Renuntare la apel.

      Partea care a renuntat  expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel. Apelul declarat de aparatorul de la fond dar neinsusit  de partea pentru care a fost declarat, care, dimpotriva, renunta la dreptul de a declara aceasta cale de atac, nu este in masura sa investeasca instanta.
      
      Reclamantul N.M.M.. a chemat in judecata pe paratii I.G., I.A., A.S., R.L. L., R.D.V., P.G., M.A.M., M.I., M.C., Societatea Comerciala _ SA, si  a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a certificatelor de mostenitor nr. 39/2000 eliberat de BNP M.D., nr. 182/2002 eliberat de BNP E.D. si nr. 48/2003  eliberat de BNP S.F.; sa se constate calitatea sa de mostenitor dupa bunicii sai, autorii N.C. si N.J..
      In motivarea cererii a aratat ca in urma relatiilor nelegitime ale  lui N.M.. cu S.M. a rezultat un fiu, N.M.M., respectiv reclamantul. N.M., tatal sau, este fiul autorilor N.C. si N.J..
      A mai aratat ca la data emiterii certificatului de mostenitor nr. 48/2003 reclamantul nu a fost inclus cu cota legala de 1/3 ce-i revenea in calitate de mostenitor prin devolutiunea legala, ruda de gradul I dupa tatal sau N.M..
      La data de 6 iunie 2006 paratele A.S. si I.A. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, exceptia prescriptiei dreptului de acceptare a succesiunii, exceptia lipsei de interes in promovarea actiunii.
      Reclamantul, la 19 octombrie 2005, a depus la dosar o precizare, prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 48/2003 - BNP S.F., prin care a fost dezbatuta succesiunea bunicului sau patern N.C., sa se constate calitatea de mostenitor prin devolutiune legala a bunicilor, autorii N.C. si N.J., totodata, solicitand constatarea nulitatii absolute a actelor subsecvente, respectiv contractele de vanzare-cumparare nr. 1153/19.02.2002, nr. 1177 din 19.02.2004, nr. 1303/22.08.2005, nr. 3417/29.09.2004, nr. 7553/29.09.2004, precum si a celorlalte acte subsecvente incheiate ulterior emiterii certificatelor de mostenitor nr. 130/1961 si 48/2003, solicitand si introducerea in cauza in calitate de parati a lui P.G., M.A., M.I., SC _ SRL si SC _  CRAIOVA SA.
      Parata SC _ CRAIOVA SA, la data de 13.12.2005 a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand exceptia prescriptiei dreptului de acceptare a succesiunii, aratand ca neacceptarea in termenul legal de sase luni a mostenirii duce la pierderea calitatii de mostenitor.
      Judecatoria Craiova, prin sentinta civila nr.1872 din 10 martie 2006, stata in dosarul nr. 8191/2005 a respins actiunea.
      In considerentele sentintei s-a retinut  lipsa calitatii procesuale active a reclamantului, in raport de toate capetele de cerere formulate. S-a aratat ca reclamantul in urma adoptiei cu efecte depline a ascendentului sau, N.  Marin, nu prezinta o legatura de filiatie fata de autorii N.C. si N.J., astfel incat ii lipseste vocatia succesorala; in  lipsa vocatiei succesorale, reclamantul nu justifica interesul necesar actiunii in constatarea nulitatii certificatelor de mostenitor, cererii in constatarea calitatii de mostenitor al defunctilor N.C. si N. J., precum si cererii in declararea nulitatii actelor subsecvente certificatelor de mostenitor.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel la data de 22.03.2006 reclamantul N. M..
      Prin cererea inregistrata la data de 26.04.2006 apelantul reclamant a declarat ca renunta la aceasta cale de atac, anexand si declaratia, autentificata sub nr. 3183/26.04.2006 de catre  BNP Marinela  Daniela, data in acelasi sens.
      Impotriva aceleiasi hotarari judecatoresti la 4.05.2006 au declarat apel numitii P.D., V.O. si reclamantul N.M.M..
      In motivarea apelului au invocat retinerea gresita a efectelor depline ale adoptiei ascendentului N.M., cu implicatii asupra retinerii lipsei vocatiei succesorale a reclamantului fata de autorii N.C. si N.J.. Au mai aratat ca autoarea N.J. a  mentinut legatura de filiatie fata de N.M.,  prin actul de donatie nr. 1105/1938, iar autorul i-a testat acestuia 35 ha teren prin testamentul autentificat  sub  nr. 250/1941.
      In urma interogatoriului administrat apelantul reclamant N.M.M. a aratat ca revine asupra cererii de renuntare si a indicat motivele apelului ca fiind cele de la filele 29 - 30 din dosar.
      Referitor la renuntarea la calea de atac, instanta a constatat ca declaratia de renuntare nu prezinta un caracter irevocabil in conditiile in care apelantul reclamant, nefiindu-i comunicata hotararea primei instante, se afla inauntrul termenului de apel la data retractarii renuntarii.
      Tribunalul Dolj, prin decizia civila nr.1069 din 29 iunie 2006, stata in dosarul nr. 2322/civ/2006 a admis apelul declarat N.M.M., V.O. si P.D., impotriva sentintei civile nr. 1872 din 10 martie 2006, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 8191/2005.
      A desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.
      Cu privire la vocatia succesorala s-a retinut ca tatal reclamantului,  numitul N.M., a fost adoptat in cursul anului 1937de catre M.M.T..
      Efectele adoptiei, neinscrise in procesul verbal de adoptie, erau reglementate la nivelul anului 1937 de titlul VIII - despre adoptii, art. 309 - 320 Cod civil, abrogate ulterior prin art. 39 din Decretul 32/1954.
      Prin textele sus mentionate s-au evidentiat in mod expres efectele restranse ale adoptiei.
      In atare situatie, in anul 1937, la momentul incheierii adoptiei numitului N. M.,  fiul lui N.C. si N.J., acesta  isi pastra dreptul la mostenirea celor doi autori, avand beneficiul reprezentarii succesorale in conditiile indeplinirii cerintelor art. 764 Cod civil.
      Cu privire la capetele de cerere avand ca obiect nulitatea actelor juridice subsecvente certificatelor de mostenitor, s-a retinut ca solutionarea acestora a prezentat un caracter accesoriu, depinzand in mod direct de solutia pronuntata asupra cererii in nulitate certificat de mostenitor, precum si a cererii in constatarea calitatii de mostenitor a reclamantului.
      In termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civila au declarat recurs in cauza SC _  SRL, P.G., M.A., M.I., M.C., R.L.L. si R.D.V., solicitandu-se modificarea deciziei pronuntate in apel, in sensul respingerii apelurilor si mentinerii sentintei pronuntate de instanta de fond.
      In motivarea recursurilor recurentii au sustinut urmatoarele:
      Renuntarea la judecata apelului  are caracter definitiv si irevocabil si prin urmare nu se poate reveni asupra ei. Instanta nu poate sa ia act de renuntare  (aceasta "se constata" prin incheiere). Astfel fiind, instanta de apel nu putea sa ignore renuntarea apelantului la judecarea apelului, chiar daca  apelantul reclamant, dand dovada de rea credinta si neseriozitate, a revenit asupra renuntarii.
      Sentinta a fost comunicata intimatului reclamant, astfel incat motivarea tribunalului cum ca acesta era in termen sa revina asupra renuntarii, deoarece nu-i fusese comunicata sentinta, este gresita.
      Intimatul reclamant N.M.M. a instrainat drepturile succesorale, ce decurgeau din mostenirea de pe urma defunctului N.C., inca din 28 martie 2005, inainte de a se solutiona pricina in fond la Judecatoria Craiova. In aceste conditii intimatul reclamant N.M.M. nu isi legitimeaza calitatea procesuala activa in acest litigiu.
      Numitii P.D. si V.O. sunt terti in raport de  litigiul de fata, situatie in care instanta de apel nu a fost corect investita.
      In drept, recursurile au fost intemeiate pe prevederile  art. 304 punctele 6, 7, 8 si 9 Cod pr. civila.
      In aparare, pe calea concluziilor scrise, intimatii N.M.M., V.O. si P.D. au solicitat respingerea recursurilor. S-a sustinut ca motivele de recurs nu se incadreaza in prevederile art. 304 punctele 6, 7, 8 si 9 Cod pr. civila.
      Au precizat intimatii ca nu exista o renuntare irevocabila a intimatului reclamant, nici in ceea ce priveste promovarea caii de atac a apelului, nici privitor  la judecarea acestuia. Sentinta civila  nr. 1872/2006 a fost comunicata intimatului reclamant la 19 martie 2006. A declarat apel impotriva sentintei la 22 martie 2006 prin imputernicitii legali ale caror mandate, conventional si legal, erau valabile. In consecinta, declaratia autentificata din 26 aprilie 2006, privitoare la dreptul de apel, fiind facuta dupa declararea caii de atac, este fara obiect, caduca. Prin nici o incheiere a Tribunalului Dolj nu s-a constatat nici o renuntare la judecata apelului de catre N.M.M.. La 22 mai 2006 N.M.M. a declarat ca renunta la judecarea apelului; instanta a acordat cuvantul partilor, fara insa a pronunta o hotarare sau o incheiere prin care sa ia act de aceasta renuntare, pentru a-i da astfel efect juridic deplin. Ulterior, prin declaratia autentificata din 26 iunie 2006, intimatul reclamant  a mentionat clar ca nu renunta la judecarea apelului, ca insista in solutionarea caii de atac declarate.
      Din dosarul cauzei rezulta ca vointa intimatului reclamant a fost aceea de a finaliza litigiul de fata  si ca declaratia de renuntare la calea de atac a apelului (fara obiect, de altfel) a fost data ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa de o parte dintre parati, deci fara o vointa libera.
      Dupa achitarea corespunzatoare a taxei de timbru instanta de apel a procedat la discutarea legala a incidentelor procesuale, inclusiv renuntarea la judecata apelului.
      Declararea apelului de catre V.O. si P.D. s-a facut cu respectarea cerintelor art. 284 si 288 Cod pr. civila. Acestia, in calitate de cesionari ai drepturilor succesorale  ale intimatului reclamant dupa autorul N.C., au justificat un interes sa declare la randul lor apel pentru protejarea intereselor legitime.
      Intimatul reclamant N.M.M. are calitate procesuala activa. Actiunea privind nulitatea certificatelor de mostenitor si in constatarea calitatii sale  succesorale este una personala si, deci, acesta isi mentine calitatea procesuala. In speta insa, conditia unica de exercitare a actiunii in litigiul de fata este aceea  a interesului legitim si actual al titularilor actiunii. In cauza acest interes  se regaseste si in privinta reclamantului N.M.M.. De altfel, toate aspectele referitoare la calitatea partilor, acceptarea succesiunii, si altele, urmeaza sa fie dezbatute cu ocazia rejudecarii pricinii la fond, intrucat instanta de apel a desfiintat sentinta si a trimis spre rejudecare.
      Analizand recursurile se retin urmatoarele:
      Referitor la recursul declarat de paratii M.C., R.L.L. si R.D.V. Curtea constata incidenta prevederilor art. 133 Cod pr. civila. Recurentii mentionati nu au semnat recursul, desi au fost citati cu mentiunea expresa de a se prezenta in instanta pentru semnarea recursului. Astfel fiind, se va declara nul recursul formulat de acesti parati.
      Recursurile declarate de SC _ SRL, P.G., M.A. si M.I. sunt fondate si urmeaza a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse, in temeiul art. 304 punctul 9 Cod pr. civila.
      Potrivit art. 283 Cod pr. civila partea care a renuntat  expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel. Apelul declarat de aparatorul de la fond dar neinsusit  de partea pentru care a fost declarat, care, dimpotriva, renunta la dreptul de a declara aceasta cale de atac, nu este in masura sa investeasca instanta.
      In speta, la data de 10 martie 2006 Judecatoria Craiova  a solutionat actiunea cu care a fost investita de catre reclamantul N.M.M., fiind respinsa.
      La  26 aprilie 2006  a fost depusa cererea de renuntare la calea de atac a apelului,  la instanta de fond, de catre reclamantul N.M.M. ( insotita de declaratia autentificata sub nr. 3183/26 aprilie 2006 data in acelasi sens ).
      Renuntarea la apel, potrivit art. 283 Cod pr. civila este irevocabila. Reclamantul nu putea reveni ulterior la declaratia de renuntare.
      Particularitatea in cauza este data de faptul ca anterior renuntarii de catre reclamant la calea de atac a apelului, a fost declarat apel pentru acesta de catre aparatorul de la fond, in temeiul art. 69 alin. 2 Cod pr. civila. Se pune problema daca acest apel este sau nu in masura sa investeasca instanta.
      Apreciem ca apelul declarat de avocat in conditiile art. 69 alin. 2 Cod pr. civila, pentru partea pe care a asistat-o la fond, este in masura sa investeasca in mod legal instanta numai daca  este insusit de partea pentru care a fost declarat. Neinsusirea apelului de catre parte face ca acesta sa fie lipsit de orice efect juridic.
      Intimatul reclamant N.M.M. nu si-a insusit apelul care a fost declarat in numele sau de catre aparatorul de la fond, la 22.03.2006. Dimpotriva, in termenul de declarare a apelului, a declarat expres, la 26 aprilie 2006 ca renunta la calea de atac impotriva sentintei. Intre declaratia de apel facuta de aparatorul de la fond in virtutea unei obligatii stabilita in sarcina sa prin lege ( si care, astfel  cum s-a dovedit ulterior, nu reflecta vointa partii reprezentate ) si declaratia de renuntare  la calea de atac data personal de reclamant instanta de apel avea obligatia de a da eficienta declaratiei de renuntare intrucat numai aceasta  este rezultatul vointei reclamantului, singurul care putea  investi sau nu instanta cu solutionarea  unei cai de atac. Astfel cum am aratat deja, declaratia de apel facuta de aparatorul de la fond dar  neconfirmata de partea pentru care a fost facuta, nu poate produce nici un fel de efect juridic.
      Prin prisma pozitiei procesuale a intimatului reclamant N.M.M. tribunalul avea o singura posibilitate, respectiv aceea de a constata ca reclamantul a renuntat la calea de atac a apelului.
       Declaratia de renuntare nu poate fi retractata decat daca se invoca si dovedeste faptul ca a fost viciat consimtamantul la data renuntarii. Reclamantul N.M.M. nu a invocat aspecte de acest gen.
      O alta problema care se impune a fi abordata in cauza este aceea a posibilitatii continuarii judecatii de catre numitii V.O. si  P.D., respectiv daca a operat in cauza o transmitere conventionala a calitatii procesuale active a reclamantului.
      Apreciem ca in litigiul de fata nu ne aflam intr-o asemenea situatie, dat fiind obiectul acestuia, respectiv capatul de cerere principal. Astfel, reclamantul N.M.M. a investit instanta de fond cu o cerere de anulare a certificatului de mostenitor nr. 48/26 februarie 2003, eliberat dupa autorul N.C. si de constatare a calitatii  sale de mostenitor  al acestuia, in calitate de nepot de fiu venit la succesiune prin reprezentarea tatalui sau.
      Actiunea ce are ca obiect cererile mentionate este o actiune personala. Ea poate fi promovata, deci, numai de cel care se pretinde titularul dreptului. Cesiunea drepturilor succesorale, facuta de catre reclamant in favoarea numitilor  V.O. si P.D., nu da dreptul acestora sa stea in proces in litigiul de fata, in locul reclamantului N.M.M., intrucat prin actul de cesiune nu a fost cedata si eventuala calitate de mostenitor, aceasta, de altfel, neputand face obiectul contractului de cesiune. Fiind strans legata de persoana succesibilului calitatea de mostenitor nu poate fi transmisa.
      Intimatii V.O. si P.D. nici nu au invocat in mod direct  acest fapt, dimpotriva au sustinut ca actiunea este una personala. Astfel, desi au cumparat eventualele drepturi succesorale ale intimatului reclamant N.M.M. la 29 martie 2005, actiunea  la fond a fost promovata - in aceeasi zi - de titularul ei, N.M.M., nu de catre cesionari.
      Afirmatia intimatilor din concluziile scrise cum ca in speta "conditia unica de exercitare a actiunii in litigiul de fata este aceea a interesului legitim si actual" ( conditie care ar permite cesionarilor sa continue procesul fara a li se putea opune renuntarea facuta de catre reclamant la dreptul de apel ) nu poate fi primita in speta. O asemenea conditie ar fi fost suficienta numai in situatia in care V.O. si P.D. ar fi avut calitatea de creditori ai reclamantului N.M.M., iar ulterior dobandirii acestei calitati intimatul reclamant ar fi facut un act juridic prin care ar fi urmarit micsorarea patrimoniului sau, ori,  dimpotriva, ar fi omis efectuarea unui act care ar fi putut duce la majorarea patrimoniului sau (caz in care creditorii puteau  interveni pe calea actiunii oblice sau pe calea actiunii revocatorii, in functie de situatie, promovand direct actiunea ).
      Nu ne aflam insa in situatia mentionata. Numitii V.O. si P.D. au incheiat un contract de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, in 2005, dupa autorul N.C., cunoscand faptul ca reclamantul nu are lamurita situatia sa de mostenitor, cata vreme acesta nu a putut prezenta un certificat de mostenitor in acest sens .
      In solutionarea litigiului nu prezinta relevanta faptul ca la 22 mai 2006 intimatul reclamant a invederat instantei  ca renunta la judecata apelului ( si nu la calea de atac ). Aceasta cerere nu  echivaleaza cu o retractare a renuntarii facuta in baza art. 283 Cod pr. civila ( care, de altfel, nu putea fi retractata ), ci a exprimat pozitia sa in raport cu cererea de apel facuta in numele sau de aparatorul de la fond.
      Instanta de apel a aplicat, de altfel, gresit si prevederile art. 246 Cod pr. civila. Asupra renuntarii la judecata apelului partea poate reveni numai in termenul de exercitare a dreptului de apel, revenirea asupra renuntarii echivaland cu o noua declaratie de apel. Peste acest termen, dar inainte de solutionarea cauzei in apel, se poate reveni asupra renuntarii, numai daca se invoca si se dovedeste vicierea consimtamantului la data renuntarii.
      Sentinta apelata a fost comunicata reclamantului la 17 aprilie 2006. Termenul pentru declararea apelului a expirat la data de 4 mai 2006. Revenirea asupra renuntarii la judecata apelului s-a facut abia la 26 iunie 2006. Motivarea intimatului reclamant ca ar fi fost obligat sa renunte la calea de atac de catre parati, care i-au spus ca "ne vom descurca pe parcurs" nu poate fi considerata ca reprezentand o viciere a consimtamantului.
      Prevederile art. 288 Cod pr. civila nu au fost incalcate. Apelul declarat la 4 mai 2006 de V.O. si P.D. a fost depus la Judecatoria Craiova, care l-a inaintat tribunalului spre competenta solutionare.
In temeiul art. 312 Cod pr. civila raportat la art. 304 punctul 9 Cod pr. civila va fi admis recursul declarat de SC _  Fotbalului Craiovean SRL, M.A., M. I. si P.G..