Conditia anterioritatii creantei

     Baza juridica a actiunii revocatorii se afla in dreptul de gaj general pe care creditorii il au asupra patrimoniului debitorului dar si in faptul  ca prin actele sale frauduloase debitorul comite un delict civil in contra creditorului, pe care este obligat a-l repara si care creeaza in beneficiul creditorului o creanta de indemnizare, in virtutea art. 998 c.civ.
     Conditia anterioritatii creante, are in vedere momentul nasterii acesteia si nu pe cel al constatarii existentei ei prin hotarare definitiva.
     
     Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tg. Carbunesti la 15.04.2004 reclamanta P.E.a chemat in judecata pe paratii M.I. si M.L. pentru a se anula contractul de intretinere autentificat sub nr. 564/30.01.2003.
In motivarea cererii a aratat ca prin sentinta penala nr. 842/2002 a Judecatoriei Tg. Carbunesti, definitiva prin decizia penala nr. 988/2002 a Tribunalului Gorj paratul M.I. a fost obligat la despagubiri in suma de 117.363.118 lei si 9 milioane lei cheltuieli de judecata si ca a instrainat cu rea credinta averea mobila si imobila cu scopul de a deveni insolvabili.
Au fost citati in cauza ca parati si cumparatorii L.E. si G.C.D., parti in contractul a carui revocare s-a solicitat.
Judecatoria Tg. Carbunesti prin sentinta civila nr. 2080/14.09.2004 a admis in parte actiunea si a dispus revocarea contractului de intretinere autentificat sub nr. 564/30.01.2003 avand ca obiect imobilele enumerate in dispozitivul hotararii, respectiv terenuri si constructii. A fost obligat paratul M.I. la 106.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta sentinta instanta a retinut din probele administrate in cauza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 975 cod civil, ca s-a facut dovada ca vanzatorii au actionat cu intentia de a crea o stare de insolvabilitate.
Impotriva sentintei au declarat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca hotararea nu cuprinde elemente ce au stat la baza admiterii actiunii, in conditiile in care s-a facut dovada ca actul de intretinere a fost incheiat cu scopul intretinerii celor doi vanzatori, persoane in varsta, care nu-si pot asigura traiul de zi cu zi, ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene.
Tribunalul Gorj prin decizia civila 1390/14 decembrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de parati, iar prin decizia civila 1867/22.05.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul paratilor, s-a casat decizia Tribunalului Gorj  si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
A retinut instanta de recurs ca motivele invocate de instanta de apel in motivarea hotararii sunt straine de natura pricinii, respectiv ca solutia s-a bazat pe rezolutiunea contractului de intretinere in baza art. 1020 si 1021 cod civil, si nu pe revocarea contractului de intretinere, potrivit art. 975 cod civil, astfel ca nu s-a cercetat fondul cauzei.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 645/A/23.10.2006 a respins ca nefondat apelul declarat de paratii  M.I., M.I., G.C.D. si L.E. impotriva sentintei civile nr. 2080/14.09.2004 pronuntata de Judecatoria Tg. Carbunesti in dosarul nr. 2174/2004.
     Au fost obligati apelantii la 300 lei RON cheltuieli de judecata in apel.
     S-a retinut ca prin contractul a carui revocare s-a solicitat, paratii M.I. si M.L. au instrainat paratilor G.C.D. si L.E. imobilul compus  casa si constructii anexa, situat in comuna Aninoasa sat Groserea jud.Gorj  si terenurile arabile pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr.18/1991, cu obligatia dobanditorilor bunurilor de a asigura instrainatorilor intretinerea pe tot timpul vietii acestora si de a suporta cheltuielile de inmormantare.
     Paratul M.I. a fost condamnat, prin sentinta penala nr.842/9.04.2002 a Judecatoriei Tg.Carbunesti si decizia penala nr.998/A/16.10.2002 a Tribunalului Gorj, la 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru infractiunea prev. de art.219 alin.1 Cod penal si obligat sa-i plateasca reclamantei din prezenta cauza, in calitate de parte vatamata, despagubiri de 117.363.118 lei, plus cheltuieli judiciare.
     S-a apreciat ca incheierea contractului de intretinere s-a facut in prejudiciul intereselor creditorului, debitorul obligatiei urmarind prin acest act juridic sa devina insolvabil, in acest mod realizarea creantei fiind imposibila.
     Fata de apararea paratilor, privind anterioritatea contractului fata de data pronuntarii hotararii definitive, in procesul penal - respectiv decizia penala nr.900/24.06.2003 a Curtii de Apel Craiova, s-a constatat ca actiunea revocatorie nu este conditionata de existenta unui titlu executoriu, in speta de o hotarare definitiva anterioara instrainarii bunului, fiind suficienta dovada faptului ca impotriva instrainatorului se prefigura o creanta.
     In baza art.299 Cod pr.civila impotriva deciziei paratii M.I., M.L. si respectiv G.C.D. si L.E. au declarat recursuri, sustinand in esenta, ca instanta de apel nu a motivat in fapt si in drept solutia pronuntata, a retinut eronat aplicabilitatea dispozitiilor art.975 Cod civil, desi s-a facut dovada ca primii apelanti au incheiat actul tocmai datorita nevoii reale de a li se asigura intretinerea.
     S-a mai aratat ca probele administrate au fost gresit interpretate si nu s-a tinut seama de faptul ca debitorul a incercat sa achite prejudiciul,dar reclamanta a refuzat primirea sumelor de bani datorate.
     Recursurile nu sunt fondate.
     Se constata ca instanta de apel, conform obligatiei rezultata din dispozitiile art.261 pct.5 Cod pr.civila, a motivat in fapt si in drept hotararea pronuntata, prezentand in considerentele deciziei atat circumstantele de fapt ale spetei, cat si argumentele si rationamentul juridic pe care se intemeiaza solutia, cu precizarea institutiei de drept aplicabila, respectiv a temeiului de drept.
     Judecarea litigiului s-a facut conform obiectului actiunii, precizat prin cererea de chemare in judecata si respectandu-se indrumarile din decizia de casare a Curtii de Apel Craiova, astfel ca incidenta prevederilor art.975 Cod civil s-a retinut constatandu-se indeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene, in raport de situatia de fapt rezultata din probele administrate.
     Baza juridica a actiunii revocatorii se afla in dreptul de gaj general pe care creditorii il au asupra patrimoniului debitorului, dar si in faptul ca prin actele sale frauduloase debitorul comite un delict civil in contra creditorilor, pe care este obligat a-l repara si care creeaza in beneficiul  creditorilor o creanta de indemnizare, in virtutea art.998 Cod civil.
     Pentru promovarea actiunii pauliene sunt necesare urmatoarele conditii:  existenta unei fraude din partea debitorului; cauzarea unei prejudicieri a drepturilor creditorului, care sa constea in micsorarea gajului general, de natura sa determine insolvabilitatea totala sau partiala a debitorului; actul atacat sa nu constituie exercitiul unui drept strict personal al debitorului; creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, sa fie certa, lichida si exigibila.
     In cauza, toate aceste conditii sunt indeplinite, justificand concluzia ca incheierea contractului de intretinere s-a facut in frauda intereselor creditoarei, avand drept consecinta imposibilitatea reclamantei de a executa creanta impotriva debitorului obligatiei.
     Prin actul juridic contestat, paratul M.I., in calitate de debitor al reclamantei, a instrainat toate bunurile imobile detinute in proprietate impreuna cu sotia sa, insolvabilitatea pe care si-a provocat-o astfel fiind manifesta si vadita, rezultata din lipsa notorie de bunuri aparente, imprejurare de altfel necontestata de parati.
     Apararea constanta a paratilor a fost aceea privitoare la neindeplinirea conditiei anterioritatii  creantei fata de actul de instrainare, motivat de faptul ca procesul penal s-a finalizat prin decizia penala nr.900/2003 a Curtii de Apel Craiova, pronuntata ulterior incheierii contractului de intretinere.
     Regula anterioritatii  creantei este logica, intrucat fata de creditorii posteriori, un act al debitorului nu poate fi, in general, nici prejudiciabil, nici fraudulos.
     Nu poate fi prejudiciabil fiindca in momentul cand se naste creanta actul este deja indeplinit si bunul instrainat prin act a iesit din patrimoniul debitorului asa incat creditorii posteriori nu mai pot conta pe acest bun ca facand parte din gajul lor general si nu pot avea in vedere drept garantie a creantei lor, decat patrimoniul debitorului asa cum se afla la data nasterii creantei, adica micsorat cu bunul instrainat.
     Nu poate exista nici frauda in contra creditorilor posteriori, deoarece aceasta se poate manifesta numai impotriva unor creditori actuali si existenti, nu impotriva unor viitori creditori.
     Dar conditia anterioritatii creantei, are in vedere momentul nasterii acesteia si nu pe cel al constatarii existentei ei prin hotarare definitiva, cum sustin paratii.
     Chiar daca procesul penal in care paratul M.I a fost condamnat si obligat la despagubiri fata de reclamanta, s-a finalizat la data de 24.06.2003, deci ulterior incheierii contractului de intretinere, creanta s-a nascut in momentul comiterii faptei creatoare de prejudiciu - 5.06.2001, hotararile penale pronuntate nefacand decat sa confirme existenta si certitudinea creantei.
     Prin urmare, instantele au facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor nr.975 Cod civil, avand in vedere intentia neindoielnica a debitorului, de a frauda interesele creditoarei prin actul intervenit dupa pronuntarea hotararii in apel, in procesul penal ( decizia civila nr.988/R/16 oct.2002 a Tribunalului Gorj).
     Paratii nu au prezentat dovezi certe din care sa rezulte in mod neechivoc diligentele pretinse, pentru efectuarea platii, astfel incat acest motiv de recurs nu este intemeiat.
     Critica privind modul de interpretare a probelor se refera la netemeinicia hotararii, motiv ce nu poate fi invocat in recurs, fata de dispozitiile art.304 pct.1-9 Cod pr.civila, in conformitate cu care recursul este admisibil numai pentru motive de nelegalitate.
     In consecinta, recursurile paratilor sunt nefondate si urmeaza sa fie respinse, conform art.312 alin.1 Cod pr.civila.
     In baza art.274 Cod pr.civila, recurentii vor fi obligati la 300 lei cheltuieli de judecata, catre intimata.