urmatoare lunii septembrie 2006 si pentru viitor, dupa data de 1 ianuarie 2009.
     Astfel, desi paratul nu a incunostiintat direct pe reclamanta de faptul ca imobilul nu mai este necesar desfasurarii activitatii de interes public pentru care s-a mentinut afectatiunea imobilului prin dispozitia de restituire, paratul nu poate fi obligat la  plata contravalorii lipsei de folosinta pentru perioada de timp cat nu a folosit efectiv bunul.
     In plus, reclamanta, ca proprietar, avea obligatia de  a se comporta fata de bunul sau cu diligenta, cunoscand in permanenta care este soarta acestuia si starea de fapt, pentru a preintampina o folosinta abuziva si crearea unor prejudicii in patrimoniul sau.
     Cum folosirea unui imobil ca unitate de invatamant este un fapt de notorietate publica, mai ales intr-o localitate mica precum localitatea T.,  reclamanta avea oricand posibilitatea sa constate daca imobilul mai este folosit.
     Instanta apreciaza ca pasivitatea in care a stat reclamanta pana in luna ianuarie 2009, desi imobilul fusese restituit inca din anul 2005 si solicitarea despagubirii pentru o perioada mare de timp reprezinta un abuz de drept, mai cu seama ca suma totala pretinsa este deosebit de mare fata de bugetul unitatii administrativ teritoriale.
     Reaua credinta  a reclamantei  rezulta si din faptul ca, desi a atacat in instanta decizia nr. 93/2009 prin care unitatea detinatoare a dispus  ridicarea afectatiunii asupra imobilului, totusi reclamanta solicita acordarea de despagubiri si pentru viitor. Emiterea deciziei 93/2009, chiar daca sanctionata de instanta, face dovada ca reclamanta a luat la cunostinta cu exactitate de faptul ca imobilul sau nu mai este folosit de o alta persoana, astfel ca nu mai poate pretinde plata unei despagubiri pentru lipsa de folosinta.
     Curtea constata ca prin sentinta civila 85/2.04.2009  a Tribunalului Gorj, prin care s-a constatat nulitatea dispozitiei 93/2009 s-a retinut ca nu se justifica emiterea acestei dispozitiei deoarece este ramasa fara obiect mentiunea din dispozitia de restituire privind mentinerea afectatiunii imobilului, cat timp in imobilul restituit nu mai functioneaza unitatea scolara. Aceasta motivare a instantei reprezinta, de altfel, si motivarea in fapt a actiunii promovata de reclamanta, ce  a facut obiectul dosarului 2531/95/009. Aceasta presupune ca reclamanta stia despre faptul ca imobilul sau nu mai este folosit de parat.
     Un argument in plus il constituie si starea de fapt care rezulta din notificarea 19656/19.11.2008 inaintata de reclamanta paratului, prin care se solicita se i se comunice daca paratul a obtinut acordul proprietarilor pentru folosinta imobilului in perioada desfasurarii alegerilor locale din luna iunie 2008, reclamanta sustinand ca imobilul a fost folosit fara acordul sau.
     Din notificarea respectiva rezulta ca in anul 2008 reclamanta se considera nu numai proprietar al imobilului, ci si cea careia ii revenea legal atributul folosintei, in timp ce paratul pierduse acest atribut si avea nevoie de acordul proprietarilor pentru a exercita in continuare acest drept.
     Fata de modul in care percepea reclamanta raportul sau juridic cu bunul, fiind evident ca stia despre faptul ca scoala isi incetase activitatea, nu are relevanta pentru aprecierea temeiniciei  solicitarilor reclamantei raspunsul dat acestei notificari de parat.
     Fata de aceste considerente, potrivit art. 296 c.p.c. se va admite apelul, se va schimba sentinta in sensul ca se va admite in parte actiunea, in temeiul art. 998, 999 c.civ. si art. 16 alin2 din legea 10/2001.
     Paratul Oras T., reprezentat de primar,  va fi obligat la plata sumei de 173 766 lei reprezentand contravaloarea chiriei reactualizate pentru perioada ianuarie -septembrie 2006. In temeiul art. 274 c.p.c., paratul va fi obligat catre reclamanta la plata cheltuielilor de judecata  din prima instanta, de  7 749 lei, constand in taxa de timbru de  4722 lei, aferenta pretentiilor admise, onorariu avocat si onorariu expert, cheltuieli de deplasare si cazare, dovedite cu facturile depuse la dosar.
     Se va respinge capatul de cerere privind obligarea paratului la plata chiriei pentru viitor.
     Paratul va fi obligat la plata dobanzii legale calculata la debitul de
173 766 lei, incepand cu data introducerii actiunii, 16 ianuarie 2009, si pana la achitarea efectiva a sumei .
     Potrivit art. 274 c.p.c., paratul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata in apel, in suma de 2361 lei,  reprezentand taxa de timbru la valoarea pretentiilor acordate.