Stabilirea domiciliului minorului la unul dintre parinti. Criterii apreciere. Interesul superior al copilului.

     Potrivit dispozitiilor art. 100 codul familiei, copilul minor locuieste la parintii sai.
     Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
     In speta, parintii nu au fost in masura sa decida asupra acestei chestiuni, astfel ca in cazul acestei neintelegeri, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, trebuie sa  decida, tinand seama de interesele copilului.
     In acelasi  sens sunt si dispozitiile legale prevazute de art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004,  privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, precum si in cauzele solutionate de instantele judectoresti.
     Asadar, si in procedura judiciara a stabilirii domiciliului copilului la unul dintre parinti, cand acestia nu mai locuiesc impreuna si nu se inteleg, instanta de judecata va hotari   la care dintre acestia  este in interesul minorului  sa aiba domiciliul.
  

     La data de 11 mai 2005 reclamanta T.M. a chemat in judecata pe paratul G.D.C. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca domiciliul minorului  GEA, in varsta de 2 ani,  la reclamanta, obligarea paratului la pensie de intretinere  in favoarea minorului in functie de venitul minim pe economia nationala.
Un motiv care a stat la baza promovarii actiunii a fost acela ca paratul a avut un comportament necorespunzator fata de copil si fata de reclamanta, iar in perioada despartirii in fapt paratul a intretinut relatii extraconjugale cu o alta femeie, interzicandu-i reclamantei sa aiba legatura cu minorul.
Paratul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii principale si admiterea cererii reconventionale in sensul stabilirii domiciliului minorului GEA la parat, motivand ca reclamanta a parasit domiciliul conjugal plecand la parintii sai in alta localitate. A mai aratat ca detine si el conditii bune pentru cresterea si ingrijirea copilului.
Prin sentinta civila nr. 62/18 ianuarie 2006 Judecatoria Craiova a admis actiunea formulata de reclamanta, a respins cererea reconventionala formulata de parat, stabilind domiciliul minorului GEA la mama reclamanta.
A fost obligat reclamantul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 770.000 lei ROL lunar incepand cu 11 mai 2005 pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei de intretinere.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, criticand-o  ca fiind nelegala si netemeinica, aratand in motivele de apel ca instanta a apreciat gresit probele administrate , din aceste probe rezultand ca el are conditii mai bune pentru cresterea si ingrijirea copilului. O alta critica s-a referit la data obligarii la plata pensiei de intretinere stabilita,   iar obligarea la plata pensiei de intretinere trebuia facuta de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. la 11 mai 2005 apelantul sustinand ca minorul a locuit permanent la domiciliul sau
Tribunalul Dolj prin decizia civila nr. 1098/5 iulie 2006 a respins apelul , motivand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare temeinica si legala  in sensul stabilirii domiciliului minorului la mama, avand in vedere ca acesta are o varsta frageda si este in interesul minorului sa fie crescut si ingrijit de catre mama sa.
A mai aratat ca ambele parti au conditii materiale locuind fiecare cu parintii sai, iar masura privind stabilirea datei de la care paratul urmeaza a fi obligat la pensia de intretinere este data introducerii actiunii - 11 mai 2005.
     Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs  apelantul parat.Criticile sunt in esenta urmatoarele: hotararea instantei de apel este afectata de nelegalitate, intrucat la solutionarea cauzei  nu s-a tinut seama de interesul superior al minorului, potrivit legii. Arata ca in mod gresit, in luarea deciziei de catre instanta s-a folosit numai criteriul varstei fragede a copilului,  nefiind avute in vedere si alte criterii, cum ar fi acela al mediului in care acesta a crescut; a doua critica, se refera la modul gresit de solutionare a cererii  avand ca obiect pensia de intretinere, respectiv a datei de la care s-a stabilit  obligarea la plata.In orice caz, arata ca aceasta critica este subsidiara.
     Solicita in principal,  admiterea recursului, modificarea hotararii si pe fond,  respingerea actiunii, admiterea cererii reconventionale si stabilirea domiciliului minorului  la tata.
     Curtea a dispus  ascultarea Autoritatilor Tutelare  prin  actualizarea anchetelor sociale.
     Recursul de fata este fondat si se va admite ca atare pentru considerentele ce se vor  arata in continuare:
     Potrivit dispozitiilor art. 100 codul familiei, copilul minor locuieste la parintii sai.
     Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
     In speta, parintii nu au fost in masura sa decida asupra acestei chestiuni, astfel ca in cazul acestei neintelegeri, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, trebuie sa  decida, tinand seama de interesele copilului.
     In acelasi  sens sunt si dispozitiile legale prevazute de art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004,  privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, precum si in cauzele solutionate de instantele judectoresti.
     Asadar, si in procedura judiciara a stabilirii domiciliului copilului la unul dintre parinti, cand acestia nu mai locuiesc impreuna si nu se inteleg, instanta de judecata va hotari  la care dintre acestia  este in interesul minorului  sa aiba domiciliul.
      Stabilirea acestui interes se face in urma examinarii tuturor criteriilor de apreciere, indeobste cunoscute, printre care: varsta copilului, conditiile materiale si morale pe care  fiecare parinte le poate asigura pentru o  buna dezvoltare  intelectuala si fizica, atasamentul fata de copil si al copilului fata de parinte, interesul si grija manifestata de parinti  in timpul convietuirii si dupa separarea  in fapt si alte asemenea imprejurari legate de interesul copilului, fara ca vreun criteriu de apreciere sa fie  absolutizat, sau altul sa nu fie luat in seama.
     Desi stabilirea domiciliului minorului la unul din parinti, in conditiile art. 100 codul familiei se face dupa aceleasi criterii ca si in cazul incredintarii minorului, in primul caz nu are loc o scindare a ocrotirii parintesti in sensul disp. art. 43 alin. 1 si 3 codul familiei.
     Chiar instanta era in masura, in virtutea rolului activ, sa se preocupe in a stii daca parintii cunosc diferenta intre cele doua institutii,  avand in vedere  cel putin urmatoarele argumente: in prima ancheta sociala  intocmita de Autoritatea Tutelara a comunei, se exprima opinia cu privire la incredintarea minorului, iar in cuvantul pe fond in fata primei instante aparatorul paratului solicita, de asemenea incredintarea minorului la tata. De altfel, insasi instanta, in adresele tipizate inaintate autoritatilor tutelare, solicita avizarea in legatura cu aceiasi masura.
       Aceasta imprejurare de drept  trebuie cunoscuta de ambii parinti in deciziile pe care le vor lua  si conduita ce o vor adopta pana la  solutionarea cererii de incredintare spre crestere si educare a minorului,  cata vreme principiul interesului superior  al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile parintesti, potrivit art.  97 alin. 2 codul familiei si art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004.
     In speta, intr-adevar prin decizia  pronuntata in apel, care mentine  hotararea judecatoreasca  a primei instante,  se examineaza din aceiasi perspectiva interesul minorului, folosindu-se prin absolutizare criteriul varstei,  in situatia in care se retine ca din punct de vedere al conditiilor materiale, acestea sunt oferite in general asemanator, de fiecare dintre parinti. Celelalte criterii nu sunt examinate explicit, ceea ce ar putea permite concluzia  ca, raportat la celelalte criterii  nu exista diferente semnificative intre cei doi parinti.
     Or, asa cum s-a aratat in cele ce preced, un astfel de procedeu este gresit.
     Pe de-o parte, varsta de 4 ani a minorului nu este un impediment pentru stabilirea domiciliului la tata.  Pe de alta parte,  se constata ca  nu a fost luat in seama un alt criteriu legat de interesul minorului, avand in vedere ca prin stabilirea domiciliului se asigura acestuia o locuinta  principala si statornica, respectiv unde a locuit de regula copilul pana in prezent si mediul familial in care a crescut pana la aceasta varsta.
     Astfel, din inscrisurile administrate ca proba in recurs, coroborate si cu celelalte probe ale dosarului, Curtea poate constata in aceasta privinta,  faptul ca minorul a locuit ca regula in comuna  X  la bunicii paterni, in aceiasi gospodarie in care au locuit si parintii sai, iar in prezent locuieste si tatal,  locuinta unde a fost adus imediat dupa nastere, fiind inscris la medicul de familie, iar in prezent frecventeaza si cursurile prescolare la gradinita din aceiasi localitate.
     Avand in vedere si aceste imprejurari, precum si faptul ca pe rolul instantei se afla si o cauza avand ca obiect incredintarea spre crestere si educare a copilului, al carui deznodamant nu poate fi cunoscut, dar cu siguranta  in solutia ce se va da,  va prevala interesul minorului,  fara ca prin  prezenta hotarare sa se  creeze vreun ascendent pentru unul sau altul dintre parinti, Curtea constata ca   parintele cel mai indicat in acest moment pentru stabilirea domiciliului minorului, este tatal. Se are in vedere asigurarea unei continuitati si a unui mediu familial stabil.
     In nici un caz nu este in interesul minorului ca intr-un interval de timp destul de scurt,  copilul - a carui fragilitate psihologica  nu mai trebuie demonstrata -, sa fie supus mai multor schimbari de mediu, posibile in functie de solutia adoptata in cazul de fata de instantele de fond, precum si de solutia ce  urmeaza a se imbratisa  in cauza privind incredintarea, in urma careia, odata cu  solutia ce se va da , este evident ca domiciliul copilului va fi la parintele caruia i se va incredinta  spre crestere si educare.
     Fata de solutia care s-a impus raportat la prima critica, Curtea nu va mai analiza cea de-a doua critica referitoare la pensia de intretinere, aceasta fiind fara obiect.
     Asadar,  subzistand motivul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod procedura civila,  in baza art. 312  alin. 1 teza i, alin. 2 teza I cod procedura civila si 296 cod procedura civila, art. 100 alin. 3 codul familiei, se va admite recursul de fata ca fondat, se va modifica in tot decizia,  se va  admite apelul, se va schimba in tot sentinta, in sensul ca se va respinge actiunea ca neintemeiata, se va admite  cererea  reconventionala si se va stabili domiciliul minorului la tata.
     In baza art. 86, 94 codul familiei, va fi obligata reclamanta  la pensie de intretinere in favoarea copilului, in suma de  60 lei lunar,  avand ca baza de calcul veniturile ce rezulta din  adeverintele depuse la dosar, incepand cu data  de 1 iulie 2005, data formularii cererii reconventionale,  pana la intervenirea  unor cauze legale de  modificare sau stingere a  obligatiei  de intretinere.