Individualizarea pedepsei. Diferentieri culpa - intentie.

     In cazul infractiunilor savarsite din culpa, legiuitorul roman a instituit un regim sanctionator mai bland corespunzator formei de vinovatie, intrucat in cazul culpei faptuitorul nu-si reprezinta rezultatul realmente periculos al faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada sau cu toate ca prevede acest rezultat, nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce.
In aceste conditii urmarea  produsa prin comiterea infractiunii din culpa, este imputabila faptuitorului numai ca urmare a lipsei de prevedere sau a usurintei de abordare a unei situatii, diferentiindu-se esential de  cazul in care faptuitorul actioneaza cu intentie, reprezentandu-si consecintele pagubitoare si actionand tocmai in realizarea acestora, sau cu acceptarea eventualitatii producerii lor.      Prin sentinta penala nr. 695 din 31 martie 2006, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 12451/2005, a fost condamnat inculpatul  T. N.,  la pedepsele de : 3 ani inchisoare pentru o infractiune de ucidere din culpa, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal si de 10 luni inchisoare pentru  o infractiune de vatamare corporala din culpa, prev. de art.184 alin.2 si 4 Cod penal, stabilindu-se pedeapsa rezultanta conform art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, de 3ani inchisoare.
In baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 5 ani si cu obligarea inculpatului la respectarea masurilor de supraveghere prev. de art. 863 Cod penal, cu atentionarea asupra prev. art.864 Cod penal.
In fapt prima instanta a retinut urmatoarele:
Inculpatul T. N., detine permis de conducere pentru autoturismele din categoria B,C si C + E din luna aprilie 2004, iar la data de 4 iulie 2005, a fost angajat de catre S.C." Grifpan" SRL Slatina, in functia de agent de vanzari, fiindu-i incredintata autoutilitara Dacia 1304 cu numarul de inmatriculare OT-94-SER, pe care urma sa o foloseasca in activitatea de distribuire a produselor de panificatie.
In ziua de 8 iulie 2005, in jurul orei  17,55, inculpatul se deplasa cu autoturismul mentionat pe DN E574, in directia Bals - Slatina si conducand vehiculul cu viteza excesiva, neadaptata conditiilor de trafic, a intrat in coliziune cu autoturismul  apartinand IPJ Olt marca Dacia cu numarul de inmatriculare OT-11-STM, autoturism in care se afla un echipaj de politisti, alcatuit din victima P. G. L., inspector principal in cadrul IPJ Olt - Serviciul de Investigatii Criminale si partea vatamata N. D. - subcomisar in acelasi departament precum si subcomisarul N. G., care conducea autoturismul.
     Accidentul de circulatie s-a produs ca urmare a conduitei culpabile a inculpatului, acesta conducand cu viteza excesiva si, datorita neatentiei, a efectuat un viraj stanga pentru a nu accidenta un autoturism care se deplasa pe acelasi sens de mers, intrand in derapaj pe sensul opus si izbind violent autoturismul apartinand IPJ, care circula regulamentar.
     In urma coliziunii, persoana aflata pe bancheta dreapta - fata - victima P. G. L., a decedat imediat dupa impact, iar persoana aflata pe bancheta din spate - partea vatamata N. D. a suferit leziuni de circa 90 de zile de ingrijiri medicale.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel, partea civila P. R. E. si asiguratorul S.C. " Omniasig " SA Slatina, formuland critici de nelegalitate si netemeinicie, astfel:
In apelul partii civile s-a invocat gresita individualizare judiciara a pedepselor, solicitandu-se majorarea acestora si aplicarea regimului de detentie, cu motivarea ca prin conduita iresponsabila a inculpatului s-a produs decesul victimei P. G. L., in varsta de 31 de ani, iar atitudinea inculpatului dupa comiterea infractiunilor, a fost una sfidatoare, fara a participa moral sau material la inlaturarea consecintelor infractiunii si acoperirea prejudiciului cauzat partii civile.
In apelul asiguratorului s-a criticat gresita retinere a solidaritatii in sarcina apelantei, privitor la cheltuielile de spitalizare determinate de internarea partii vatamate Nuta Dorin si a cheltuielilor judiciare, in raport de dispozitiile art. 49 din legea 146/1995 si ale ordinului nr. 3108/2004.
Tribunalul Olt, prin decizia nr. 252 din 28 iunie 2006, pronuntata in dosarul nr. 646/P/2006, a admis apelurile declarate in temeiul art. 379 alin.1 pct. 2 lit. b Cod pr. penala, desfiintand partial sentinta, sub aspect civil si dispunand trimiterea cauzei pentru rejudecarea laturii civile la aceiasi instanta de fond, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei.
     Asupra criticilor formulate de apelanta P. R. privitor la individualizarea judiciara a pedepselor, s-a retinut ca infractiunea care a produs decesul victimei P. G. L. a fost savarsita din culpa, iar inculpatul nu are antecedente penale si a manifestat sinceritate si regret in cursul cercetarilor, iar aceste imprejurari justifica pedepsele aplicate, atat privitor la cuantum cat si la modalitatea de executare.
Aceasta solutie a fost atacata cu recurs, in termen legal, de catre parte civila P. R., numai sub aspectul laturii penale, invocandu-se motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod pr. penala si solicitandu-se majorarea pedepsei aplicate si executarea acesteia in regim de detentie, reiterandu-se motivele din sustinerea cererii de apel.
Recursul promovat in cauza este nefondat.
Din analiza prevederilor art. 72 Cod penal coroborat cu art. 52 Cod penal, se retine ca in acceptiunea Codului penal roman, pedeapsa reprezinta o masura de constrangere si un mijloc de reeducare al condamnatului in vederea prevenirii savarsirii de noi infractiuni, prin formarea unei atitudini corecte a persoanei condamnate fata de munca, de ordinea de drept si de regulile de convietuire sociala.
In mod particular, in cazul infractiunilor savarsite din culpa, legiuitorul roman a instituit un regim sanctionator mai bland corespunzator formei de vinovatie, intrucat in cazul culpei faptuitorul nu-si reprezinta rezultatul realmente periculos al faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada sau cu toate ca prevede acest rezultat, nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce  (astfel cum este definita culpa in art. 19 pct. 2 lit. a si b Cod penal).
In aceste conditii urmarea  produsa prin comiterea infractiunii din culpa, este imputabila faptuitorului numai ca urmare a lipsei de prevedere sau a usurintei de abordare a unei situatii, diferentiindu-se esential de  cazul in care faptuitorul actioneaza cu intentie, reprezentandu-si consecintele pagubitoare si actionand tocmai in realizarea acestora, sau cu acceptarea eventualitatii producerii lor.
Retinand aceste considerente alaturat de criteriile prev. in art. 72 Cod penal, pentru individualizarea judiciara a pedepselor se constata ca in speta instantele de fond si apel au realizat o corecta aplicare a legii pentru situatia de fapt probata in cauza, avand in vedere pe de o parte limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunile deduse judecatii (  limite maxime de 7 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal si de 3 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal), iar pe de alta parte de pericolul social concret al faptelor penale comise, constand in decesul victimei P. G. L. si vatamarea corporala a partii vatamate N. D., precum si corespunzator imprejurarilor tinand de persoana inculpatului - in varsta de 21 de ani, integrat social, fara antecedente penale, cu atitudine sincera privitor la recunoasterea comiterii faptei si a vinovatiei si exprimandu-si acordul de a achita despagubirile solicitate de partile civile, in masura dovedirii acestora .
Imprejurarea ca inculpatul nu a realizat o executare voluntara a obligatiei de a despagubi pe partea civila nu poate fi retinuta in sensul conduitei negative a acesteia, cat timp partea civila a  declarat ca renunta la actiunea civila formulata iar in prezent latura civila a cauzei nu s-a solutionat definitiv.