Contestarea paternitatii stabilita prin hotarare judecatoreasca. Imposibilitate.

       Este de principiu ca, datele de stare civila ale unei persoane trebuie sa corespunda adevarului, chestiunile referitoare la statutul unei persoane prezentand interes atat pentru persoana respectiva, dar si pentru colectivitate, in sensul larg , tocmai pentru mentinerea certitudinii si sigurantei raporturilor civile   patrimoniale si nepatrimoniale  si nu numai, in care o persoana se poate angaja de-a lungul vietii sale.
     In virtutea acestui deziderat, dispozitiile legale consacra in mod expres posibilitatea si dreptul oricarei persoanei interesate de a contesta aceste date - deci si stabilirea paternitatii.
      In acelasi timp, insa, paternitatea stabilita pe cale judecatoreasca nu poate fi contestata conform art. 58 alin.(1) codul familiei intrucat hotararea judecatoreasca se bucura de autoritate de lucru judecat. Aceasta inseamna ca prezumtia de adevar a hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit  paternitatea nu poate fi inlaturata decat prin exercitarea cailor de atac.
      
          
          Prin sentinta civila nr. 4581 din 26 iunie 2007, pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu a fost admisa actiunea  formulata de reclamantul-parat D. S. impotriva paratului-reclamant D.  V.,
S-a respins cererea reconventionala formulata de parat impotriva reclamantului si impotriva paratei C. E.
A fost obligat paratul-reclamant la plata unei pensii  de intretinere in favoarea reclamantului-parat incepand cu data introducerii actiunii si  pana la terminarea  studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de  25 ani.
      Instanta a retinut ca actiunea civila formulata de reclamantul parat este intemeiata, paratul reclamant fiind tatal acestuia, dupa cum s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca, fiind indeplinite conditiile art. 86 - 94 Codul familiei, conform carora este indreptatit la  intretinere copilul minor, pana la implinirea varstei de 18 ani, precum si  copilul major aflat in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 25 ani.
     Cererea reconventionala pentru contestarea paternitatii a fost respinsa, nefiind indeplinite prevederile art. 58 si urmatoarele din codul familiei, din moment ce paternitatea a fost stabilita prin sentinta civila nr. 2142 din 16.04.1987 a Judecatoriei Targu-Jiu, ramasa irevocabila prin neapelare.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul reconventional D. V. criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica motivand ca era indreptatit la efectuarea testului ADN pentru stabilirea legala a paternitatii copilului nascut la 25 august 1986, aratand ca, neatacarea sentintei civile nr. 2142/1987 si plata pensiei de intretinere peste 20 de ani, echivaleaza cu recunoasterea voluntara a paternitatii copilului si ca atare, poate contesta aceasta recunoastere in conditiile art. 58 C.F.
     Prin decizia civila nr. 420 din 26 oct. 2007 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant-reconventional D.V., impotriva sentintei civile nr. 4581 din 26 iunie 2007, pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu , constatand ca, in cauza nu poate fi retinuta recunoasterea voluntara a paternitatii copilului intrucat ea s-a stabilit pe cale judecatoreasca .
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul reconventional D. V. criticand-o pentru nelegalitate, motivand ca, este cu neputinta sa fie tatal copilului (in speta reclamantul) intrucat, desi a cunoscut-o pe mama acestuia, numita C. E., datorita serviciului sau, se intalneau rar , fiind foarte posibil ca aceasta sa fi avut si alte relatii in aceeasi perioada, neputand fi deci, cert faptul ca, reclamantul este fiul sau.
     Referitor la dosarul avand ca obiect stabilirea paternitatii, a aratat ca, datorita serviciului sau, n-a putut fi prezent la nici un termen de judecata.
     S-a aratat ca, la dosar exista o adresa prin care, conducerea locului sau de munca incunostinta instanta ca paratul nu se poate prezenta la IML Mina Minovici  pentru efectuarea expertizei datorita locului de munca din acel moment - barajul Cerna cu care era  imposibila comunicarea telefonica sau radio.
     Stabilirea paternitatii realizandu-se numai in baza unor declaratii de martori a caror subiectivitate este presupusa, paratul se considera indreptatit sa conteste paternitatea astfel stabilita.
     De asemenea, de la dosarul de stabilire a paternitatii lipseste dovada comunicarii, astfel incat nu a putut ataca in termen legal, cu apel, acea sentinta de stabilire a paternitatii.
     Gresit instantele de fond si apel au constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 58 codul  familiei deoarece fiind vorba de un copil din afara casatoriei termenul de contestare a paternitatii acestuia este imprescriptibil.
     Recursul este nefondat.
     Din analiza  dosarului de stabilire a paternitatii (atasat la dosarul cauzei de fata)in care s-a pronuntat la 16 aprilie 1987 sentinta civila nr. 2142 rezulta ca stabilirea paternitatii copilului C. S. s-a realizat pe cale judecatoreasca, recurentul fiind obligat prin aceeasi sentinta si la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului pentru care s-a incuviintat si purtarea numelui de D.
     Este de principiu ca, datele de stare civila ale unei persoane trebuie sa corespunda adevarului, chestiunile referitoare la statutul unei persoane prezentand interes atat pentru persoana respectiva, dar si pentru colectivitate, in sensul larg , tocmai pentru mentinerea certitudinii si sigurantei raporturilor civile   patrimoniale si nepatrimoniale  si nu numai, in care o persoana se poate angaja de-a lungul vietii sale.
     In virtutea acestui deziderat, dispozitiile legale consacra in mod expres posibilitatea si dreptul oricarei persoanei interesate de a contesta aceste date - deci si stabilirea paternitatii.
      In acelasi timp, insa, paternitatea stabilita pe cale judecatoreasca nu poate fi contestata conform art. 58 alin.(1) codul familiei intrucat hotararea judecatoreasca se bucura de autoritate de lucru judecat. Aceasta inseamna ca prezumtia de adevar a hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit  paternitatea nu poate fi inlaturata decat prin exercitarea cailor de atac.
     Din acest motiv, atat sentinta cat si decizia civila recurata sunt corecte, intrucat cadrul procesual fixat astfel, nu permite reclamantului reconventional efectuarea de probe pentru stabilirea paternitatii reclamantului, intrucat cu privire la acest aspect s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca.
     Referitor la argumentele aduse de recurent cu privire la indreptatirea sa de a contesta paternitatea reclamantului, Curtea constata ca, din dosarul nr. Judecatoriei Tg. Jiu, lipsesc intr-adevar dovezile de comunicare a sentintei nr. 2142 /16 aprilie 1987 ceea ce determina posibilitatea recurentului de a formula, inca apel impotriva acestei sentinte - dat fiind faptul ca potrivit art. 282(1) cod procedura civila  hotararile date in prima instanta de judecatorie  sunt supuse apelului la tribunal, iar potrivit art. 284 (1) cod procedura civila  termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii.
     Dovada comunicarii hotararii trebuie sa rezulte din actul intocmit de agentul procedural, fara a exista posibilitatea completarii cu acte extrinseci  deoarece in sistemul nostru, actele de procedura se comunica din oficiu de catre instanta de judecata.
     Intrucat, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere, infiintarea popririi se dispune de instanta de fond din oficiu, de indata ce hotararea este executorie (art. 453 al. 2 cod procedura civila) iar poprirea se infiinteaza fara somatie, prin adresa insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu ce se comunica la locul de munca al debitorului (art. 454 cod procedura civila) deci nu si debitorului, principiul echipolentei  - adica al existentei unui alt act de procedura care sa inlocuiasca  comunicarea hotararii - in aceasta materie nu este aplicabil.
           Concluzionand - hotararile instantelor de apel, de fond, sunt legale, recurentul nu are deschisa calea contestarii paternitatii (conform art. 58 cod fam.) ea fiind stabilita pe cale judecatoreasca, prin sentinta nr. 2142/16 aprilie 1987 - care, insa, nefiindu-i comunicata recurentului, este inca susceptibila de a fi atacata cu apel de catre recurent, etapa procesuala in care acesta poate invoca imprejurarile mentionate in motivarea recursului de fata.