Furt calificat. Fapta savarsita intr-un loc public. Inteles.

Furt calificat. Fapta savarsita intr-un loc public.
Inteles.

(decizia penala nr.1851/R/14 oct.2004 -C.A.B. - S I Pen)

Fapta inculpatului de a patrunde intr-un spital si de a sustrage dintr-un
salon mai multe bunuri apartinand unui pacient intruneste elementele
constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art.208 al.1, 209
al.1,lit.e Cod penal, spitalul fiind, conform art.152 lit.a Cod penal, un
asezamant de sanatate care, prin natura si destinatia lui, este totdeauna
accesibil publicului.

Prin sentinta penala nr. 2011 din 17 august 2004 a fost condamnat
inculpatul H A in baza art. 208 alin.  1, 209 alin. 1 lit. e cu aplicarea art. 37 lit. 
b din Codul penal, la 4 ani inchisoare.
     S-au aplicat dispozitiile art. 71 si  64  din Codul penal,  s-a  mentinut
starea de arest  a inculpatului si s-a dedus din pedeapsa  aplicata durata
arestarii preventive de la 8 iulie  2004  la  zi.
In baza art. 116 din Codul penal s-a luat masura de  siguranta a interzicerii
pentru inculpat de a se afla in Bucuresti 3 ani  dupa executarea pedepsei.
     S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte  civila.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut  in fapt ca in ziua  de  8 iulie  2004 in
jurul orelor  16,30, inculpatul a  patruns  in Spitalul Militar Central, Sectia
Oftalmologie,  Rezerva nr. 12, de unde a sustras doua telefoane mobile 
marca "Sagem" si respectiv "Alcatel" apartinand partii vatamate CH, imediat
dupa savarsirea faptei inculpatul a  fost surprins de personalul de  paza al
spitalului.
     Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au fost stabilite in  baza
procesului-verbal de constatare a  infractiunii intocmit  de organele  de politie,
a declaratiei partii vatamate C H, a procesulu-verbal de conducere in teren, a
declaratiilor  martorului C D, a  dovezii  de  predare a bunurilor catre partea 
vatamata, probe coroborate  cu recunoasterile depline si amanuntite ale
inculpatului.
     S-a stabilit ca fapta a fost comisa in conditiile recidivei prevazuta de 
art. 37 lit. b  Cod penal.
     Tribunalul  Bucuresti,  Sectia  a II-a Penala prin decizia penala nr. 1124
din 22  septembrie  2004 a  respins ca nefondat recursul  declarat de inculpat
impotriva sentintei primei instante, considerand nefondata critica formulata  in
sensul gresitei individualizari a pedepsei.
     Astfel s-a  apreciat ca sanctiunea a  fost stabilita inspre  minimul
prevazut  de lege si ca  nu exista motive de  reducere  a  acesteia.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, inculpatul H 
A, care invocand dispozitiile art.  385/9 alin.  1  pct. 14 din Cod procedura
penala,  a sustinut ca pedeapsa aplicata este prea severa si a  solicitat 
reducerea ei.
     Recursul declarat este neintemeiat.
     Din examinarea  actelor dosarului se  constata  ca instantele  retinand 
in mod corect, in baza materialului probator al cauzei, vinovatia  inculpatului 
in savarsirea  la 8 iulie 2004, in loc  public, a  infractiunii de furt calificat
prevazuta  de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal au aplicat
acestuia o pedeapsa privativa de libertate orientata inspre minimul prevazut
de lege.
           Astfel, potrivit  art. 72 din Codul penal, au fost avute in vedere 
pericolul  social  al faptei, imprejurarile savarsirii acesteia, prejudiciul relativ
scazut cauzat partii vatamate, dar si persoana inculpatului care a dovedit
sinceritate pe parcursul procesului penal  si se afla in  stare de recidiva  
prevazuta de  art. 37 lit. b din  Codul penal in raport cu pedeapsa anterioara
de  4 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1322 din 10
noiembrie 1998 a Judecatoriei Petrosani, executata, potrivit copiei cazierului
judiciar  al inculpatului aflat la dosar.
           Se mai constata  ca  pedeapsa aplicata  este de natura   a asigura, 
potrivit  art. 52 din codul penal prevenirea  savarsirii de noi infractiuni  si
reintegrarea  in comunitate a  inculpatului.
Deoarece au fost respectate  dispozitiile legale aratate, iar din actele 
dosarului nu rezulta existenta unor temeiuri de  reducere a pedepsei aplicate
critica formulata in sensul gresitei individualizari  a pedepsei aplicate nu
poate fi primita.
            Mai este de mentionat referitor la incidenta in cauza a agravantei
prevazuta de art. 209 lit. e din Codul penal, respectiv savarsirea  furtului  in
loc public,  ca  spitalul este conform art. 152 lit. a din acelasi cod  un
asezamant  de sanatate  accesibil publicului prin natura si destinatia lui, ca
inculpatul patrunzand intr-o sectie  a  Spitalului Militar  Central si sustragand 
bunurile persoanei vatamate raspunde penal pentru savarsirea acestei
infractiuni de furt calificat.
            Asa fiind,  recursul inculpatului  nu poate fi luat in  considerare din
oficiu sub aspectul incadrarii juridice, conform art. 385/9 alin.  3  din Cod
procedura penala.
            Intrucat motivul  de casare invocat este nefondat, iar din examinarea    
actelor dosarului nu se  constata  existenta unor cazuri de casare  care pot fi
luate in considerare din oficiu, Curtea , in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b  si a 
art. 192 alin. 2  din Cod procedura penala  urmeaza a respinge recursul
declarat de  inculpat cu obligarea acestuia la  cheltuieli judiciare catre stat.

 
 
 
  2