Insolventa. Conditii pentru antrenarea raspunderii administratorului social al debitorului

          Simpla reproducere a textelor de lege si trimiterea la acestea nu poate conduce la antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului debitorului fara a se dovedi savarsirea unei fapte din  cele cuprinse de textul de lege. Antrenarea raspunderii nu se poate face numai pe  afirmatii pe care partea care le face nu le-a dovedit intrucat,  potrivit  art. 1169 C. civil, cel ce face o afirmatie trebuie sa o dovedeasca - actor incumbit probatio
     Curtea de Apel Craiova. Sectia Comerciala.
      DGFP OLT - Agentia Nationala de Administrare Fiscala a solicitat antrenarea raspunderii materiale a administratorului debitoarei SC  A. 97 P. COM SRL Draganesti Olt  -  T.M, in temeiul dispozitiilor art. 137 alin. 1 lit. c si f din Legea  64/1995.
     In motivare, a aratat ca anterior deschiderii procedurii paratul a folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri, in scopul intarzierii  incetarii de plati si a dispus in interes personal continuarea unei activitatii care ducea in mod vadit persoana juridica la insolventa.
     Prin sentinta nr.695 din 13.11.2006, pronuntata de Tribunalul Olt,  in dosarul nr.174/F/2002/1/2006, judecatorul-sindic a respins exceptia invocata de lichidator cu privire la prescriptia dreptului de a cere antrenarea raspunderii materiale a administratorului social intrucat termenul de prescriptie se calculeaza de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, ori in cauza nu s-a facut dovada privind cunoasterea acestei situatii de catre creditor anterior termenului de 3 ani. Cererea de antrenare a raspunderii a  respins-o ca neintemeiata.  
     Impotriva acestei sentinte  a declarat recurs creditoarea. 
     Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit art. 138 lit. c si f din Legea 85/2006,  pentru a fi antrenata raspunderea administratorului social  trebuie ca acesta  sa fi contribuit la starea de insolventa a debitorului prin continuarea unei activitati in interes personal,  care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de  plati si sa fi folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati. In cazul in speta, recurenta creditoare a facut numai afirmatii pe care nu le-a dovedit, ori potrivit  art. 1169 C. civil cel ce face o afirmatie trebuie sa o dovedeasca - actor incumbit probatio.
     In raportul lichidatorului se mentioneaza ca nu exista indicii de savarsire a nici uneia din faptele prevazute de art. 138 asa cum rezulta din documentele societatii si in aceasta situatie era obligatia recurentei creditoare sa dovedeasca contrariul.
     Simpla reproducere a textelor de lege si trimiterea la unele articole din Legea 64/1995 actual Legea 85/2006 si la Codul Civil, nu poate conduce la antrenarea raspunderii patrimoniale a persoanei parate fara a dovedi cele cuprinse de textul de lege.
     Nu exista nici o dovada ca neachitarea taxelor si impozitelor au creat beneficii administratorului social, ca s-au realizat venituri din concesiuni si redeventa miniera care sa fi fost folosite de administratorului social pentru a incasa dividende si pentru a continua o activitate care conducea neindoielnic la aparitia starii de insolvabilitate.
     Recurenta face trimiterea la articole de lege, la stari de fapt generale  dar, fara a prezenta vreo situatie financiar contabila insotita de documente justificative.
     Pe de alta parte, in recurs, invoca si alte motive de antrenare a raspunderii administratorului social, pe care nici nu le-a invocat la instanta de fond, cum ar fi acela al nerecuperarii creantelor in termenul prevazut de lege.
     Astfel  fiind, in baza dispozitiilor art.312 C. pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.